Pretentii civile. Speta. Decizia 2276/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.570/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2276/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1455 din data de 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1737/C/2008), în contradictoriu cu intimata Primăria comuna, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimata Primăria comuna.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1455 din data de 15.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Primăria comuna.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, dreptul solicitat de reclamant și prevăzut de art.2 alin.1 din Legea nr.263/2006, este condiționat de lege de limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Drept consecință, s-a apreciat că primarul este ținut în plata sporului în cauză de fondul de salarii, acesta fiind în măsură să decidă în funcție de fondul respectiv asupra plății sporului solicitat.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamantul, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 pr.civ. care a criticat-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că instanța de fond nu a avut în vedere caracterul imperativ al articolului 2 alin.1 din Legea nr. 263/2006.
S-a învederat că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat punerea efectivă în plată a sporului prevăzut de legea amintită, iar nu majorarea acestuia, având în vedere că acesta nu a mai fost plătit din luna august 2007.
S-a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. II al. 1 din Legea nr. 263/2006, atunci când a apreciat că plata sporului este condiționată de sumele prevăzute în buget pentru plata salariilor, în realitate, voința legiuitorului a fost aceea de a nu se depăși fondul de salarii prevăzut în bugetul local prin plata acestui tip de spor, al cărui cuantum ar fi trebuit corelat cu sumele prevăzute în bugetul aprobat, astfel încât să nu se înregistreze deficite bugetare.
S-a menționat că numai cuantumul sporului ar trebui să difere de la an la an și nu plata acestuia, care nu poate fi pusă în discuție, ținând cont de caracterul imperativ al dispozițiilor legale.
S-a arătat că Tribunalul, deși a menționat în hotărârea recurată că pârâta nu a depus la dosar întâmpinare, totuși a respins cererea, făcând aprecieri de ordin personal cu privire la faptul că bugetul local nu are sume prevăzute pentru plata sporului de dificultate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. este nefondat, întrucât instanța de fond a soluționat corect cauza, fără a schimba în vreun fel natura actului juridic dedus judecății.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.129 alin.5 pr.civ. instanța a examinat cererea cu care a fost învestită de către recurentul reclamant, în calitate de membru al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, având ca obiect obligarea intimatei pârâte Primăria comunei la platasporului de dificultate, în cuantum de 50% din salariul de încadrare, începând cu luna august 2007 și până la plata efectivă a sporului, în temeiul prevederilor art.II din Legea nr.236/2006.
Curtea apreciază ca fiind nefondat și cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. întrucât prin hotărârea recurată s-au interpretat și aplicat judicios prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.236/27.06.2006, publicată în Of. nr.572/3.07.2006, conform cărora " salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor."
Astfel, pe de o parte, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că plata sporului solicitat de către reclamant este condiționată de limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, de vreme ce textul legal citat stipulează în acest sens, respectiv că stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, însă numai înlimita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Pe de altă parte, din analiza prevederilor legale amintite Curtea constată că sporul de dificultate în discuție poate fi acordat membrilor comisiei constituite în baza art.12 din Legea nr.18/1991 numai pe o perioadă de 1 an, calculată de la data intrării în vigoare a Legii nr.236/2006, respectiv în intervalul iulie 2006 - iulie 2007.
Ca atare, în lipsa unei reglementări legale, Curtea apreciază că recurentul reclamant este îndreptățit la plata acestui spor de dificultate doar pe perioada de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a Legii nr.236/2006, fiind neîntemeiată solicitarea sa de acordare a sporului din august 2007 la zi.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în raport de prevederile art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1455 din data de 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1737/C/2008), în contradictoriu cu intimata Primăria comuna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
8.05.2009, Jud. fond.:,
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
