Pretentii civile. Speta. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/CM
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Complet specializat privind cauza pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă " " C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 124/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 7.05.2009 și 11.05.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să soluționeze situația creată prin aplicarea actului adițional nr. 56/1.06.2006 la contractul individual de muncă încheiat cu pârâta.
A precizat că mențiunile acestui act adițional nu au fost respectate de societatea pârâtă, întrucât reținerile salariale reglementate pe această cale au fost aplicate retroactiv, iar despre situația creată a sesizat și Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Prin precizările depuse la dosar, reclamantul a solicitat recalcularea salariului pe perioada iulie-septembrie 2006, arătând că în aplicarea art.1 alin 3 din actul adițional la contractul individual de muncă s-a aplicat reducerea de 1,5% din totalul valorii facturate și neîncasate, corespunzător unor facturi fiscale anterioare acestui act adițional.
Instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile, pentru a se determina eventualele rețineri din salariul cuvenit reclamantului pentru lunile iulie și august 2006.
Prin sentința civilă nr.792/13.04.2007cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că raportul de expertiză efectuat în cauză nu se coroborează cu celelalalte probe, astfel încât nu poate fi avut în vedere la stabilirea corectă a situației de fapt.
S-a stabilit că reclamantul nu a încasat facturi la termen în lunile iulie și august 2006 și a înregistrat sume datorate mai mari decât cele cuvenite, astfel încât pretențiile sale nu sunt fondate.
Prin decizia civilă nr.432/CM/15.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAa fost casată hotărârea tribunalului, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se dispune în acest sens s-a reținut că instanța de fond nu a procedat la stabilirea momentului de la care începea să se aplice actul adițional la contractul de muncă și nici nu a încuviințat obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Procedând la rejudecarea cererii, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească valoarea primei prevăzute de actul adițional la contractul individual de muncă, pentru lunile iulie-septembrie 2006, cu luarea în considerare a variantelor propuse de ambele părți, respectiv cu includerea facturilor încasate și neîncasate emise atât după data de 1.06.2006, cât și anterior acestei date.
Prin sentința civilă nr. 124/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "" C și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 777,91 lei, reprezentând prime neîncasate.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de agent de vânzări potrivit contractului individual de muncă nr. 925/16.02.2004.
Prin actul adițional la contractul de muncă nr. 56/1.06.2006 s-a convenit pe lângă majorarea salariului tarifar al reclamantului și acordarea unei prime brute lunare calculată astfel: comision de adăugat 1% din total valoare facturată și încasată din contracte (termen maxim de plată 24 de zile) și asiguratori (termen maxim de plată 40 de zile) și comision de scăzut 1,5% din total valoare facturată și neîncasată de la contracte (termen peste 30 de zile) și asiguratori (termen peste 50 de zile). Totodată, pentru prima brută era stabilit un minim de 100 lei și un maxim de 1.800 lei.
În aplicarea acestui act adițional, în perioada iulie-septembrie 2006 societatea pârâtă a acordat reclamantului o primă lunară de 100 lei, stabilind totodată că valoarea comisionului de scăzut o depășește pe cea a comisionului de adăugat.
Prin cererea de față reclamantul a contestat tocmai această modalitate de calcul a comisioanelor stabilite prin actul adițional, susținând că în realitate avea de primit o primă mai mare decât cea de 100 de lei ce i-a fost acordată, actul adițional fiind în mod greșit aplicat de către fostul angajator.
În cuprinsul actului adițional nu se face nicio referire la data emiterii facturilor în funcție de care urma să se calculeze prima lunară, singurele termene menționate fiind acelea în care trebuiau încasate sumele de bani din contracte sau de la asiguratori. De asemenea, se prevede în mod expres că efectele acestuia se produc cu începere de la data de 1.06.2006, ceea ce presupune că începând cu data respectivă se proceda la analiza activității realizate de către reclamant pentru a se stabili dacă acesta era îndreptățit sau nu la adaosul salarial convenit pe această cale.
În lipsa unei clauze exprese în actul adițional referitoare la modalitatea de calcul a celor două comisioane, urmează ca acest act să fie supus unei interpretări sistematice, dând prioritate voinței reale comune a părților care l-au semnat.
Instanța a apreciat că prin stabilirea datei de 1.06.2006 ca moment de la care actul începea să producă efecte, se aveau în vedere și rezultatele activității reclamantului cu începere de la această dată.
Din examinarea situațiilor contabile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că pentru stabilirea comisionului de adăugat, aferent lunilor iulie-august 2006 societatea a avut în vedere numai facturile emise după data de 1.06.2006, în timp ce pentru comisioanele de scăzut a calculat și valoarea facturilor emise anterior acestei date și neîncasate în termen, rezultând în mod firesc o sumă mult mai mare.
Chiar și în condițiile în care valoarea comisioanelor era una negativă, reclamantului i-a fost totuși acordată prima lunară de 100 lei, ceea ce presupune că pârâta s-a dezis până și de propria variantă de interpretare a actului adițional, adoptând o conduită mai mult decât îndoielnică în executarea obligațiilor ce îi reveneau.
Instanța a reținut astfel, că la întocmirea actului adițional la contractul individual de muncă al reclamantului părțile au avut în vedere facturile emise în cadrul contractelor încheiate de reclamant după data de 1.06.2006.
Prin urmare, la stabilirea eventualelor drepturi bănești neîncasate de către reclamant în baza contractului individual de muncă încheiat cu pârâta și a actului adițional la acesta s-a ținut seama de efectele acestui act adițional raportate la valoarea facturilor emise după data de 1.06.2006.
Ținând cont și de concluziile raportului de expertiză, instanța de fond admis cererea reclamantului și a obligat pârâta la plata către acesta a sumei de 777,91 lei reprezentând prime cuvenite potrivit actului adițional la contractul individual de muncă și neîncasate în lunile iulie și august 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta " " C, care a formulat următoarele critici:
- instanța de fond nu a luat în calcul a doua parte a raportului de expertiză în care se arată că societatea nu datorează nicio sumă cu titlu de prime.
- până la data aplicării Actului adițional nr. 56/1.06.2006 era în vigoare Actul adițional nr. 43/13.08.2004 conform căruia reclamantul a primit recompensele pentru facturile încasate până la data de 1.06.2006.
- prevederile art. 982 cod civil trebuiau analizate în raport de condițiile concrete, astfel că în situația în care reclamantul nu recupera creanțele foarte vechi, se aplicau comisioane negative.
- greșit s-a apreciat că acordarea unei prime minime înseamnă renunțarea la aplicarea Actului adițional nr. 56/1.06.2006 și o recunoaștere a meritelor reclamantului când de fapt, societatea a dorit să-l încurajeze dorind în continuare conlucrarea cu acesta.
- deși instanța consideră că sumele acordate reclamantului reprezintă prime, totuși nu face nicio analiză a regimului pe care îl au aceste prime.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant și-a exprimat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond s-a pronunțat în raport de probele administrate în cauză și respectiv actele adiționale în baza cărora societatea trebuia să-i acorde primele la care s-a obligat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul a solicitat recalcularea salariului pe perioada iulie-septembrie 2006, arătând că în aplicarea art. 1 alin. 3 din actul adițional la contractul individual de muncă s-a aplicat reducerea de 1,5% din totalul valorii facturate și neîncasate, corespunzător unor facturi fiscale anterioare actului adițional nr. 56/1.06.2006.
Prin decizia civila nr. 432/2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea pentru instanța de fond, de a stabili de la ce dată își produce efectele Actul adițional nr. 56/1.06.2006 și dacă acesta se aplică pentru facturile aflate deja în întârziere la data încheierii acestui act adițional, mai ales că, erau prevăzute două termene diferite pentru valoare facturată și neîncasată din contracte și pentru asigurări.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond a urmat îndrumările instanței de control judiciar astfel cum prevede art. 315 Cod procedură civilă, și a raportat dispozițiile actului adițional la facturile emise după data de 1.06.2006.
Așadar, nu era necesar a se face o analiză a regimului în care se acordă primele sau o argumentare a condițiilor în care salariatul putea beneficia de aceste prime din moment ce nu se punea problema dacă reclamantul este îndreptățit sau nu la astfel de prime ci a momentului de la care trebuia să le primească în condițiile actului adițional semnat de ambele părți.
Obligațiile asumate de părți prin acest act adițional nu puteau fi avute în vedere pentru facturile emise anterior datei de 1.06.2006, deoarece părțile nu au înțeles să prevadă vreo clauză cu privire la aceste facturi.
În actul adițional nr. 56/1.06.2006, se stabileștepentru viitor, prima care va fi plătită angajatului și nu se face referire la facturi mai vechi, fiind subînțeles faptul că aceste prime se aplică la facturi care urmează a se încheia și nicidecum la cele încheiate anterior, a căror situație era cunoscută de angajator și ar fi putut să fie menționate cu ocazia încheierii acestui act adițional.
În ce privește calculul sumelor datorate, instanța a luat în calcul varianta nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză și anume acea parte din raport care viza facturile emise după data de 01.06.2006.
Recurenta face trimitere la varianta nr. 1 din raportul de expertiză din care rezultă că aceasta nu datorează nicio sumă de bani, dar această variantă a luat în calcul toate facturile, inclusiv cele emise înainte de data de 01.06.2006.
Ori, așa cum am arătat mai sus, potrivit noului act adițional, reclamantul trebuia plătit conform convenției sale cu angajatorul, astfel că această convenție se aplică atât la calculul comisioanelor de primit cât și la cele de scăzut.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă " " C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 124/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec. Jud.
2 ex./ 4.06.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
