Pretentii civile. Speta. Decizia 2305/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
Format vechi nr.1659/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2305/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieîmpotriva sentinței civile nr.4812 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40962/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de vechime".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieși intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4812 din data de 11.06.2008 Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă: a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții,,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București; a obligat pârâții să plătească reclamantelor despăgubiri constând în contravaloarea sporului de vechime actualizate cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, pentru reclamanta de la 15.08.2005 la 12.03.2007, pentru reclamanta de la 1.08.2005 la 18.03.2007 și pentru reclamantul de la 15.08.2005 la 12.03.2007, a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea principală și cererea de chemare a sa în garanție este inadmisibilă întrucât între reclamanți și această instituție nu există raporturi juridice.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că prin art.31 din Legea nr.50/1996, s-a acordat magistraților și personalului auxiliar un spor de vechime, care prin OUG nr.83/2000 de completare și modificare a legii menționate, nu a mai fost prevăzut pentru magistrați.
Art.9 alin.4 din OG nr.83/2000 prevede că orice dispoziții contrare acesteia se abrogă, aceeași formulare regăsindu-se și în art.50 din OUG nr. 177/2002, însă art.31 din Legea nr.50/1996 nu conține o dispoziție contrară acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, fiind complementar, deci în vigoare după adoptarea lor.
Tribunalul a apreciat că unul dintre principiile sistemului de salarizare este diferențierea salarizării, care se face în funcție de mai multe criterii, printre care vechimea în muncă. Lipsirea unei întregi categorii profesionale de sporul de vechime echivalează cu atingerea integrității sistemului de salarizare, definit ca un ansamblu organizat în părți componente, care păstrându-și individualitatea, depind unele de altele.
Înlăturarea criteriului vechimii în muncă este nejustificată și conduce la încălcarea principiului diferențierii salariilor, inechitatea fiind creată chiar în cadrul corpului magistraților, din moment ce perioadele lucrate în altă profesie nu se oglindesc în veniturile obținute după includerea în această categorie profesională.
Prin eliminarea sporului de vechime, categoria profesională a magistraților a fost plasată într-o situație discriminatorie față de personalul auxiliar de specialitate, care a continuat să beneficieze de acordarea sporului, după intrarea în vigoare a actelor normative menționate mai sus. De altfel, toate categoriile profesionale beneficiază de spor de vechime, excluderea magistraților constituind o încălcare a principiului egalității de tratament, consacrat de art.5 Codul Muncii.
Prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art. 329. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr. 177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat pârâtul Ministerul Publi ci -Parchetul de pe lângă ÎCCJ care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu privire la capetele de cerere referitoare la actualizarea sumelor cu plata dobânzii, înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă și respingerea cererii de chemare în garanție.
Recurentul a arătat că, față de dispozițiile deciziei nr. 36/2007 a ÎCCJ, actualizarea a fost dispusă nelegal, întrucât este o instituție bugetară ce nu poate să înscrie în buget o plată fără baza legală, plata actualizării putându-se face numai prin intervenția legiuitorului. În acest sens, recurentul a invocat Legea nr. 388/2007 și art. 14 alin.2, art. 29 al.3 și art. 47 din Legea nr. 500/2002.
Recurentul a mai criticat obligarea sa la plata dobânzii, susținând că art. 3 al.3 din OG nr. 9/2000 este inaplicabil în cauză, întrucât între părți nu există o convenție cu privire la acordarea unor dobânzi.
Recurentul a solicitat respingerea cererilor de înscriere a sporului în carnetul de muncă, întrucât a susținut că se înscriu doar retribuțiile tarifare de încadrare, iar acest spor se adaugă și nu se include în retribuție.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, recurentul a invocat HG nr. 737/2003, art. 131 pct.1 din Legea nr. 304/2004, art. 19 din Legea nr. 500/2002 și art. 3 din OG nr. 22/2002, susținând că activitatea parchetului este finanțată de la bugetul de stat, iar Ministerul Finanțelor elaborează proiectul de buget în care va trebui să includă și sumele necesare plăților.
Prin decizia nr.1844 din 20.02.2009 ÎCCJ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la critica recurentului, potrivit căreia sumele acordate nu trebuie actualizate cu rata inflației, Curtea apreciază că acest motiv este fondat, urmând a fi înlăturată mențiunea referitoare la actualizarea drepturilor bănești având în vedere atât prevederile art.164 alin.4 muncii, cât și dispozițiile art.1088 civ. care dispun că, în caz de neexecutare a obligației bănești, se pot acorda doar daune interese ce nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Față de prevederile OG nr.9/2000 care stipulează că în caz de neexecutare a unei obligații bănești se aplică dobânda legală, Curtea apreciază că acordarea actualizării sumelor cu indicele de inflație, alături de dobânda legală ar determina o dublă reparație a aceluiași prejudiciu patrimonial suferit ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor cuvenite, reprezentând o îmbogățire fără just cauză.
Curtea va menține însă obligarea recurentului pârât la plata dobânzii legale, apreciind că OG nr. 9/2000 se aplică nu doar în cazul unui raport juridic convențional ci în orice situație în care debitorul unei obligații de plată nu își îndeplinește această obligație la scadență, prejudiciul cauzat prin neplata debitului fiind prezumat de lege.
Nu se poate aprecia că s-a dispus în sarcina recurentei o obligație imposibil de executat sau lipsită de temei legal sau nejustificată, întrucât pe de o parte s-a reținut culpa acesteia în neexecutarea obligației, iar pe de altă parte recurenta are la dispoziție mijloacele legale pentru a solicita alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Este nefondată și urmează a fi respinsă critica recurentului privind obligarea sa de a înscrie cuvenite mențiuni în carnetul de muncă, atâta vreme cât, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este documentul oficial care, între altele, dovedește retribuția și alte drepturi care se includ în aceasta.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că aceasta este admisibilă, în raport de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă, constată fondat recursul, motiv pentru care îl va admite, va casa sentința recurată în parte în baza art. 312 alin. 5 cod proc. civilă și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, va trimite cauza spre rejudecarea cererii de chemare în garanție, întrucât instanța de fond a soluționat cererea în baza unei excepții procesuale și nu a analizat temeiurile de fapt și de drept ale cererii.
Curtea va înlătura mențiunea privind actualizarea sumelor datorate și va menține dispozițiile sentinței privind acordarea sporului cu dobânda legală și înscrierea în carnetele de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.4812 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40962/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Casează sentința recurată, în parte, trimite cauza spre rejudecarea cererii de chemare în garanție.
Înlătură mențiunea privind actualizarea sumelor datorate.
Menține dispozițiile sentinței privind acordarea sporului cu dobânda legală și înscrierea în carnetele de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./8.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
