Pretentii civile. Speta. Decizia 2363/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (452/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2363/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 6257 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17449/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SRL, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 6257 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17449/3/LM/2008 a fost asmisă în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SRL; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale pentru intervalul 1.01.2008 - 2.05.2008; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 18.09.2007-2.05.2008 raportat la numărul de zile lucrate în acest interval și la plata contravalorii a 14 zile de concediu de odihnă neefectuat pentru anii 2007 și 2008. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor materiale și morale, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, conform contractului individual de muncă nr.1889 din 18.02.2007 în funcția de șef departament, raporturile de muncă încetând la data de 02.05.2008 prin demisie. S-a constatat că potrivit contractului de muncă, salariatul primește și un număr de 15 tichete valorice de masă, în fiecare lună.
S-a statuat totodată că, potrivit art.154 alin. 1 Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajatori salariaților săi, obligație asumată de pârâtă prin contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul.
Art. 163 alin.1 Codul muncii, prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Deși îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii, Tribunalul a arătat că pârâta nu a depus la dosar documentele care atestă efectuarea plății salariului și remiterea tichetelor de masă, astfel că a reținut ca întemeiate pretențiile reclamantului pe acest capăt de cerere.
Conform art. 139 Codul muncii, drpetul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților. Angajatorul nu a dovedit că salariatul a beneficiat de concediu de odihnă (stabilit prin contractul de muncă la 21 de zile lucrătoare), în raport de perioada lucrată, astfel că ținând seama de faptul că raporturile de muncă au încetat, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin.4 Codul muncii și a compensat ăn bani 14 zile de concediu de odihnă neefectuat pentru anii 2007-2008.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs slariatului (art.161 alin.4 Codul muncii ), însă dispozițiile Codului muncii se completează cu cele ale Codului civil, reținându-se că, potrivit art.1088 Cod civil, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, astfel că cererea de obligare a angajatorului la plata sumelor de 5.000 euro cu titlu de daune materiale și 20.000 euro cu titlu de daune morale a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul - criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că nelegal prima instanță a admis doar în parte acțiunea reclamantului, fără a preciza în dispozitiv suma la care a fost obligat să i-o plătească; totodată greșit s-au acordat drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2008, în condițiile în care au fost solicitate începând cu data de 25 decembrie 2007. Astfel, în dispozitivul sentinței, instanța de fond nu a consemnat suma solicitată cu titlu de drepturi salariale, respectiv 6700 lei, lăsând prin exprimarea sa îndoielnică la aprecierea pârâtei suma ce urmează aor emite reclamantului.
Ori, prin extrasele de cont lunare de la și adeverința nr.475/25.03.2008 eliberată de pârâtă a dovedit că salariul lunar era de 1500 lei.
Hotărârea atacată nu precizează nici numărul de tichete de masă la care ar fi îndreptățit, deși s-au solicitat 112 tichete de masă neachitate, nici contravaloarea celor 14 zile de concediu de odință neefectuat, deși a menționat că sumă este estimată la 650 lei.
Nelegal s-a respins și cererea de acordare a daunelor morale, în condițiile neplății drepturilor salariale pe o perioadă de un an J, fiind nevoit să contracteze împrumuturi bănești de la vecini, rude, pentru nevoile curente de trai. Nelegal i-a fost soluționat și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, neavându-se în vedere documentele justificative anexate cauzei.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanță fusese investită cu o acțiune în pretenții, reclamantul solicitând ca pârâta să fie obligată a-i plăti anumite sume în concret, respectiv 6700 lei, cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 25 decembrie 2007 - 2 mai 2008, contravaloarea a tichete de masă pentru perioada 18.09.2007 la zi, 650 lei reprezentând contravaloarea a 14 zile de concediu de odihnă pe perioada septembrie 2007 - 2 mai 2008; 20.000 euro cu titlu de daune morale și 5.000 euro despăguiri pentru folosul nerealizat, ca o consecință a neachitării la termen a drepturilor salariale.
Ori, față de modul în care a fost conceput dispozitivul hotărârii, este evident că instanța fondului (neacordând în concret o anumită sumă de bani reclamantului), a acordat altceva decât i se solicitase (drepturi salariale acordate generic, pe o perioadă diminuată, fără nici o justificare), încălcând astfel dispozițiile imperative ale art.129 alin. ultim Cod procedură civilă, potrivit cu care în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății.
Practic, în acest mod Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, ceea ce impune a realiza aplicațiunea în cauză a prevederilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă. Această soluție este necesară și pentru că prima instanță era obligată în virtutea principiului prevăzut de art.129 alin.5 Cod procedură civilă (rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului) să pună în discuția părților administrarea probei cu expertiză contabilă pentru determinarea sumelor eventual cuvenite reclamantului, raportat la conținutul înscrisurilor anexate cauzei, avându-se în vedere tototdată să se solicita și un cuantum diferit al salariului decât cel menționat în contractul individual de muncă și pretins a fi dovedit prin documente justificative.
Cum, proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs, date fiind dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă și cum instanța fondului nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a solicitat, după cum de altfel s-a mai arătat, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se asigura o soluționare unitară a pricinii, în faza rejudecării în fond, Tribunalul va ține seama și de celelalte aspecte invocate în motivarea recursului ca apărări de fond.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 6257 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17449/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SRL.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./08.05.2009
Jud.fond:
Dalina
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
