Pretentii civile. Speta. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 238
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1487 din 08.10.2008 a Tribunalului Iași, intimată fiind SC LINE SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și avocat pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Recurenta, la interpelarea instanței în legătură cu faptul dacă își recunoaște semnătura de pe cererea de recurs, precizează că nu este semnătura ei însă este a avocatului pe care l-a angajat să-i redacteze cererea de recurs. Precizează că își însușește cererea de recurs așa cum a fost formulată și procedează la semnarea acesteia.
Părțile menționează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. La termenul de judecată pentru administrarea probelor încuviințate de instanță nu s-a putut prezenta, insa motivat. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare și în consecință, având în vedere că probele de care înțelege să se folosească, in special cea testimoniala, nu poate fi administrata în calea de atac a recursului, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru societatea intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Reclamanta, legal citată, s-a prezentat la primele două termen de judecată însă la 24 09 2009 s-au propus probe urmând ca administrarea acestora să se realizeze la termenul din 8.10 2008. Reclamanta nu a depus în termen procedural lista cu numele și adresa martorului. nu s-a prezentat, sancțiunea fiind decăderea din administrarea probei testimoniale. În fața instanței de recurs se pot administra probe noi constând în înscrisuri, nu se poate invoca că ar fi fost lipsită de dreptul la apărare. Nu este îndeplinit nici unul din motivele de casare. Toate probele propuse de aceasta au fost admise în totalitate de instanța de fond. În consecință, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli, depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința 1487/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiunea
reclamantei în contradictoriu cu pârâta Line I, având ca obiect constatarea raporturilor de muncă pe care aceasta le-a avut cu pârâta în perioada 6 iulie 2006 - 22 ianuarie 2007 și obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești aferente.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond reținut că reclamanta a fost salariata societății începând cu data de 23.01.2007 pe postul de vânzător, lucrând 2 ore /zi,10 ore /săptămână.
Prin actul adițional nr. 1 din 01.02.2008 înregistrat la ITM sub nr. 61888 din 18.03.2008 durata timpului de muncă s-a majorat de la 2 ore pe zi la 8 ore pe zi cu o majorare corespunzătoare a salariului de la 150 lei/2 ore la 600lei/28 ore începând cu data de 01.02.2008.
Astfel cum reiese din procesul-verbal de 7.98.2008 încheiat de a mun. I, societatea a depus pentru perioada 23.01.2007 - 30.06.2008 declarațiile cuvenite pentru contribuțiile la bugetul de stat și s-a reținut că în perioada 06.07.2006 - 22.01.2007 reclamanta nu figurează ca angajat la Line De asemenea pentru perioada lucrată, în același proces verbal se atestă că reclamanta a obținut venituri conform pontajelor întocmite de societate.
Din declarația martorei propusă de pârâtă, reiese că reclamanta a fost angajată la firmă la începutul anului 2007 dar nu știe cu precizie luna, a primit concediul de odihnă și l-a executat pentru anul 2007 cât și pentru anul 2008 iar programul de lucru al reclamantei deși era trecut în contract de 8 ore/zi, în realitate reclamanta lucra doar 6 ore, de la ora 10 la ora 16 o zi, iar a doua zi de la 16 la 22.
Potrivit art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În speța de față însă reclamanta a învederat o situație de fapt precum că ar fi avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă în perioada 6.07.2006-23.01.2007, situație pe care ar fi trebuit să o dovedească având în vedere că este un fapt pozitiv, iar angajatorul respectiv societatea pârâtă nu poate face dovada unui fapt negativ în sensul susținut de pârâtă că nu ar fi avut raporturi de muncă cu reclamanta în perioada invocată.
Reclamanta deși a solicitat proba cu înscrisuri și audierea unui martor, ce i-a fost încuviințată de către instanță, ulterior nu a înțeles la termenul de administrare al probelor să se prezinte și să depună înscrisurile și să asigure prezența martorului pentru a fi audiat, motiv pentru care instanța de fond a dispus decăderea acesteia din probe. Mai mult decât atât reclamanta nu a înțeles să depună la acel termen nici o cerere prin care să învedereze vreo situație pentru care nu s-a putut prezenta în instanță.
Având în vedere și proba cu interogatoriu solicitată de către societatea pârâtă, instanța de fond, față de neprezentarea reclamantei la termenul de administrare a acestei probe, a făcut aplicarea disp. art. 225 Cod procedură civilă si a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Line I ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, considerând- nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că la data de 8.10.2008, a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată și de a-și administra probele încuviințate datorită stării de graviditate.
A mai susținut recurenta că întrucât a născut chiar la data de 10.10.2008, nu a avut posibilitatea să înștiințeze instanța de judecată despre această împrejurare și să solicite amânarea cauzei, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Intimata Line Iaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și susținând în esență că era obligația reclamantei să depună în termen procedural lista cu martori iar faptul că a născut nu obliga instanța de fond să amâne cauza și nici să dispună citarea acesteia.
În recurs s-au depus înscrisuri: adeverința medicală datată 08.10.2008, certificatul de naștere al minorului.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.
Așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței medicale depusă la fila 20 dosar recurs, la data de 08.10.2008, dată la care prima instanță a pronunțat pe fond sentința recurată, reclamanta a fost în imposibilitate obiectivă de a se prezenta la judecată ori de înștiința instanța despre această lipsă, fiind însărcinată în 36 săptămâni și având "iminență de naștere". De altfel, la 2 zile respectiv la data de 10.10.2008, aceasta a și născut, așa cum rezultă din certificatul de naștere depus la fila 21 dosar recurs.
Este real faptul că probele, inclusiv cea testimonială, au fost propuse și discutate în contradictoriu la termenul din 24.09. 2008, însă tribunalul nu putea dispune decăderea din această probă întrucât dispozițiile art. 186 Cod procedură civilă prevăd această sancțiune procedurală în numai 2 ipoteze: nedepunerea listei cu martori în termen de 5 zile de la încuviințare, în cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 și 4 și neîndeplinirea de către parte a obligațiilor prevăzute de art. 170 Cod procedură civilă. Curtea constată insa că în cauză nu era aplicabilă nici una dintre dispozițiile legale menționate.
Mai mult, în condițiile în care reclamanta - recurentă a dat naștere minorului la doar 2 zile de la pronunțarea sentinței de fond, este fără echivoc că lipsa sa de la interogatoriu la data de 8.10.2008 nu trebuia interpretată conform dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
Cum proba cu martori, singura concludentă sub aspectul dovedirii celor invocate în petitul acțiunii introductive (existența raporturilor de muncă) nu poate fi administrată în recurs conform art. 305 Cod procedură civilă, și văzând că sunt astfel incidente in cauza dispozițiile art. 312 (3) Cod procedură civilă în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, Curtea va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare avându-se în vedere faptul că administrarea probei testimoniale direct în recurs ar încălca practic dreptul la apărare al reclamantei, lipsind-o de o cale de atac și, în consecință, de dreptul la un proces echitabil.
Față de cele reținute, se va admite recursul, se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1487 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
