Pretentii civile. Speta. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 24
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2446 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat de nr.11, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P substituind pe avocat din cadrul aceluiași barou, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsdiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, acordarea sumelor menționate în adresele depuse la dosar ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata suplimentărilor salariale reprezentând prime de Paște și C pentru perioada 2005-2008 actualizate în raport de inflație.
În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că în conformitate cu dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate, în calitatea sa de salariat al pârâtei, era îndreptățit să i se plătească suplimentările salariale pentru cele două sărbători la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate, drepturi care nu i-au fost însă plătite în mod nejustificat.
Instanța sesizată- Tribunalul Argeș - prin sentința civilă nr.531/9 iunie 2008, a admis excepția necompetenței sale teritorială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, conform art.284 alin.2 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune care este de 6 luni conform art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii și nu de 3 ani, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 drepturile salariale cerute au fost incluse în salariul primit de reclamant.
În cauză au fost administrare probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.2446 din 29 septembrie 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului primele de Paște și C pentru perioada 2005-2008 la valoare actualizată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că termenul de prescripție dreptului de introducere a acțiunii este de 3 ani conform art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și nu de 6 luni cum a invocat pârâta, iar pe fond s-a reținut că din probe nu a rezultat că au fost plătite aceste prime de sărbători, astfel că reclamantul era îndreptățit să primească aceste drepturi salariale pentru perioada 2005 și 2006.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința pârâta a susținut că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, termenul de prescripție fiind de 6 luni și nu de 3 ani, iar pe fond instanța în mod eronat nu a reținut că primele solicitate au fost incluse în salariile plătite reclamantului așa cum a susținut și Comisia Paritară la data de 18 iunie 2007, iar pe de altă parte, s-a reținut ca bază de calcul a drepturilor salariale cerute, salariul mediu pe unitate în loc de cel mediu de bază.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Nu are suport legal critica privind prescripția dreptului la acțiune deoarece în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ci ale art.283 alin.1 lit.c din același cod, respectiv termenul de 3 ani și nu de 6 luni în care se putea intenta acțiunea față de data introducerii acesteia.
Aceasta în condițiile în care art.168 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă folosește termenul de suplimentare a drepturilor salariale, iar.art.283 lit.c din Codul Muncii face referire tocmai la drepturi salariale.
Referitor la fondul cauzei, acordarea drepturilor dalariale solicitate are o bază legală deoarece art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe societate instutuie dreptul salariaților la suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paște și C în raport de salariul de bază mediu pe societate care a fost corect acordat de instanța de fond și nu la nivelul salariului mediu brut în care se includ și diverse sporuri, cum a pretins în mod nejustificat pârâta-recurentă.
În speță nu s-a făcut dovada includerii acestor drepturi salariale în salariile primite de reclamant cum impun dispozițiile art.287 din Codul Muncii, situație în care nu are nicio relevanță, cele cuprinse în Nota Comisiei Paritare din 31 august 2007, care dealtfel se referă la o perioadă anterioară și fără nicio bază legală.
Recursul este însă fondat deoarece s-au acordat drepturile salariale solicitate prin acțiune și pentru anul 2008, an pentru care astfel de drepturi nu mai subzistă începând din acest an față de cuprinsul noului contract colectiv de muncă.
De altfel, chiar în considerentele sentinței recurate instanța face referire numai la perioada 2005-2006 pentru acordarea unor astfel de drepturi, iar în dispozitiv această perioadă este extinsă și pentru anul 2008 în mod evident greșit.
Așa fiind și în raport de disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul în baza art.312 din același Cod și va modifica sentința în sensul că suplimentările salariale se acordă numai pentru perioada 2006 și 2007 pentru primele de Paște, iar pentru C pentru perioada 2005-2007, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe societate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2446 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat de nr.11, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta-recurentă la plata primelor actualizate de Paște pentru perioada 2006 și 2007 și de C pentru perioada 2005, 2006 și 2007 conform art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./02.02.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
