Pretentii civile. Speta. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de. B, împotriva sentinței civile nr. 880 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă B, avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță le-a încălcat dreptul la apărare, deoarece în mod nelegal cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, în lipsa unei apărări și a oricăror dovezi privitoare la obiectul cererii introductive. Pe fond, arată că cererea reclamantei este nejustificată, deoarece sumele solicitate reprezintă tocmai acele sume suplimentare - cu titlu de prime de Paști și de C - cu privire la care părțile, începând cu anul 2003, au convenit a fi incluse în salariul de bază, iar măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare. Pe de altă parte, susține că acțiunea reclamantei este prematură, câtă vreme, potrivit alin.1 al art.168 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două sărbători, respectiv Paștele și Cul. Astfel, câtă vreme aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi de existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 3.250 lei, reprezentând drepturi salariale restante, suma de 926,42 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor susmenționate, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că are calitatea de salariată a societății pârâte și că potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004, la art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ reiese că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin urmare, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, era îndreptățită la toate drepturile acordate în baza Contractului colectiv de muncă, încheiat la nivel de societate.
Pentru calculul sumelor pretinse s-a folosit adresa SA, comunicată tuturor sucursalelor din țară, cu privire la cuantumul salariului mediu brut pe unitate pe anii 2003-2007, potrivit indicilor comunicate de Institutul Național de Statistică.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 166 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.954/25.11.2008 a Tribunalului Arad, s-a admis acțiunea reclamantei și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.250 lei reprezentând drepturi salariale restante, precum și 926,42 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligației.
Pârâta a mai fost obligată și la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la art. 168 alin. 1, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2003 prevede. cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu". Această dispoziție, clauză contractuală, reprezintă voința părților la semnarea contractului colectiv de muncă și s-a menținut în continuare pe anii următori.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, instanța a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din CCM și în cursul anilor 2004, 2005, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2003.
Tribunalul a mai constatat că prin Adresa nr.3793/2007, Comisia Paritară s-a pronunțat asupra includerii în salariul de bază a primelor aferente anilor 2004-2007 abia la 31 august 2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective de muncă deja executate, prin reinterpretarea clauzelor art. 168, în contradicție cu textul neechivoc al prevederii contractuale supusă analizei.
Ori, consacrând și în legislația muncii principii ce derivă din natura de act juridic bilateral a contractului colectiv de muncă, art. 31 din Legea nr. 130/1999 conferă posibilitatea modificării clauzelor numai prin convenția părților și doar până la momentul încetării efectelor acestuia, exigențele cerute pentru modificarea contractelor fiind necesar a fi respectate și în situația interpretării contractului de către părți.
În fine, a concluzionat Tribunalul că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora drepturile salariale ce fac obiectul prezentului proces ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003.
Pârâta C SA Baf ormulat recurs, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele prevăzute de art.3041raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs s-a invocat încălcarea dreptului la apărare prin pronunțarea sentinței civile atacate în lipsa unui probatoriu administrat în contradictorialitate cu părțile.
Cu privire la petitul acțiunii, s-a arătat că prin dispoziția nr. 3793/18.06.2006, care este obligatorie și opozabilă tuturor membrilor semnatari, comisia paritară a confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Instanța de fond a ignorat această dispoziție. Nota nr.5140/31.08.2007 asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA, explică, în mod clar, care au fost considerentele pentru care părțile au convenit modalitatea de includere a primelor în salariul de bază, precum și menținerea acestei decizii și pentru anii care au urmat, în forma în care se regăsește în contract.
Primele s-au acordat, începând cu anul 2003, prin includerea lor în salariul lunar, astfel încât nu există un prejudiciu.
De asemenea, s-a invocat excepția prematurității în raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica dreptul la acțiune, întrucât dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Cu referire la excepția prematurității cererii se reține că este neîntemeiată, întrucât împrejurarea că părțile Contractelor colective de muncă la nivel de unitate, încheiate succesiv în perioada 2004-2007, au înțeles să prevadă, prin art.168 alin 1, posibilitatea derulării unor negocieri anuale prealabile între angajator și salariați în vederea stabilirii valorii concrete a drepturilor salariale și a modalităților de acordare, nu este de natură a forma convingerea instanței asupra existenței unei proceduri legale prealabile obligatorii demersului judiciar supus analizei, cu atât mai mult cu cât declanșarea unor astfel de negocieri presupune manifestarea de voință a ambelor părți, manifestare de voință care are caracter facultativ.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 coroborate cu dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților, cu alte înscrisuri din care să rezulte evoluția crescătoarea a salariului reclamantului ca urmare a includerii primelor, atât în anul 2003, cât și în anii următori, și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, dat fiind că, în speță, se pune problema interpretării unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă, care este izvor de drept, și sunt incidente prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată la Comisia Paritară a SA sub nr.5149/31.08.2007, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Rapoartele de expertiză contabilă și hotărârile judecătorești, depuse la dosarul de recurs de către pârâta-recurentă, nu au relevanță în cauză, deoarece, față de prevederile art.167 alin.1, art.169 alin.1 și art.201 Cod de procedură civilă, instanța nu este ținută de concluziile unor expertize extrajudiciare, iar jurisprudența nu este izvor de drept.
Totodată, Curtea apreciază că adresa nr.53948/1992 și adresa nr.54199 de completare a primeia, emise de către Direcția generală a legislației muncii, a protecției sociale și contenciosului din cadrul Ministerului Muncii, nu sunt utile soluționării cauzei, întrucât se referă la modul de completare a carnetelor de muncă și nu sunt apte să probeze includerea drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în salariile angajaților societății pârâte.
De asemenea, prima instanță a soluționat cauza cu respectarea garanțiilor procedurale reglementate de Codul d e procedură civilă cât și de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi reținută.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B, împotriva sentinței civile nr. 880 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
13 februarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./26.03.2009
Thred./26.03.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Marinela
