Pretentii civile. Speta. Decizia 2461/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2461
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.137/21 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA -Secția a II a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, și G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 137 din 21 noiembrie 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa respins acțiunea formulată de reclamantul
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești - acordare stimulente financiare.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata sumei nete de 1700 lei, reprezentând stimulente.
S-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței materiale,instanța a reținut că este nefondată deoarece reclamanții au solicitat repararea unui prejudiciu produs de angajator, în derularea raporturilor de muncă astfel că este competent să soluționeze cauza, în primă instanță, Curtea de Apel în conformitate cu OUG.75/2008.
Și excepția inadmisibilității este nefondată deoarece un angajat, atunci când angajatorul îi aplică un tratament diferit în raport cu alt salariat, fără o justificare obiectivă, are dreptul să se adreseze instanței pentru a constata această discriminare si a se dispune repararea prejudiciului produs.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătoriilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2, s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor și procurorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.(1) din OG nr.137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor și procurorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii și procurorii cu o vechime mai M de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Instanța a constatat că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Acțiunea formulată de reclamantul G este nefondată deoarece la data de 15 12 2008 când s-au acordat aceste stimulente nu avea funcția de procuror, astfel că nu se afla în situație comparabilă cu judecătorii și procurorii cu o vechime în funcție de 0-3 ani vizați de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005.
A fost numit în funcția de procuror la data de 15 05 2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria V
Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece situația discriminatorie a fost creată de Ministerul Justitiei și numai acesta poate fi obligat la repararea prejudiciului creat ca urmare a instituirii unui tratament diferit fară o justificare obiectivă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut următoarele:
Art.60 Cod procedură civilă prevede că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Prin urmare, chemarea în garanție poate fi definită ca acea formă de participarea terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.
Această condiție nu este îndeplinită în cauză atâta timp cât și pârâtul și chematul în garanție sunt ordonatori principali de credite iar Ministerul Finanțelor nu datorează garanție Ministerului Public.
Mai mult prin OUG.nr.37/2008,în art. 25, s-a prevăzut că ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
În raport de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești - acordare stimulente financiare.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata sumei nete de 1700 lei, reprezentând stimulente.
S-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În acest sens arată că, în condițiile art. II alin. 3 din OUG nr. 75/20 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri financiare pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că solicită trimiterea cauzei la aceasta.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, invocată prin întâmpinare și a reținut neîntemeiat că prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și unităților subordonate acestuia.
Acest ordin nu se află în posesia recurentului pârât, actul administrativ aparținând Ministerului Justiției și prin urmare discriminarea nu a fost produsă de recurentul pârât.
Acesta nu are calitate procesuală pasivă în condițiile în care, are atribuții de gestiune doar asupra bugetului propriu și al unităților de parchet subordonate, nu și asupra bugetului altor ordonator principali de credite, astfel că acțiunea trebuia respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În motivul al treilea de recurs arată că nelegal a fost obligat recurentul pârât la plata stimulentelor de 1700 lei, astfel că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar acțiunea era inadmisibilă.
Hotărârea 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național al Combaterii Discriminări, a constatat existența unei discriminări indirecte în cadrul diferitelor categorii de judecători și nu față de procurori ca urmare a stimulentelor numai judecătorilor cu vechime între 0-3 ani.
Temeiul legal în baza căruia s-au acordat stimulente era nr.OUG 177/2002, care reglementează acordarea unor premii și constituirea unui fond de premiere în anumite condiții specifice art. 22și 23, astfel că nu s-a produs nici discriminare în cauză.
În cauză nu sunt aplicabile dispoz. art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 modificată și completată prin OG nr.77/2003 și aprobată prin Legea nr.27/2007 potrivit cărora "sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează diferite persoane pe baza criteriilor prev. la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acestui scop sunt adecvate și necesare", astfel că prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui spor, respectiv apărarea unor astfel de stimulente sunt adecvate și necesare.
În mod greșit instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin admiterea excepției,lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate de la bugetul de stat, așa cum prevede HG. nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției. și Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Rolul Ministerul Finanțelor Publice este potrivit art. 19 din Legea 500/2002, de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificarea acestor bugete, iar recurentul pârât ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
În condițiile în care va fi obligat la plată, este cazul să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare bugetară pentru anul 2008 în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauza de față, astfel că, în speță sunt îndeplinite cerințele art. 60-63.pr.civ.
În drept invocă art. 304 pct. 3,4 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei, și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Cu privire la motivele de recurs invocate nu s-a depus întâmpinare.
Recursul se respingepentru considerentele care se vor expune.
Examinând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în temeiul art.304 indice 1 Cod procedură civilă, văzând și prevederile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Astfel, nu poate fi primită critica care se referă la excepția de necompetență materială, în sensul că se impunea trimiterea cauzei la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin raportare la.nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri financiare pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, în condițiile în care prin decizia nr.104/20 ianuarie 2009 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu, de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a constatat că dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008 sunt neconstituționale.
Nu este întemeiată nici critica, privind respingerea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât, întrucât ordinul în cauză se aplică atât judecătorilor, cât și procurorilor, astfel că nu se poate reține că nu a fost produsă discriminarea de către recurentul pârât.
Așa cum corect a reținut instanța, prin hotărârea nr.15/23.01.2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 17oo lei prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, constituie acte de discriminare și acesta se referă atât la judecători, cât și la procurori cu o vechime în muncă cuprinsă între 0-3 ani, astfel că se înlătură ca neîntemeiat și motivul de recurs care se referă la aplicarea ordinului numai judecătorilor.
Astfel, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată in Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de parte sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alineatului (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind in vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria V M li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 21 al 1 din OG nr. 137/2000 persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Curtea observă că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care au o vechie între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23 01 2006, care a stabilit că acordarea preferențială a stimulentelor financiare numai judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c,art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 137/2000.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale, care reglementează instituția chemării în garanție, astfel că este justă soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, recurentul pârât și chematul în garanție fiind ordonatori principali de credite pentru personalul și subunitățile aflate în subordinea acestora.
Cu atât mai mult dacă se dovedește că recurentul pârât este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, are posibilitatea legală de a elabora un proiect de rectificare a bugetului pentru anul 2008, pentru plata sumelor solicitate.
Aspectele privind inadmisibilitatea acțiunii au fost rezolvate corect de către instanță și dacă s-ar reține această critică, ar fi grav afectat dreptul de acces la instanță, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art. 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâtul recurent,ca nefondat,în condițiile în care criticile invocate nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și nici nu sunt motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, ar putea fi puse în dezbaterea părților din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.137/21 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA -Secția a II a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și reclamanții, și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. GREFIER,
2 ex../28.04.2009.
Jud.fond.
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
