Pretentii civile. Speta. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.248/
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.46/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă reprezentată de avocat cu delegație la dosar și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului recurentei pârâte.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită în baza disp.art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului,casarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Brăila și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2713/113 din 19.09.2007 la Tribunalul Brăila -reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2782,92 lei din care 2380 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 402, 92 lei daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce-i revin.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a susținut că potrivit contractului individual de muncă, în afară de plata salariului de bază pentru munca prestată, mai beneficia și de toate drepturile acordate pe baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
În contractul colectiv de muncă la art.168(1) se prevedea că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA a arătat reclamanta.
Deși Contractul colectiv de muncă prevede această obligație, a mai arătat reclamantul, pentru anii 2004-2005 nu a beneficiat de aceste drepturi care se ridică la suma de 2380 lei conform adreselor SA nr.1666/2003, nr.303/2005 și nr.713/2006.
Pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale pârâta îi datorează și suma de 402,92 lei reprezentând corecția sumelor neacordate în baza coeficienților de inflație pentru perioada în discuție.
Prin întâmpinarea depusă pârâta SC SA Bas olicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile.
Pârâta prin întâmpinare a invocat mai multe excepții de procedură, astfel:
Excepția de prescripție a dreptului material la acțiune conform art.283 al.1 lit.e din muncii.
A arătat pârâta că prin acțiunea civilă se solicită plata unor premii acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pe perioada anilor 2004-2 la acțiune s-a prescris având în vedere termenul special de prescripție prevăzut de legislația muncii.
A arătat că potrivit art.283 al.1 lit.c din muncii în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă a unor clauze ale acestuia cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ori în cauză s-a invocat nerespectarea disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă.
S-a mai invocat de pârâtă excepția de prematuritate a introducerii acțiunii civile întrucât dreptul pretins pentru a fi valorificat prin acțiune trebuie să fie actual adică să nu fie supus unui termen sau condiții suspensive.
A arătat că potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă text nemodificat în perioada 2003-2007 drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente Paștele și Cul, ori atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii convenite a modalităților de acordare, a criteriilor, a condițiilor și a beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi de existența vreunui drept actual.
Ori timp de 3 ani Sindicatul nu a solicitat patronatului negocieri pentru acordarea acestor drepturi.
Pe fondul cauzei pârâta a susținut că acțiunea civilă a reclamantului este nefondată întrucât drepturile solicitate începând cu anul 2003 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A arătat că în fiecare an s-a procedat la republicarea CCM, după negocierile purtate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Contractul colectiv de muncă a mai arătat pârâta a fost supus interpretării Comisiei Paritare instituită conform prevederilor din CCM care, prin decizia din 31.08.2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, comisie care în componența sa a avut și reprezentanți ai.
A mai susținut intimata că art.168 din CCM trebuie interpretat prin prisma modificărilor aduse acestuia în perioada 2003-2005.
În anul 2003 urmare unor negocieri între cele două părți s-a convenit ca art.168 din CCM să aibă conținutul de la al.1 și al.2 că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat a arătat intimata.
Această clauză a fost reluată în această formă și în CCM pentru anul 2004 a arătat pârâta.
Începând cu versiunea republicată în anul 2005 art.168 al.2 a precizat clar" În anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" a arătat pârâta.
Prin aceasta se dovedește că încă din anul 2003 aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază a arătat pârâta.
Interpretarea clauzelor CCM trebuie făcută după voința părților și nu după sensul literar al termenilor utilizați în acestea conform disp.art.977 civ.a mai susținut pârâta.
La calculul drepturilor solicitate a mai arătat pârâta trebuie avut în vedere salariul de bază mediu pe care este de 790 lei pentru 2004 și de 799 lei din noiembrie 2004, de 850 lei pentru 2005 și de 927 lei din noiembrie 2005, de 1047 lei pentru 2006 și de 1160 lei din noiembrie 2006 conform adresei nr.2022/4.09.2007 a SC SA și nu salariul mediu brut.
Prin sentința civilă nr.46/17.01.2008 s-a admis acțiunea civilă a reclamantei.
A obligat pârâta SC SA B să plătească reclamantului suma de 2380 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004-2005 actualizată cu rata inflației până la data plății integrale.
Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamantului este fondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la prescripție instanța de fond a reținut că excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la prematuritatea cererii instanța de fond a reținut că față de motivul invocat, respectiv nerealizarea negocierilor anuale înainte de sărbători, apărarea nu constituie o excepție care face prematură sesizarea instanței, ci ține de fondul cauzei.
Cu privire la drepturile bănești s-a reținut că dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a susținut că cererea pentru plata drepturilor bănești este nefondată, având în vedere faptul că textul prevede acordarea drepturilor bănești suplimentare după negocieri prealabile, care nu au avut loc, întrucât nu s-au solicitat de către reprezentanții sindicatului.
Angajatorul a apreciat că, în lipsa negocierilor, salariații au acceptat implicit ca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, în care drepturile suplimentare au fost incluse.
În acest sens, pârâta a adus ca argument faptul că în timp ce textul inițial al art.168 folosea formularea "vor fi introduse", în contractele publicate în anii următori a fost folosită formularea "au fost introduse".
Totodată, au fost invocate dispozițiile art.977 din Codul civil cu privire la interpretarea contractelor conform intenției părților.
Instanța de fond a reținut că susținerea nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Drepturile pretinse sunt reglementate expres în art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
Totodată, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada solicitată de salariat este întemeiată.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a făcut dovada că acesta ar fi greșit calculată.
Întrucât reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, instanța de fond a reținut-o ca fondată față de disp.art.269 din muncii astfel că s-a dispus ca suma să fie actualizată până la data plății, ținând seama și de faptul că suma pretinsă în acțiune cu titlu de diferență rezultată prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezintă un calcul parțial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA B considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat pârâta a susținut că potrivit CCM -art.168 încă din anul 2003 reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și Paști menționate în cuprinsul art.168 al.1 să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 al.2.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 textul art.168 al.2 a preluat textul din 2003 însă cu ocazia negocierilor colective din anul 2005 părțile au modificat acest text pentru a exprima într-o manieră mai clară intenția părților în sensul că includerea acestor drepturi s-a făcut în 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, cele două prime fiind incluse în salariul de bază la începutul fiecărui an.
Deci evoluția modificărilor textului art.168 din CCM din perioada 2003-2007 arată că părțile CCM au stabilit clar includerea acestor drepturi începând cu anul 2003 în salariile angajaților, ea reflectând evoluția drepturilor salariale a arătat recurenta pârâtă.
A mai susținut recurenta pârâtă că Comisia Paritară instituită potrivit CCM prin decizia din 31.08.2007 a interpretat art.168 al.2 din CCM în sensul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și Paște în salariul de bază, începând cu anul 2003, decizie obligatorie pentru ambele părți, ea confirmând că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturi salariale suplimentare de Paști și C, ele fiind incluse în salariu.
Această decizie, a arătat recurenta pârâtă a fost semnată și de membrii.
Această decizie a Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, ea având doar un rol de interpretare a CCM, a mai arătat recurenta pârâtă.
Modul de interpretare dat de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv, ci a stabilit doar voința părților pentru că de 3 ani de zile nu s-a pus această problemă a arătat recurenta.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru faptul că a încălcat disp.art.977 civ. potrivit căruia interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința părților, astfel că trebuia să aibă în vedere Decizia Comisiei Paritare a mai susținut recurenta pârâtă.
Expertiza contabilă efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, într-un litigiu identic, a stabilit că suplimentările salariale prevăzute la art.168 al.1 au fost incluse în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2003 care au fost menținute și indexate în anii 2003-2007 expertiză care s-a efectuat prin raportare la datele comunicate de SC SA la nivel național astfel că acest raport de expertiză trebuie avut în vedere de instanță.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile ca nefondate.
Nu și-a motivat în drept recursul declarat.
Reclamantul a formulat și depus întâmpinare în cauză și a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentă, cât și de disp.art.304 și art.3041pr.civ. curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei pârâte că evoluția modificărilor art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007 sunt în sensul includerii acestor drepturi salariale suplimentare în drepturile salariaților începând cu anul 2003 nu poate fi primită.
Potrivit art.168 al.1 din CCM pe anul 2003 salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP. Au mai prevăzut că " în minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În al.2 în CCM pentru anul 2003 s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 a menținut aceeași formulare a textului art.168 al.1 și 2, iar contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 a menținut formularea textului art.168 al.1 modificând doar al.2 în sensul că" În anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând textul art.168 chiar din CCM pentru anul 2003 rezultă o contradicție între al.1 și al.2 pentru că în alineatul 1 se stabilește modalitatea de acordare a acestor suplimentări salariale iar în al.2 se menționează o situație viitoare în sensul că " vor fi introduse" în salariile de bază.
De altfel recurenta deși susține că ar fi negociat cu Sindicatul modalitatea de includere a acestor drepturi bănești în salariu nu a prezentat nici un act de negociere în acest sens.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 preia aceeași formulare din CCM pentru anul 2003.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 folosește în al.2 sintagma " au fost introduse" în anul 2003.
Ori dacă recurenta pârâtă ar fi inclus aceste drepturi în salariul de bază nu mai era nevoie să prevadă în al.1 al art.168 modalitatea de stabilire și acordare a acestor suplimentări salariale.
Recurenta pârâtă în fiecare an a întocmit și înregistrat un nou CCM - respectiv 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, an de an reluând dispoziția art.168 al.1 în aceeași formă.
Ori dacă recurenta intenționa să includă primele în salariul de bază în perioada respectivă nu mai prevedea disp.art.168 din CCM sau prevedea numai faptul că aceste prime au fost sau sunt incluse în salariul de bază pentru că recurenta pârâtă în motivele de recurs susține pag.3" modul de atribuire a celor două prime este prin includerea lor în salariul de bază, la începutul fiecărui an" situație nedovedită de aceasta.
Nu poate fi primită nici susținerea cu privire la incidența Deciziei din 31.08.2007 a Comisiei Paritare.
În primul rând Comisia Paritară nu se poate pronunța în 2007 asupra clauzelor unor contracte colective de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 care și-au încetat aplicabilitatea.
În al doilea rând Decizia Comisiei Paritare modifică în 2007 clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003-2006 când acestea nu mai sunt în vigoare prin aceasta aducându-se atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective de muncă și deci această decizie nu poate fi considerată ca o interpretare a unor clauze.
Potrivit art.31 din Legea nr.130/1996 și art.244 din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii.
Această modificare trebuie făcută prin act adițional și ea nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor.
Deci orice modificare a contractelor colective de muncă anuale putea fi făcută în condițiile legii.
Faptul că reprezentanții Sindicatului au semnat această Decizie a Comisiei Paritare nu are nici o relevanță, întrucât ea, legal, nu poate produce efecte asupra unor CCM care și-au încetat valabilitatea.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond a încălcat disp.art.977 civ. pentru că, așa cum corect a reținut și instanța de fond intenția părților a fost în acordarea acestor drepturi.
de către instanță a Deciziei Comisiei Paritare nu înseamnă o încălcare a art.977 civ. întrucât, de fapt, această comisie încalcă dispoziția legală mai sus menționată.
Raportul de expertiză efectuat într-un litigiu similar nu poate fi primit întrucât nu dovedește modul de introducere a acestor suplimentări salariale în salariul de bază al reclamantei, respectiv a salariaților, expertiza preluând doar susținerile recurentei pârâte și ale Comisiei Paritare.
De altfel atât expertiza invocată cât și celelalte expertize extrajudiciare invocă o serie de acte, negocieri care nu au fost depuse și dovedite de recurenta pârâtă.
Expertiza justifică creșterile salariale ale salariaților și nu problema în litigiu: introducerea sau nu în salariu a acestor prime de Paști și
Pentru toate aceste motive curtea consideră că criticile formulate de recurenta pârâtă nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pr.civ.și nu au fost invocate motive care să se încadreze în disp.art.3041pr.civ.
În atare condiții conform art.312 al.1 pr.civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.46/2008 a Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B - PRIN AV., cu sediul în B, sector 1, lor nr.239, împotriva sentinței civile nr.46/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2008.
Judecător, Ptr.Judecător, Ptr.Judecător,
- - - aflată - - aflată
în conf.art.261 al.2 în conf.art.261 al.2
semnează Vicepreședinte semnează Vicepreședinte
Grefier,
- -
dec.jud.-/09.07.2008
Tehnored./2 ex./ 09 Iulie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
