Pretentii civile. Speta. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă Nr. 252/R Dosar Nr-
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
--- judecător
grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 40 din 17 ianuarie 2008, Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și a intimaților reclamanți, și
Procedura îndeplinită.
Constatând că, prin recursurile formulate, pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, instanța consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 40/17.01.2007 a Tribunalului Brașovs -a admis acțiunea formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază al fiecărui reclamant,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior,reactualizate conform indicelui de inflație până data plății efective.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și cei din cadrul Inaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții -judecători în cadrul Tribunalului Brașov.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul reține că faptul că numai anumiți magistrați - respectiv judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia au beneficiat de majorarea salariilor în timp ce ceilalți magistrați-judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii - au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța constată că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Potrivit art. 15 din HG 83/2005, instanțele judecătorești și parchetele sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin B prin motivele de recurs critică sentința pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea puterii în stat.
În privința procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a adjuncților acestuia, încă de la adoptarea nr.OG 83/2000 au fost abrogate din Anexa II pozițiile care se refereau la aceste funcții.
Cu privire la situația judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție prin efectul art. 41 lit. c din nr.OUG 27/2006 au fost abrogate expres dispozițiile privind salarizarea magistraților de la instanța supremă cuprinse în Legea nr. 154/1998.
În prezent, salarizarea judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe este reglementată unitar de către nr.OUG 27/2006. Anexa II la Legea nr. 154/1998.
Curtea de APEL BRAȘOV susține în motivarea recursului că modul de stabilire, prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării depășind cadrul reglementat de nr.OG 137/2000.
La data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 s-au abrogat dispozițiile privind salarizarea președintelui statului și a judecătorilor din Înalta Curte de Casație și Justiție, cuprinse în Lega nr. 154/1998.
Discriminarea fată de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție nu există ca urmare a abrogări dispozițiilor privind salarizarea judecătorilor.
Tribunalul Brașov, critică sentința pentru nelegalitate, arătând în acest sens că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului. Nereglementarea unor aspecte ce țin de statutul profesional al unor categorii nu e problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării.
Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de lege. În exercitarea acestui drept, legiuitorul a adoptat nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 care creează sistemul de salarizare pentru această categorie profesională.
Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații diferite nereprezentând nici un privilegiu sau discriminare.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 3,4,7 și 9 Cod pr. civilă.
Analizând recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, instanța constată că nu este întemeiat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesuală pasivă pentru următoarele considerente:
Acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri și de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 din Legea nr. 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii acest pârât are obligația de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin B va fi respins.
Nefondat este și recursul Ministerul Justiției.
Critica prin care Ministerul Justiției arată că instanța și-a depășit atribuțiile judecătorești, recunoscând pe criterii de discriminare drepturi salariale în favoarea magistraților nu poate fi primită.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut aceste drepturi salariale izvorăște din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși Înalta Curte de Casație și Justiție reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia nr. VI/15.01.2007, Decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particulară, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art. 27 din nr.OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâte din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art. 6 alin. 1 al convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept a rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului ( cauza G împotriva României).
În ceea ce privește discriminarea față de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, critica invocată de recurenții Ministerul Justiției, Curtea de Apel și Tribunalul Brașov, instanța constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Pentru o apreciere discriminatorie, situația de fapt invocată de reclamanți, constând în eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea sau indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie2007, aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor care ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse iar sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 40/17.01.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. - 14.03.08
Dact. - 20.03.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
