Pretentii civile. Speta. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.252
Sedința publică din 20 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr.402 din 14.11.2007 dată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratură la data de 7.02.2008 întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.402 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea intentată de către reclamanta - și a dispus obligarea pârâtei L la plata drepturilor salariale restante cuvenite angajatei pentru activitatea prestată în perioada septembrie - noiembrie 2006, reactualizată până în momentul efectuării plății.
S-a reținut că raporturile juridice de muncă dintre părți au încetat de drept, conform art.56 lit.d din Codul muncii la 22 noiembrie 2006, că reclamanta a lucrat efectiv până la această dată, iar pârâta nu a administrat dovezi din care să rezulte plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca depusă.
Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu prevederile art.304, 3041și 312 Cod pr.civilă, iar în fapt s-a susținut că intimata a fost angajata societății recurente în temeiul contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu începere de la 1.05.2004, raporturile juridice de muncă încetând de drept la data pensionării reclamantei pentru cauze de invaliditate(art.56 lit.d din Codul muncii ).
Ca atare, în mod greșit tribunalul a reținut în considerentele hotărârii că angajatorului îi revenea obligația emiterii unei decizii de încetare a contractului de muncă, anterior datei de 22.11.2006, cu atât mai mult cu cât prin decizia de pensionare nr.-/1.11.2006 Casa Județeană de Pensii C-S a admis cererea reclamantei și a stabilit drepturile de pensie cu începere de la 22 august 2006.
Rezultă deci că în conformitate cu prevederile art.84 alin.2 lit.c și d din Legea nr.19/2000, drepturile de pensie de invaliditate se acordă de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate și că în mod greșit tribunalul a dispus obligarea recurentei la plata unor drepturi salariale pentru o perioadă pentru care beneficia de pensie de invaliditate.
În consecință, desfacerea contractului individual de muncă încheiat angajatului se impune a avea loc cu începere din 22.08.2006, astfel precum s-a operat și în carnetul de muncă, întrucât de la data respectivă aceasta a beneficiat de drepturile bănești reprezentând pensia de invaliditate, în caz contrar putându-se ajunge la o îmbogățire fără just temei.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiunea introductivă, motivată în drept cu prevederile art.56 lit.d, 154, 161, 163, 166, 281, 283 alin.1 lit.c și 285 din Codul muncii, reclamanta a solicitat ca fostul angajator, pârâta Domar, să fie obligat să-i achite drepturile salariale cuvenite pentru munca depusă în perioada septembrie - noiembrie 2006.
A susținut că a prestat activitate ca șef fermă în temeiul contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată și că prin decizia nr.-/1.11.2006 Casa Județeană de Pensii C-S i-a stabilit drepturile de pensie cu începere de la 22.08.2006.
Întrucât decizia de pensionare i-a fost comunicată prin poștă la 22.11.2006, raporturile de muncă au încetat de drept numai cu începere de la această dată(art.56 lit.d din Codul muncii ), situație în care în perioada 22.08.-22.11.2006 a continuat să lucreze cu normă întreagă în cadrul societății pârâte, însă aceasta a refuzat să-i achite drepturile salariale cuvenite.
În perioada de referință a întocmit și semnat pontajul, bonuri de consum, avize de expediție a puilor la abator și dosare de subvenție, însă deși a fost pontată, nu s-a regăsit și pe statele de plată întocmite de angajator.
De necontestat că în situația în care contractul individual de muncă încetează de drept nu este necesară nicio formalitate din partea angajatorului, însă în conformitate cu prevederile art.56 alin.1 lit.d din Codul muncii, încetarea de drept a raporturilor juridice are loc pe data comunicării deciziei de pensionare pentru invaliditate a salariatului, comunicare ce în cazul de față a avut loc la 22.11.2006.
Întrucât până la această dată reclamanta a continuat să lucreze în cadrul societății pârâte, în mod just tribunalul a dispus obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite, motiv pentru care se apreciază că susținerile formulate în calea extraordinară de atac nu se încadrează în nici una din situațiile expres și limitativ prev.de art.304 cod pr.civilă.
Mai mult în urma examinării cauzei în condițiile impuse de art.3041cod pr.civilă, nu au fost identificate motive care să atragă casarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr.402 din 14.11.2007 dată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/17.06.2008
Tehnored.06.2008
2 ex.
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Carmen Pârvulescu
