Pretentii civile. Speta. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă Nr. 254/R/ Dosar nr-
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
--- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - SRL împotriva sentinței civile nr. 1397 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civil nr. 1397/14.12.2007, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - SRL și, în consecință, a anulat decizia nr. 001/1.11.2006 de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei, a obligat intimata să plătească contestatoarei următoarele sume: 772 lei reprezentând drepturi salariale pe lunile septembrie și octombrie 2006, 156 lei, reprezentând contravaloarea a 11 zile de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2006, 1128 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, a obligat intimata să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al contestatoarei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1598,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial.
În cauză a fost exprimată și opinia separată a asistenților judiciari în sensul admiterii în parte a contestației și respingerii cererii de anulare a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei.
La pronunțarea opiniei majoritare s-au avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.001/01.11 2006 emisă de intimată,fila 5 dosar,s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei pe motive disciplinare. S-a motivat că acestea au rezultat în urma cercetării disciplinare prealabile,efectuate conform Codului Muncii,Cap. II,art.268,alin.2, astfel:
a) lipsa în gestiune a numitei,comunicată în convocatorul cercetării disciplinare prealabile,nu a fost justificată de salariată;
b) Fapta a prejudiciat societatea SRL, constituind abatere de la Codul Muncii, Regulamentul de ordine Interioară și de la fișa postului;
c) Apărările formulate de angajata în cadrul cercetării disciplinare prealabile nu justifică crearea prejudiciului,nici neacceptarea lui,întrucât a refuzat să primească copii ale inventarelor pentru a verifica calculele efectuate;
d) sancțiunea comunicată se aplică în baza art.264 alin.1 lit. f și art.61, lit. a din Codul Muncii;
e) sancțiunea poate fi contestată de angajat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării;
Excepția nulității absolute a deciziei contestate,invocată de contestatoare,fiind o apărare de fond,va fi analizată conform probelor de la dosar
Din copia plângerii penale,filele 38-39 dosar,rezultă că societatea intimată s-a constituit parte civilă pentru suma de 49.286,59 lei RON corespunzător prejudiciului suferit,datorat faptelor contestatoarei în perioada 31.12.2004-30.09.2006 iar în adresa de convocare la cercetarea disciplinară, fila 304 dosar se indică prejudiciul (minus în gestiune) de 27.694,8442 RON, pentru perioada 28.02.2006-30-09-2006. Din adresa nr.8879/09.01.2007 a Inspectoratului de Poliție al Județului B rezultă că cercetările vor fi continuate iar până la soluționarea cauzei de față nu s-a depus vreun act privind finalizarea acestora.
În întâmpinare societatea intimată afirmă că salariul aferent lunii septembrie,în cuantum de 333 RON a fost reținut în vederea acoperii pagubei produse în gestiunea societății de contestatoare dar nu s-a făcut dovada că au fost respectate dispozițiile art.164 alin.2 din Codul Muncii,potrivit cărora reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă,lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
La interogatoriu(fila 413 dosar) contestatoarea nu a recunoscut că a produs vreun prejudiciu societății intimate,afirmând că nu recunoaște primul inventar deoarece a fost doar fizic acolo și vindea marfă; a recunoscut că a participat la al doilea inventar. Cu aceeași ocazie contestatoarea a arătat că a primit în data de 30.09.2006 un exemplar al inventarului iar la data convocării pentru cercetarea disciplinară nu recunoaște că a refuzat să primească cele două inventare,ci afirmă că le-a uitat la stand.
În procesul verbal încheiat în data de 26.10.2006 de intimată( fila 32 dosar),referitor la convocarea contestatoarei pentru acea dată,se consemnează că i s-a prezentat un pachet de acte format din inventarul din 28.02.2006 faptic și scriptic și inventarul din 30.09.2006 faptic și scriptic (în copii xerox),listele cu prețurile de vânzare la data de 30.09.2006,pe care a refuzat să le primească,referitor la precizarea dânsei că nu au fost verificate calculele respective de dânsa.
În același înscris există o precizare:în data de 30.09.2006,după inventariere,un exemplar al inventarului fizic la 30.09.2006 după vânzări,împreună cu listele cu prețurile de vânzare la 30.09.2006 a fost ridicat de D-na pentru calcularea inventarului.
Reprezentantul societății intimate recunoaște la interogatoriu (fila 415 dosar) că de obicei mergea la și cumpăra marfă,semna facturile și o aducea în stand și că în două cazuri,din lipsă de spațiu,20-30 de baxuri au fost depozitate în str. -,afirmând că marfa a fost verificată de contestatoare în stand,deoarece în depozitul din str. - aceasta din urmă nu avea acces.
Din contractul individual de muncă,nr-,încheiat între părți,inițial pe durată determinată între 01.01.2001-31.01.2001,apoi încheiat pe durată nedeterminată,filele 26,27 dosar, rezultă că funcția contestatoarei a fost de lucrător comercial-facturare.
Examinând cele două fișe ale postului depuse de intimată filele 29-31 dosar și 301-303,semnate de contestatoare,care au același format,rezultă că prima dintre ele,la Cap.,identificarea postului, la denumire este menționat "vânzător (gestionar - manipulant)"iar pe cea de-a doua fișă a postului,prin scriere olografă,se menționează în plus la același capitol și "facturare,lucrător comercial",precum și "ST.31 ".Ambele fișe ale postului sunt nedatate.
La termenul din 28.03.2007,la interogatoriu,contestatoarea recunoaște că fișa postului,în alt format,nedatată,depusă la dosar în acea zi,filele 418-420,este din vara anului 2006 și că semnătura îi aparține. Această ultimă fișă se referă la postul de vânzător (gestionar manipulant),fiind identică cu fișa postului depusă de intimată la filele 29-31 dosar dar este semnată și de alți angajați.
În drept, potrivit dispozițiilor art.268, alin.2 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituție abatere disciplinară; b)precizarea prevederilor din statutul de personal,regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată; f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din probele analizate anterior rezultă că intimata a făcut trimitere la Regulamentul de Ordine Interioară și la fișa postului dar fără a indica concret care anume prevederi din aceste acte au fost încălcate de contestatoare,așa cum prevăd dispozițiile art.269,alin.2,lit. b din Codul Muncii,așa cum s-a menționat anterior,pentru ca instanța să le poată analiza.
Potrivit dispozițiilor art.76 din Codul Muncii,concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută iar art.77 din același Cod prevede că în caz de conflict de muncă,angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Pe de altă parte,instanța constată că în decizia contestată nu este menționat cuantumul prejudiciului produs societății intimate (27.694,8442RON),cât a fost menționat în adresa de convocare la cercetarea disciplinară prealabilă sau în sumă de 49.286,59 RON pentru care intimata s-a constituit parte civilă în plângerea penală. Față de nerecunoașterea contestatoarei că a produs vreun prejudiciu societății intimate și în lipsa unei hotărâri judecătorești (penale sau civile) care să stabilească dacă s-a produs prejudiciul și cuantumul acestuia,așa cum stabilesc dispozițiile art.164,alin.2 din Codul Muncii,instanța apreciază că,în speță,intimata nu a făcut dovada vinovăției contestatoarei deși art.287 din Codul Muncii prevede că sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța vaa dmite contestația și pe cale de consecință va anula decizia nr.001/01.11.2006 emisă de intimată.
Din raportul de expertiză contabilă nr.-/2007,întocmit de expertul rezultă drepturile salariale ale contestatoarei. Astfel,pe luna septembrie 2006,contestatoarea are dreptul la un salariu de 352 lei. Prin întâmpinarea formulată de societatea intimată recunoaște că salariul aferent lunii septembrie 2006,în sumă de 333 RON a fost reținut în vederea acoperii pagubei produse. Pentru luna octombrie 2006,societatea intimată nu recunoaște drepturile salariale ale contestatoarei,afirmând că aceasta din urmă s-a aflat în cercetare disciplinară prealabilă,lipsind astfel de la lucru. Această apărare nu poate fi primită de instanță avându-se în vedere că la data de 26.10.2006 contestatoarea a fost invitată la cercetarea disciplinară iar pe de altă parte încetarea raporturilor de muncă s-a făcut în data de 01.11.2006,așa cum rezultă din decizia contestată,astfel că intimata va fi obligată la plata drepturilor salariale și pentru luna octombrie 2006.
Din același raport de expertiză contabilă rezultă că intimata trebuie să achite contestatoarei suma de 156 lei reprezentând contravaloarea a 11 zile de concediu de odihnă neefectuate pe anul 2006,stare de fapt recunoscută prin întâmpinare.
Din completarea raportului de expertiză rezultă că pentru perioada 05.12.2003-30.09.2006,contestatoarea are dreptul la suma de 1128 lei RON contravaloarea orelor suplimentare prestate de contestatoare,probă care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză,filele 38-40.II. dosar.
Împotriva deciziei a declarat recurs intimata - SRL, solicitând modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii cererii de anulare a deciziei nr. 001/2006, obligarea intimatei la plata sumei de 352 lei, aferentă salariului datorat pe luna septembrie, respingerea cererii de obligare la plata salariului aferent lunii octombrie 2006, privind plata orelor suplimentare și privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, precum și reducerea sumelor stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că lipsa datei pe fișa postului nu echivalează cu lipsa îndatoririlor de gestionar, existând dovezi la dosar în sensul îndeplinirii de către reclamantă a îndatoririlor de gestionar.
Totodată, se apreciază ca fiind suficiente mențiunile din cuprinsul deciziei în ceea ce privește faptele reținute în sarcina angajatei, instanța putând analiza temeiurile care au dus la desfacerea contractului de muncă prin prisma celor menționate în decizie. Chiar dacă nu e menționat cuantumul prejudiciului, acesta este cel cuprins în convocatorul la cercetarea disciplinară primit de reclamantă. Nerecunoașterea contestatoarei că a produs un prejudiciu nu face dovada lipsei faptei și a vinovăției.
Este criticată dispoziția instanței de acordare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie, întrucât contractul de muncă al contestatoarei a fost suspendat potrivit art. 49 alin. 4 coroborat cu art. 52 alin. 1 lit. a din codul muncii.
În ce privește plata orelor suplimentare efectuate de contestatoare în perioada 6.12.2003 - 30.09.2006, recurenta nu este de acord cu acordarea acestora, motivat de faptul că acestea au fost plătite conform înțelegerii dintre părți. A fost încheiat un act adițional care prevedea un spor de 1% plus recuperarea orelor lucrate cu ore din timpul săptămânii, iar acest procent se regăsește în statele de plată.
Totodată, se precizează că nu se află în posesia recurentei pârâte carnetul de muncă al contestatoarei și că nu este obligată la completarea acestuia.
Totodată, prin recursul formulat se solicită reducerea cheltuielilor de judecată datorate, având în vedere faptul că la fond acțiunea nu a fost admisă în totalitate.
Examinând recursul în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
În speță, decizia nr. 001/1.11.2006, emisă de recurenta pârâtă - SRL nu îndeplinește condițiile de validitate mai sus menționate prin neindicarea prevederilor din Regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă care au fost indicate de salariat și a prejudiciului produs societății intimate.
Totodată, din probele administrate în cauză nu rezultă u certitudine vinovăția contestatoarei, sarcina dovedirii acesteia revenind recurentei, potrivit art. 287 din codul muncii.
În mod corect prima instanță a obligat recurenta la plata drepturilor salariale aferente lunii octombrie, având în vedere că la data de 26 octombrie 2006, contestatoarea a fost invitată la cercetarea disciplinară și că în data de 1 noiembrie 2006 au încetat raporturile de muncă.
În ce privește plata orelor suplimentare către contestatoare, aceasta se justifică având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și faptul că recurenta nu a făcut dovada plății acestora.
Ca urmarea anulării deciziei nr. 001/2006 emisă de recurentă, se impune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al contestatoarei.
Cererea de reducere a cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia judecății la prima instanță va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că în speță, culpa procesuală pentru efectuarea cheltuielilor de judecată de către contestatoare revine recurentei. Admiterea în parte a pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată nu poate determina reducerea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, întrucât acestea au fost achitate pentru asistență juridică și reprezentare în instanță.
Față de aceste considerente, vor fi respinse și celelalte susțineri formulate de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs.
Astfel, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, curtea va respinge recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1397/14.12.2007 a Tribunalul Brașov.
În temeiul art. 316 raportat la art. 274 Cod pr. civilă, curtea va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulș declarat de recurenta - B împotriva sentinței civile nr. 1397/14.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta - SRL B la plata către intimata a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. -7.05.08
Dact. - 6.06.08
2 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
