Pretentii civile. Speta. Decizia 2589/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2589
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 128/20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se cererea scrisă prin care s-a solicitat judecarea în lipsă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința civilă nr. 128 de la 20 noiembrie 2008 admis acțiunea formulată de reclamanții, față de pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
A obligat pe acești pârâți către reclamanți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu 01.03.2008 la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație.
A obligat acești pârâți să efectueze mențiunile în carnetele de muncă.
A respins acțiunea față de
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța a constatat că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
În raport de aceste considerente instanța a constatat că cererea reclamanților privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% este întemeiată.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că expertul a calculat diferențele de drepturi bănești între indemnizațiile acordate reclamanților și cele cuvenite prin aplicarea sporului de 50%, pentru perioada 1 martie 2008 la zi și în continuare, în sume nete, corespunzător activității acesteia, actualizând totodată sumele, având în vedere indicele de devalorizare a monedei naționale.
În acest sens, instanța a constatat că reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, astfel că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de 50% în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert.
Conform art. 161 alin.4 CM, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, ce constau în dobânda legală.
Acțiunea față de MEF s-a respins, motivat de faptul că nu există raporturi de muncă între reclamanți și acest pârât, în calitate de angajator.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % pe perioada 01.03.2008 la zi, și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că motivarea instanței de fond reține inaplicabilitatea OG nr.83/2000 în ceea ce privește abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, fără a se pronunța în vreun fel cu privire la apărarea Ministerului Justiției și Libertăților care a învederat instanței dispoz. OG nr.8/2007.
A mai arătat recurentul că instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea, fără a ase avea în vedere faptul că din februarie 2007, OG 8/2007 a abrogat Legea nr.50/1996 și deci art.47 care a prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 Cod pr.civilă recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile, constatând că după data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, act normativ care abrogă în totalitate Legea nr.50/1996, nu există temei legal pentru acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului Ministerul Justiției, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantului doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Ca atare, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursul se privește ca nefondat și se va
respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 128/20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
15.05.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
