Pretentii civile. Speta. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.265/
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Tg.B,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1544/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nrt- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.04.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.04.2008 și apoi la data de 17.04.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1544/23.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 6692/121/03.10.2002 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul -, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna octombrie 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile, precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază".
De asemenea, au mai susținut că prin dispozițiile art. 15 alin.1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Or, precizează reclamantele că deși grefierii, potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul -, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamante, ca nefondată.
A susținut că așa cum rezultă din Legea nr. 444/2006, beneficiază de sporul de până la 15% din solda lunară, numai personalului prevăzut în mod expres de acestea și numai cei din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
A mai precizat că susținerea reclamantelor precum că ar fi discriminate, este neîntemeiată, întrucât prin OUG nr. 8/2007 care reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, nu sunt cuprinse dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de confidențialitate.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că funcționarii publici la care se referă disp. OG hr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 544/2006 sau OG nr. 6/2007, sau Legea nr. 656/2002 au acces la informații clasificate secrete de stat, sau informații clasificate care intră sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și HG nr. 585/2002 de aplicare a acesteia.
Or în cauza de față, personalul auxiliar de specialitate, nu se încadrează în această categorie de funcționari publici.
De asemenea, a mai precizat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 1 din OG nr. 137/2000, întrucât funcționarii publici la care fac referire reclamantele, pentru a beneficia de sporul de confidențialitate de până la 15%, trebuie să îndeplinească anumite condiții legale prevăzute actele normative sus arătate.
În combaterea susținerilor reclamantelor s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, întrucât potrivit disp. art. 16-20 din OG nr. 137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege, să aplice dispozițiile în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
La termenul din 19.10.2007, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Față de disp. art. 137. instanța a analizat mai întâi excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Finanțelor Publice.
Asupra excepțiilor invocate, instanța a reținut următoarele:
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este o instituție creată pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deci putem spune că acest organism funcționează în calitate de expert care constată faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României. Ca atare nu poate fi citată în calitate de pârâtă și obligată la plata drepturilor salariale, ci poate fi introdusă în cauză, numai în calitate de expert, având în vedere că acest organism, a fost înființat numai pentru a constata și sancționa fapte de discriminare.
Față de aceste considerente și având în vedere disp. OG nr. 137/2000, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a fost admisă dat fiind faptul că reclamantele - își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Tg. B și sunt salarizate pentru munca prestată de către Tribunalului Galați, în calitate de angajator.
Astfel, existența raportului juridic dintre reclamante și pârâtul Tribunalul Galați, nu poate da naștere la obligația Ministerului Finanțelor Publice de a plăti drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Mai mult, disp. art. 282 din Codul muncii, stabilesc în mod expres părțile într-un conflict de muncă - respectiv salariat, angajator, sindicate, patronate -, Ministerul Finanțelor publice neavând nicio calitate din cele menționate.
În acest sens, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele își desfășoară activitatea ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg. B și prin acțiunea formulată au solicitat plata sporului de confidențialitate de 15%, spor acordat altor categorii de personal.
Potrivit disp. art. 3 al. Din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate, se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Astfel, așa cum rezultă din textul legal sus arătat, beneficiază de sporul de până la 15% din solda lunară, numai personalul prevăzut în mod expres de acesta și numai cei din sectoarele de activitate enumerate.
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, este reglementată prin OUG nr. 8/2007, act normativ care nu cuprinde dispoziții privind acordarea sporului de confidențialitate.
Conform art.2 din OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a exista discriminare ar fi necesar ca persoanele aflate în situații identice sau analoage să fie tratate în mod diferit, fără o justificare obiectivă.
Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în repetate rânduri, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite pentru persoane care se află în situații diferite.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt încălcate disp. OG nr. 137/2000, sporul de confidențialitate fiind acordat numai unor categorii de personal expres prevăzute în diverse legi sau ordonanțe, sens în care s-a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, solicitând modificare acesteia și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive.
C puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința legiuitorului de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006 adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OUG nr. 137/2000 prevede, în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Ori, deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Nu au indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
Intimata pârâtă Ministerul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
A arătat că, în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr. 137/2000 iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000.
Nu poate fi vorba de discriminare prin raportare la prev. art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 iar regimul informațiilor clasificate este diferit de cele la care se referă Legea nr. 567/2004 și anume informațiile confidențiale. Informațiile clasificate au un regim special reglementat de Legea nr. 182/2002 și produc consecințe grave în cazul în care ar fi dezvăluite.
Situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a funcționarilor publici sau a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sau a altor categorii de personal bugetar întrucât statutul, drepturile și obligațiile sun diferite și reglementate prin acte normative diferite.
În acest mod a statuat și Curtea Constituțională reținând că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe carele poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
La solicitarea instanței de recurs s-a depus la dosar tabel cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant.
Intimații pârâți Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță prin reprezentant.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurenți cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este fondat față de următoarele considerente.
Potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
În speță, recurenții reclamanți fac parte din personalul instanțelor judecătorești-Judecătoria Tg.
Potrivit disp. art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare".
Curtea consideră că recurenții reclamanți se află într-o situație identică, similară, din punct de vedere a obligațiilor ce le incumbă prin lege, cu alte categorii de personal din unități bugetare care, pentru obligații identice sunt remunerați cu acordarea unui spor pentru păstrarea confidențialității.
Astfel, prin art. 13 din OUG nr. 57 din 19 mai 2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut.
Prin disp. art. 23 indice 1 alin. 3 din OG. Nr. 137 din 31 august 2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, entru p. păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului.
Mai mult, potrivit disp. art. 19 indice 5 alin. 9 din același act normativ, Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanță potrivit legii deci, implicit, recurenții reclamanți, în calitate de personal al instanțelor judecătorești iau cunoștință de conținutul acelorași date confidențiale de care a luat cunoștință și personalul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Pentru păstrarea confidențialității acestor date, personalul din D beneficiază de spor de confidențialitate iar, pentru obligații identice, recurenții nu beneficiază de acest spor, în mod discriminatoriu.
Prin art. 13 din OUG nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Prin disp. art. 15 alin. 1 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Inspecția socială a argumentat acordarea sporului de confidențialitate de 15% în următorul mod: "se acordă categoriilor specifice de funcționari publici ce au acces la diferite tipuri de informațiiinformații cu caracter personalacest spor reprezintă o compensare viabilă constrângerilor profesionale, constituind o motivare corespunzătoare obținerii unor investigații de calitate,întărindu-se astfel obligația profesională de a păstra confidențialitatea acestora."
Se apreciază de către instanța de recurs că, prin neacordarea acestui spor și categoriilor de personal care îndeplinesc aceeași obligație corelativă de păstra confidențialitatea și se află într-o situație nu doar comparabilă ci chiar identică, după cum s-a arătat mai sus, se încalcă principii constituționale privind nediscriminarea și dreptul la o remunerație egală pentru muncă egală.
Practic, diferențierile, după cum susține și pârâta intimată Ministerul -, sunt realizate în funcție de apartenența la o categorie socio-profesională, în condițiile în care obligația este identică.
Ori, principiul egalității de tratament prevăzut de art. 154 din Codul muncii implică, la stabilirea și acordarea salariului, interzicerea oricărei discriminări.
Refuzul de a se acorda recurenților sporul de confidențialitate numai pentru motivul că nu este prevăzut de lege nu poate fi apreciat ca o justificare rezonabilă a diferențelor de tratament, cu atât mai mult cu cât disp. art. 18 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prevăd că, este responsabil Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate,precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Conform art. 6 din același act normativ, există discriminare în cadrului raporturilor de muncă și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
Așa cum prevăd disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiile și discriminării sunt garantate inclusiv pentru exercitarea drepturilor economice, și a dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În cadrul art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, este definită noțiunea de discriminare ca fiind "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de categorie socială care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertății fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniileeconomice, sociale"
Aceste principii sunt reglementate inclusiv de legislația internațională, legislație la care România este parte și care, prin disp. art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 2 alin. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificate de România prin Decretul nr. 212/1974, prevăd că toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul al o ocrotire egală din partea legii, fără nici o discriminare.
Pentru aceste considerente legale, se reține că nu poate constitui o justificare obiectivă și rezonabilă simpla apartenență la o categorie socio-profesională întrucât nu acest aspect constituie fundamentul acordării drepturilor salariale, ci însăși munca prestată și obligațiile stabilite prin lege care se cuvin a fi remunerate corespunzător.
Concret, din analiza actelor normative date cu titlu de exemplu mai sus, se deduce că acordarea sporului de confidențialitate altor categorii de personal se justifică de către legiuitor numai prinsimpla prevedere a obligații de a păstra confidențialitateaasupra tuturor datelor personale de care iau cunoștință în timpul exercitării activității de serviciu, depășindu-se cadrul informațiilor clasificate.
Pentru același criteriu, unii salariați sunt remunerați iar alții nu, în funcție doar de categoria socio-profesională din care fac parte și care nu poate fi o justificare rezonabilă nici în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului și Convenției nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, a disp art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, sunt întrunite condițiile existenței discriminării așa cum este prevăzută prin disp. art. 2, 3 și 6 din OUG nr. 137/2000.
Deciziile Curții Constituționale invocate de către pârâta Ministerul - prin care s-au respins excepții de neconstituționalitate nu sunt obligatorii pentru instanțe fiind opozabile doar părților din procesele respective (" partes").
Nici decizia Consiliului Director al CNCND nu are caracter obligatoriu pentru instanțe deoarece acestea se supun numai legii iar disp. ar. 27 din OUG nr. 137/2000 prevăd că acțiunea în despăgubiri a persoanei discriminate nu este condiționată de sesizarea sau vreo hotărâre a CNCND.
Față de toate considerentele expuse mai sus, se apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1544/23.10.2007 a Tribunalului Galați, în baza disp. art. 304 indice 1.pr. civilă, și, potrivit disp. art. 312 alin. 1, 2 3. Civilă, se va admite cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate și a reținerii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, văzând disp. art. 27 din OG nr. 137/2000, acțiunea promovată de către reclamanții, este apreciată ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele motive.
Potrivit tabelului depus la dosar cuprinzând funcția lucrată de fiecare reclamant și perioada lucrată, se reține că reclamanta, în perioada 01.06.2005-31.10.2006 s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului. Conform disp. art. 50 lit. a din Codul muncii, în această situație, contractul de muncă este suspendat iar, conform disp. art. 295 alin. 2 din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
În consecință, se vor obliga pârâții Ministerul, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați către această reclamantă, la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, numai pe perioadele lucrată efectiv, respectiv octombrie 2004-31.05.2005 și 01.11.2006-17.04.2008.
În ce privește pe reclamantele, -, și, se vor obliga aceiași pârâți la plata aceluiași spor actualizat pe perioada solicitată respectiv octombrie 2004-17.04.2008.
Despăgubirile se acordă doar până la data pronunțării prezentei decizii și nu pentru viitor, întrucât instanța nu poate acorda un prejudiciu eventual.
Referitor la reclamantele și, se apreciază că acțiunea este nefondată deoarece, potrivit aceluiași tabel, au calitatea de agent procedural, respectiv aprod, astfel că nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, așa cum greșit au precizat prin acțiune, ci sunt personal conex.
Astfel, potrivit disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer suntconexepersonalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul a înțeles să facă o distincție între categoria personalului auxiliar care este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni, prevăzuți în alineatul 1 al art. 3 și categoria personalului conex, prevăzut în alineatul 3.
Ori, față de considerentele expuse mai sus, dreptul la retribuție egală îl avem în vedere numai în cazul personalului care îndeplinește funcțiile ce compuncategoria personalului auxiliarși nicidecum nu se poate pune un semn de egalitate între această categorie de salariați și personalul conex iar art. 78 din Legea nr. 567/2004 se referă la păstrarea secretul profesional și a confidențialității numai de către personalului auxiliar de specialitate.
În consecință, se vor menține din sentința civilă recurată dispozițiile referitoare la: respingerea acțiunii reclamanților față de pârâții Ministerul Finanțelor publice și CNCND, sentința nefiind criticată cu privire la aceste aspecte privind calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți; respingerea acțiunii formulată de reclamantele și ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Tg.B,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1544/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1544/23.10.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul -,Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați,Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI către reclamanta la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pe perioadele octombrie 2004 - 31.05.2005 și 1.11.2006-17.04.2008.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților, și plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar actualizată cu indicele de inflație la data plății efective pe perioada octombrie 2004 - 17.04.2008.
Menține celelalte dispoziții privind respingerea acțiunii reclamanților față de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru lipsa calității procesuale pasive și respingerea acțiunii formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI,ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/15. 05.2008
Tehnored./2 ex./ 20 Mai 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
