Pretentii civile. Speta. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în municipiul B,--24, sector 1 și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței nr. 1230 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat G, pentru reclamanții intimați, C, și, lipsă, lipsă fiind și reprezentanții pârâtei-recurente și a chematului în garanție-recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru reclamanții-intimați, a cerut respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată sub nr. 2102/40 din 24.04.2008, reclamanții, C, și, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pârâta să fie obligată la:
- plata diferențelor dintre indemnizațiile brute lunare cuvenite în baza OUG nr. 160/2000 și indemnizațiile efectiv achitate în perioada 01.06.2006 - 31.03.2008, astfel:
- pentru perioada 1 iunie 2006 - 31 august 2006 la valoarea de referință sectorială corectată de 313 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială corectată de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială corectată de 348 lei conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială corectată de 355 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 martie 2008, la valoarea de referință sectorială corectată de 394 lei, conform nr.OG 10/2007;
- plata diferențelor calculate între premiul anual cuvenit conform prevederilor legale și premiul anual efectiv încasat pentru anii 2006 și 2007;
- actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor salariale cuvenite, până la data executării hotărârii judecătorești;
- corectarea încadrărilor salariale și înscrierea în carnetele de muncă a diferențelor salariale rezultate pentru perioadele menționate.
Motivând acțiunea reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de controlori financiari la Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B începând cu anul 2002 și în prezent - fiind salarizați conform prevederilor OUG nr. 160/2000, act normativ care prin art. 2 a stabilit că baza de calcul a indemnizației o constituie valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă " corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică", această modalitate de salarizare, respectiv valoare de referință sectorială de 238 lei fiind recunoscută și prin sentința civilă nr. 573/2004 a Tribunalului Botoșani, menținută prin decizia nr. 26/2005 a Curții de Apel Suceava, iar ulterior, valoarea de referință sectorială a fost recunoscută la nivelul sumei de 313 lei, conform deciziei nr. 62/2007 a Curții de Apel Suceava.
S-a mai arătat că, ulterior, în perioada 1.06. - 31.12.2006 indemnizațiile acordate au fost calculate la valoarea de referință sectorială de 257 lei, stabilită prin Legea nr. 233/2006, iar în perioada 1.01.2007 - 31.03.2008, valoarea de referință sectorială a fost calculată la nivelul sumei de 282 lei mai mică decât valoarea de referință sectorială corectată pentru funcțiile de demnitate publică, de 313 și respectiv 348 lei.
Au susținut reclamanții că atât dispozițiile cuprinse în anexele Legii nr. 233/2006 cât și cele stabilite prin nr.OG 27/2007 au un caracter încriminator întrucât prin efectul acestor acte au fost diminuate contrar scopului declarat de legiuitor, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 nu au fost abrogate.
Totodată, au fost enunțate prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 50/1995, controlorii financiari beneficiind la sfârșitul anului calendaristic de un premiu corespunzător salariului de bază realizat în ultima lună din anul în care se acorda premiul astfel încât pentru anii 2006 și 2007 premiile acordate nu au fost la nivelul indemnizațiilor pentru funcția de demnitate publică.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților arătând că potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin lege, astfel încât ar fi neconstituțională stabilirea prin hotărâre judecătorească a unor drepturi salariale în cuantumuri diferite de cele statuate de legiuitor.
Referitor la indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică, pârâta a arătat că începând cu 2003 la stabilirea cuantumului acestora nu s-au mai folosit elementele " valoare de referință sectorială" și " coeficientul de multiplicare al funcției " ci au fost expres cuantificate de legiuitor. Drept urmare, nr.OG 3/2006, nr.OG 10/2007 și nr.OG 10/2008 nu au modificat valoarea de referință sectorială aferentă funcțiilor de demnitate publică, ci au instituit pentru aceste funcții indemnizații precis cuantificate și care nu se raportează la această valoare.
Pârâta a confirmat că indemnizațiile brute lunare ale reclamanților au fost calculate pe baza valorii de referință sectorială de 257 lei, începând cu 01.06.2006 conform Legii nr. 233/2006 și de 282 lei începând cu data de 01.01.2007 conform nr.OG 27/2007, majorate în etape conform prevederilor art. 2 din aceste acte normative. În același timp aceasta a susținut că dispozițiile art. 2 din OUG nr. 160/2000 ar fi fost abrogate expres prin prevederile art. 2 din Legea nr. 233/2006, conform principiului aplicabilității imediate a legii civile noi.
În cauză, la prima zi de înfățișare pârâta Curtea de Conturi a României a formulat cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca în cazul admiterii cererii acesta să fie obligat la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, invocând dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Prin întâmpinarea formulată chematul în garanție a solicitat respingerea ca nefondată a cererii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând respingerea cererii formulate de Curtea de Conturi a României ca inadmisibilă, întrucât între instituție și reclamant nu există raporturi de muncă
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a transmis la dosar punctul de vedere asupra acțiunii formulate.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1230 din 17.09.2008 a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României;
- a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților diferențele dintre indemnizațiile brute lunare cuvenite în baza art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 și indemnizațiile efectiv achitate în perioada 01.06.2006 - 31.03.2008, după cum urmează:
- pentru perioada 01.06.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială corectată, de 312,3 lei;
- pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială corectată, de 331 lei;
- pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007, la valoarea de referință sectorială corectată, de 347,67 lei;
- pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007, la valoarea de referință sectorială corectată, de 354,62 lei;
- pentru perioada 01.10.2007 - 31.03.2008, la valoarea de referință sectorială corectată, de 393,62 lei;
- a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților diferențele de premii anuale pentru anii 2007 și 2007 rezultate în urma recalculării salariilor conform prevederilor susmenționate;
- a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să plătească actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor prevăzute prin prezenta sentință, calculată de la data scadenței fiecărei sume în parte și până la data plății lor efective;
- a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei sentințe, în carnetele de muncă ale reclamanților;
- a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B;
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor;
- a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a obligat chematul în garanție să asigure pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare pentru plata sumelor susmenționate.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșania reținut că în perioada 1.06.2006 - 31.03.2008 reclamanții au îndeplinit funcția de controlori financiari, drepturile salariale fiind stabilite conform dispozițiilor OUG nr. 160/2000 privind salarizarea în cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr. 711/2001.
Au fost enunțate dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 conform cărora " valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă, constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică".
A fost respinsă apărarea formulată de Curtea de Conturi a României care a susținut că această prevedere ar fi fost abrogată expres prin art. 2 din Legea nr. 233/2006, conform căreia "Controlorii financiari au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară, ce se determină pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta lege", întrucât prin această reglementare nu s-a stabilit abrogarea vreunui text din OUG nr. 160/2000 ci doar au fost înlocuite anexele.
Instanța de fond a reținut că nu se poate considera că a existat o abrogare expresă sau tacită, invocând dispozițiile art. 65 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă " Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementare generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres". Or, OUG nr. 160/2000 aprobată prin Legea nr. 711/2001 este legea specială de salarizare a controlorilor financiari, astfel încât aceasta nu putea fi abrogată implicit de reglementările privind creșterile salariale anuale reprezentate de Legea nr. 233/2006 și nr.OG 27/2007, considerând că dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 erau în vigoare pe perioada specificată în acțiune.
Au fost enunțate și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 154/1998, astfel încât apreciind că în privința reclamanților nu au fost respectate dispozițiile OUG nr. 160/2000 aprobate prin Legea 711/2001 a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, cu consecința obligării Curții de Conturi la plata diferențelor salariale:
- pentru perioada 1 iunie 2006 - 31 august 2006 la valoarea de referință sectorială corectată de 313 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială corectată de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială corectată de 348 lei conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială corectată de 355 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 martie 2008, la valoarea de referință sectorială corectată de 394 lei, conform nr.OG 10/2007.
S-a mai argumentat că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 50/1995 reclamanții "beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu corespunzător salariului de bază realizat în ultima lună din anul pentru care se acordă premiul" a fost admisă și cererea acestora de obligare a pârâtei Curtea de Conturi la plata actualizată a diferențelor de premii anuale pentru anii 2006 și 2007, rezultate în urma recalculării salariilor pe baza valorilor de referință sectorială stabilite în prezența sentință.
În temeiul Decretului nr. 92/1976 unitatea pârâtă a fost obligată la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, fiind respinsă cererea formulată în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, dat fiind faptul că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât, fiind admisă cererea de chemare în garanție a acestei unități față de prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu obligarea acestui chemat în garanție la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României precum și chematul în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin
Prin recursul formulat pârâta Curtea de Conturi a României a susținut nelegalitatea sentinței invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând aplicarea greșită dispozițiilor OUG nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari, cu modificările și completările ulterioare, invocând faptul că sistemul de salarizare a persoanelor instituțiilor publice se stabilesc prin lege.
Au fost evocate dispozițiile Legii nr. 23/2006 privind creșterile salariale acordate în anul 2006 controlorii financiari, respectiv dispozițiile art. 2 și anexa parte integrantă a legii, care a fost aplicată în două etape, respectiv 4% și 5%, cu modificările corespunzătoare a valorii de referință sectorială, respectiv 257 lei, începând cu 1.06.2006 și 282 lei, începând cu 31.12.2006, această anexă înlocuind practic anexa la OUG nr. 160/2000, Legea nr. 233/2999 fiind legea specială de salarizare a controlorilor financiari.
Cât privește anul 2007 au fost invocate dispozițiile OG nr. 27/2007 privind creșterile salariale acordate acestor categorii profesionale pe baza valorii de referință sectorială și a coeficientului de multiplicare stabilite prin anexele I, II și III, respectiv valoarea de referință sectorială de 282 lei, valabilă pentru anul 2007, la care se aplică majorările salariale de 5 %, 2 % și 11 %, aplicabile începând cu lunile ianuarie, aprilie și respectiv octombrie 2007, pentru anul 2008 a fost menționată nr.OG 14/2008 care a stabilit indemnizația brută lunară la nivelul valorii de referință sectorială și a coeficientului de multiplicare cu trimitere la anexele I, II și III, cu majorările acordate în 2 etape, în procent de 2 %, respectiv 2,2, %, începând cu luna aprilie, respectiv 1 octombrie 2008.
că stabilirea principiilor și condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale pentru personalul bugetar, modificarea sau încetarea acordării acestora intră în atribuțiile exclusive ale legislativului, pârâta Curtea de Conturi a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților.
Prin recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin S, a criticat sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, interpretarea eronată a dispozițiilor Legii 500/2002, susținând inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție în lipsa unor raporturi de muncă între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor, arătând că ordonatorului principal de credite, respectiv Curtea de Conturi a României îi revine obligația de a întocmi proiecte de rectificare bugetară, precum și obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor și sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și acordare a drepturilor bănești cuvenite salariaților.
Recursurile motivate pe dispozițiile art. 304 cpt.9 Cod procedură civilă sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată faptul că reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi B, deținând aceste funcții începând cu anul 2002, fiindu-le aplicabile dispozițiile OUG nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Camerei de Conturi aprobată prin Legea nr. 711/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 1 din această reglementare, controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi se remunerează cu indemnizații lunare, conform anexei, care face parte integrantă din ordonanță, textul art. 2 alin. 1 stabilind cu titlu de principiu faptul că valoarea de referință sectorială și coeficientul de multiplicare constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizațiilor lunare a controlorilor financiare, corectată periodic cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 711/2001, indemnizațiile lunare ale controlorilor financiari fiind așadar calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, cu aplicarea coeficientului de multiplicare prevăzut de lege, corectate periodic în raport cu rata inflației.
Această salarizare a controlorilor financiari stabilită conform prevederilor OUG nr. 160/2000, prin care se face trimitere la valoarea de referință sectorială pentru funcția de demnitate publică, a fost recunoscută de altfel și prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 573 din 4 octombrie 2004 a Tribunalului Botoșani și respectiv decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava.
Ulterior, prin Legea nr. 233/2006 s-au reglementat creșterile salariale ce au fost acordate în anul 2006 controlorilor financiari salarizați potrivit OUG nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din Curții de Conturi a României, stabilindu-se prin art. 1 alin. 2 că " salarizarea și celelalte drepturi ale controlorilor financiari se stabilesc ținându-se seama de rolul important și răspunderea ce revin acestora în cadrul organului suprem de controlor financiar de complexele și riscurile funcție și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute prin această categorie de personal "
Prin art. 2 din această lege s-a stabilit faptul că această categorie profesională are dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară care se determină pe baza valorii de referință sectorială și a coeficientului de multiplicare prevăzut în anexă parte integrantă în lege, valoare ce urmează a fi majorată cu 4 %, respectiv 5 % în două etape în cursul anului 2006.
Totodată, prin dispozițiile art. 8 din această reglementare s-a prevăzut ca anexele acestei legi înlocuiește anexele OUG nr. 160/2006 aprobată prin Legea nr. 711/2001 cu modificările și completările ulterioare, fără a se face referire la abrogarea unor dispoziții ale reglementării anterioare.
Practic dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 aprobată prin Legea 711/2001 nu au fost modificate, corelate sau abrogate, astfel încât și în prezent textul face referire funcțiilor de demnitate publică, astfel încât în mod corect a stabilit instanța de fond că nu a existat o abrogare expresă sau implicită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000.
Un argument în plus ca această reglementare există și în prezent o constituie și OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri din domeniul salarizării personalului bugetar, care se face reglementări exprese la OUG nr. 160/2000 pentru controlorii financiari și nicidecum la Legea 233/2006, astfel încât urmează a fi respinse și celelalte susțineri, instanța de fond dând o interpretare corectă dispozițiilor legale privind salarizarea acestor categorii profesionale.
Cât privește recursul chematului în garanție și acesta se dovedește a fi nefondat întrucât potrivit art. 60 din Codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar putea cădea în pretenții, neavând relevanța inexistenței unor raporturi de muncă, față de obiectul cererii de chemare în garanție de asigurare a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale.
Astfel, în raport de prevederile Legii 500/2000 privind funcționarii publici, Ministerul Economiei și Finanțelor ca organ al administrației are atribuții în ce privește repartizarea fondurilor necesare pentru instituțiile financiare de la bugetul de stat și aplicarea politicii financiare a statului, astfel încât în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și stabilită obligația pentru asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale datorate controlorilor financiari.
Pentru aceste motive, nefiind constatate motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței nr. 1230 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/10.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrosina, Dumitraș Daniela
