Pretentii civile. Speta. Decizia 2693/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2693/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2535 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, av., în substituirea av., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei împuternicire, delegație de substituire și un script prin care se invocă excepția tardivității recursului.
Se constată că la dosarul cauzei, la data de 20.11.2009, prin serviciul de registratură al instanței reclamantul recurent a depus un script prin care solicită anularea recursului, întrucât nu a fost formulat de el.
Reprezentanta pârâtei intimate invocă excepția tardivității recursului formulat de reclamant la data de 18.09.2009 împotriva sentinței pronunțate la data de 27.10.2008.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită în principal admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca tardiv, iar în subsidiar, în cazul respingerii excepției invocate solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2535 din 27.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, s-a dmis în parte acțiunea precizată a reclamantului și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 130 lei reprezentând contravaloarea cursului de pregătire profesională.
S-a respins capătul de cerere privind plata sporului de salariu pentru zilele de sâmbătă și duminică și sporul de noapte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al unității pârâte în perioada 17 iunie 2002-22 mai 2007, având funcția de portar, având un salariu de bază lunar în cuantum de 630 lei, conform actului adițional nr.7/23.01.2007( fila 11).
Conform Codului Muncii, pentru salariații cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână (art.109 alin.1). Acest text are la bază dispozițiile constituționale potrivit cărora "durata normală a zilei de lucru este în medie, de cel mult 8 ore" (art.41 alin.3). Durata de 8 ore a zilei de muncă asigură desfășurarea în condiții obișnuite a procesului de producție, răspunzând cerințelor de ordin biologic, material, spiritual și social al salariaților.
Potrivit art.132 din Codul Muncii, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbătă și duminică. În cazul în care angajații prestează activitate sâmbăta și duminica, beneficiază de un spor la salariu în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă sau de regulamentul intern.
Astfel, după cum s-a putut observa din înscrisurile depuse la dosar, și anume foile colective de prezență, statele de salarii pe perioada 2004-2007, reclamantul a beneficiat de spor pentru zilele de sâmbătă și duminică pentru perioada lucrată, în cuantum de 100% din salariul de bază, respectiv zile libere plătite, precum și sporul de noapte ( filele 38-148).
Acest fapt a fost evidențiat și în expertiza contabilă efectuată în cauză, precum și în completarea la raportul de expertiză contabilă unde se precizează faptul că "nu există diferențe" studierea actelor și a documentelor necesare (sic!). (filele 184- 190, 204- 2005). Astfel că instanța a respins acest capăt de cerere.
Cât privește capătul de cerere cu privire la restituirea contravalorii cursului de formare profesională, instanța a admis cererea reclamantului.
Prin formarea profesională se înțelege activitatea desfășurată de o persoană înainte de încadrarea sa în muncă, în scopul de a dobândi cunoștințele de cultură generală și de specialitate, necesare pentru exercitarea unei profesii sau meserii.
Art.190 din Codul Muncii instituie obligația angajatorilor de a asigura participarea la programele de formare profesională pentru toți salariații. Acestei obligații îi corespunde dreptul angajaților "de a avea acces la formarea profesională", prevăzut de art.39 alin.1 lit.o din același act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursreclamantul, care în urma studierii completării la Raportul de expertiză a formulat o serie de constatări:
Rubrica "sumă impozabilă" reprezintă ore efectiv lucrate peste cele 32 ore suplimentare admise de lege în temeiul art.109, 110 și 111 din Codul Muncii.
Se infirmă cele afirmate de pârâta, și anume că suma impozabilă reprezintă ore libere plătite.
Nu s-au valorificat toate procesele-verbale de predare-primire a serviciului de pază sau graficele de lucru, grafice care ar trebui să se constituie ca probă la dosar.
Se încearcă culpabilizarea șefului de tură, deși atât el cât și agenții de pază anunțau conducerea despre orele multe pe care le efectuau în afara prevederilor legale.
S-au încălcat și prevederile art.40 al.b Codul muncii, conform căruia angajatul are obligația de a asigura permanent condițiile tehnice și organizatorice pentru elaborarea normelor și condițiilor corespunzătoare de muncă.
Referitor la orele prestate pe timp de noapte consideră că a fost lezat de unele drepturi, spor pentru orele de noapte.
Referitor la faptul că i s-a reținut suma de 130 RON pe statul de plată din luna mai 2007, reprezentând cheltuieli de formare profesională, deși a respectat prevederile art.195 Codul muncii, activând în unitate cel puțin de 3 ani de la data absolvirii cursului de formare profesională, consideră că pârâta a încălcat prevederile legale, reținându-i ilegal această sumă.
Reclamantul solicită instanței să țină cont de aceste lucruri în stabilirea adevărului și atingerii unor drepturi la care a fost supus de către pârâta și a fi despăgubit atât material cât și moral.
La data de 18 septembrie 2009, recurentul a solicitat definitivarea sentinței civile, în care să se dispună achitarea de către pârâtă a sumei de 130 ron, reprezentând contravaloarea cursului de pregătire profesională, adăugând sporurile de noapte raportate la nivelul inflației.
Prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2009, reclamantul solicită anularea recursului întrucât nu a solicitat acest recurs în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței, ci definitivarea sentinței.
Pârâta a depus la dosar o cerere prin care invocă excepția tardivității recursului.
Comunicarea hotărârii de fond - sentința civilă nr. 2353 din 27.10.2008 a Tribunalului Sălaj - către recurentul s-a făcut în data de 14.11.2008, astfel cum reiese din fila de comunicare.
Termenul de recurs a început așadar să curgă la data de 14.11.2008, prin raportare la această dată termenul de recurs fiind expirat de aproximativ zece luni de zile.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Este întemeiată excepția tardivității recursului, invocată de intimata pârâtă.
Chiar dacă recurentul reclamant a contestat calificarea cererii sale ca fiind recurs, această calificare se impune față de conținutul său. Recurentul critică neacordarea prin sentința pronunțată neacordarea sporului de noapte și solicită obligarea pârâtei la plata acestuia, actualizat cu rata inflației. Odată ce acest capăt de cerere a fost respins de prima instanță, acordarea sumelor aferente nu se putea face decât prin admiterea unei căi de atac, iar nu printr-o cerere de "definitivare a sentinței". Pe calea cererii de eliberare de către instanțele judecătorești de copii de pe hotărârile judecătorești, cu mențiunea ca sunt definitive sau irevocabile (conform art. 3 lit. t) din Legea nr. 146/1997) nu se poate solicita îndreptarea hotărârii considerate greșite prin admiterea unor capete de cerere respinse.
Așa fiind, Curtea se va raporta la cererea cu care a fost investită ca la un recurs, nefiind legată de calificarea dată de parte, ci de cuprinsul cererii cu care a fost sesizată.
Se va constata, în consecință, că recursul este tardiv, prin raportare la art. 80 din Legea nr. 168/1999 și art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 și art. 103 alin. 1 teza I proc.civ. în considerarea faptului că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 14.11.2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 18.09.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 2353 din 27.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./22.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
