Pretentii civile. Speta. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 274
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1654 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar în copie adresele nr.2919/2007, nr.3081/2007 și practică judiciară în materie respectiv sentința civilă nr.546/2008 pronunțată de Tribunalul București - secția VIII, sentința civilă nr.1697/2007 Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.566/2007 a Tribunalului Vrancea, sentința civilă nr.1562/2007 a Tribunalului Galați, sentința nr.1086/2007 pronunțată de Tribunalul O l t, un număr de patru certificate de grefă emise de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarele nr-, nr-, nr- și nr-, precum și sentința civilă nr.2039/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și note de ședință filele 11- 38.
În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul constatării prescripției dreptului la acțiune al reclamanților. Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că îmbrățișează opinia exprimată într-o sentință pronunțată de Tribunalul București într-o speță similară pe care a depus-o la dosar la acest termen de judecată ca practică judiciară, iar într-un subsidiar îndepărtat solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu, așa cum este prevăzut în CCM și nu la salariul mediu brut. Mai arată că sumele reprezintă salariul de bază mediu comunicat prin adresa nr.2919/2007 emisă de Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei - Departamentul Resurse Umane.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 9330 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște și 533,52 lei daune pentru neachitarea la termen a drepturilor bănești, în total 9863,52 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul societății pârâte între anii 1972-2007 la Sucursala, la data de 10 mai 2007, raporturile de muncă încetând; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar în extras copia contractului colectiv de muncă pe anul 2004-2006 (filele 4,6) copia carnetului său de muncă (filele 10-20) adresele nr.313/2005 și nr.713/15 05.2006 (filele 3,5) si copia sentinței civile nr.806/2007 a Tribunalului C-S pe care a invocat-o drept practică judiciară (fila 7-9).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 38-40) prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal iar în fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Pârâta a depus înscrisuri (filele 41-63).
Prin sentința civilă nr.1654 pronunțată la 14 decembrie 2007, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 9330 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de 2004-2006 și de Paște 2005-2007, din care se vor reține impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantului însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamant respectiv 9330 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004, 2005 și 2006 și prime de Paște pentru anii 2005, 2006 și 2007-ce vor fi impozitate si apoi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs (filele 11-12) rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004, 2005, 2006 și respectiv Paște 2005, 2006 și 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantului însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei - C 2005, 1160 - C 2006 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște 2005, 1047 lei pentru prima de Paște- 2006 și 1260 pentru prima de Paște 2007,așa cum acestea reies din înscrisul depus în recurs la filele11-12 dosar, în total 6043 lei.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală de 6043 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1654 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 6043 lei reprezentând: 799 lei prima C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006 și 1260 lei primă Paște 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-03-14
/FA
Trib.P nr-
R -
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
13 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.274 din data de 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 20 martie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
