Pretentii civile. Speta. Decizia 2745/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8882/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2745/
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), împotriva sentinței civile nr.1403 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1804/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și,având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 22 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83604/06.04.2004, lipsind intimații-reclamanți:, - și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă, prin avocat, care depune un set de înscrisuri, respectiv certificat de grefă ce emană din partea Tribunalului București - Secția a VII-a - Comercială, referitor la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 din care rezultă faptul că asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, confirmarea mandatului din partea administratorului judiciar precum și o cerere prin care solicită, urmare a celor învederate, citarea debitoarei prin administrator judiciar. În consecință, recurenta-pârâtă prin avocat, față de cele susținute, solicită judecarea pricinii, întrucât în opinia sa, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.64/1995 - legea falimentului - în căile de atac promovate de societate, întrucât, în temeiul textului de lege invocat, se suspendă doar acțiunile care au ca obiect creanțe împotriva debitorului.
Curtea ia act de susținerile recurentei-pârâte, prin avocat, în sensul că insistă a nu se suspenda judecata pricinii pe motivul insolvenței societății.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin avocat d-na, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris și, pe cale de consecință, casarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1403 din data de 08.10.2008, pronunțată în dosarul nr- (1804/C/2008), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția dreptului prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamanții:, - și, împotriva pârâtei - și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând primele corespunzătoare sărbătorilor de C de Paști, astfel:, plata primelor de C și Paști pentru anii 2005, 2006, 2007;, plata primelor de C și Paști pentru anii 2005, 2006, 2007;, plata primei de Paști pentru anul 2005;, plata primei de Paști pentru anul 2005;, plata primei de Paști pentru anul 2005;, plata primei de Paști pentru anul 2005; -, plata primei de Paști pentru anul 2005; sume indexate cu indicele de inflație, la zi, de la data nașterii dreptului, până la plata lor efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art. 168 alin.1 și alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate (M la Nivel de Unitate), realizate după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Art.168 alin.2 a prevăzut că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a reținut, în același timp și textul alin.1.
S-a mai reținut că părțile nu au consemnat, în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
A mai reținut instanța de fond că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
Cu privire la susținerile pârâtei, referitoare la Hotărârea Comisie Paritare, instanța a reținut că, prin această hotărâre din luna iunie 2007, se urmărește interesul societății, în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Tribunalul a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada că aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariile angajaților societății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta " " - (fostă - ), care a criticat hotărârea fondului, susținând că prima instanță a reținut în mod eronat existența dreptului subiectiv al salariaților-intimați la acordarea primelor de Paști și de C și că soluția pronunțată de aceasta se întemeiază doar pe o evidentă eroare de redactare a dispozițiilor art.168 alin.2 din Contractele Colective de Muncă la Nivel de Unitate, aferente anilor 2004 - 2006.
A mai susținut că prima instanță nu a avut în vedere stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C și că nu a deslușit mecanismul includerii primelor în salariu.
Astfel, " " - arată că nu a susținut teza includerii permanente a primelor în salariu și că acest fapt s-a petrecut doar în anul 2003, când prima, din element situat în afara salariului de bază, a devenit componentă în structura acestuia.
Recurenta-pârâtă mai susține că Tribunalul Călărașia nesocotit funcția de jurisdicție, întrucât hotărârea pronunțată este, practic, un plagiat, motiv pentru care este nulă și că nu există viciu mai mare, care să afecteze o hotărâre a unei instanțe, decât acela al refuzului de judecată.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă invocă, în mod generic, dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod proc. civilă, precum și pe cele ale art.80 și art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
Deși au fost legal citați, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecata recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin,2, alin.3 teza a II-a și alin.5 Cod proc. civilă, îl va admite, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta " " - (fostă - ) nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând în mod generic doar dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Pe fond, Curtea reține că, prin acțiunea introdusă de intimații reclamanți s-a solicitat obligarea - la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2006), invocându-se în susținerea acestor pretenții dispozițiile art.168 alin.1 din la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".
Cuantumul sumei pretinse de intimații-reclamanți este contestat de către recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța de fond era datoare să aprecieze asupra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art. 168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă () aferent anilor 2004 - 2007, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimaților, precum și să verifice susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, scop în care trebuia să administreze proba cu expertiză contabilă.
Dacă, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 2004 - 2006, este neîndoielnică voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora, dispozițiile art.168 alin.2 din aceste contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești sunt, în mod neîndoielnic, neclare.
Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte, formulate în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art.977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C, prevăzute de art.168 al Contractului Colectiv de Muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimaților a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă, care ar fi intervenit ulterior încetării acestui contract.
Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996, referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Astfel, obligațiile asumate de angajator, prin încheierea contractelor colective de muncă, ulterioare anilor 2003, conform dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 din contractele colective de muncă aferente anilor 2004-2006, constau în plata suplimentelor salariale anuale, prin includerea în salariul lunar al salariaților, în fiecare an intervenind, potrivit dispozițiilor art.23 ale Legii nr.130/1996 și art.242 al.1 din Codul muncii, o nouă obligație asumată de angajator, efectivă pe perioada în care contractul colectiv de muncă își produce efectele, în cauză, pe durata unui an.
Curtea mai reține că, în condițiile în care, pentru verificarea susținerilor societății recurente privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și de C prin plată, este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispozițiile art.305 Cod proc.civilă), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) Cod proc. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile salariaților sunt sau nu sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, cu caracter judiciar, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni intimatului-reclamant, în raport de prevederile art.168 alin.(1) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul "" -, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost sau nu au fost acordate salariaților societății.
Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu ar putea fi, oricum, reținute, deoarece Codul d e procedură civilă consacrăprincipiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, câtă vreme proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin,2, alin.3 teza a II-a și alin.5 Cod proc. civilă, recursul declarat de " " - B (FOSTĂ "" - ) va fi admis și, în consecință, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond, pentru a se pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile judiciare, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările formulate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), împotriva sentinței civile nr.1403 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1804/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, și .
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 27.05.2009
Jud. fond:
dr.
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
