Pretentii civile. Speta. Decizia 2816/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2025/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2816/
Ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4807/11.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33585/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-reclamant a formulat "note scrise", după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4807/11.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de bani reprezentând actualizarea sumelor de bani primite cu titlu de spor de 30% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară și de indemnizație lunară de 25% începând cu data de 15.04.2007 și până la data plății efective și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de 30%.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr.955/C/10.04.2007 reclamantul a fost detașat începând cu 15.04.2007 pe o perioadă de 2 ani la Administrația Națională a Penitenciarelor - Direcția Inspecție Penitenciară. Prin decizia.nr.1789/25.07.2007 s-a revenit în parte asupra deciziei Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.550 din 04.05.2007, în sensul că începând cu data de 15.04.2007 reclamantul beneficiază de o indemnizație lunară de 25% și de un spor de 30% conform anexei 5 din OUG nr.64/2006.
Prin neacordarea celor două drepturi salariale de la data detașării reclamantul a suferit un prejudiciu material, constând în sumele rezultate ca urmare a evoluției monedei naționale respective, rata inflației, din culpa instituției la care a fost detașat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat reclamantul, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 pr. civ.
În susținerea recursului său, recurentul arată că din analiza considerentelor acestei sentințe, se observă că soluția instanței de respingere a capătului de cerere privind plata sporului de 30% prevăzut de pct.5 al Anexei 5 din OG nr. 64/2006, cu modificările și completările ulterioare, pe perioada 15.04.2007-17.09.2007, actualizat în raport cu indicele prețului de consum, este nemotivată, instanța de fond reținând următoarele: Capătul de cerere privind acordarea sporului de 30% a fost respins ca neîntemeiat față de conținutul deciziei nr. 789/25.07.2007.
Instanța a motivat numai capătul de cerere privind actualizarea sumelor reprezentând celelalte două sporuri, de 25% și 30%, acordate de pârâtă cu întârziere, prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 789/25.07.2007.
Soluția instanței de respingere a capătului de cerere privind plata sporului de 30% prevăzut de pct. 5 al Anexei 5 din OG nr. 64/2006, pe perioada detașării la Administrația Națională a Penitenciarelor, este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a acordat un drept stabilit prin lege.
Astfel, pct. 5 al Anexei 5 din OG nr. 64/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede că personalul civil din Ministerul Justiției cu atribuții de coordonare și control și cei care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor, precum și personalul civil din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate acesteia beneficiază de un spor la salariul de bază de până la 30%"
Susținerile pârâtei, de respingere a acțiunii recurentului, motivat de faptul că salarizarea acestuia era stabilită prin OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, și nu de OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, este neîntemeiată, întrucât:
- sporul de 30% solicitat de recurent este prevăzut printr-un act normativ cu putere de lege (pct. 5 al Anexei 5 din OG nr. 64/2006, cu modificările și completările ulterioare);
- potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 și 2 din OUG nr. 27/2006, modificată și completată, judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, detașați în funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor, beneficiază, pe durata detașării și de drepturile prevăzute de legile speciale pentru activitatea desfășurată efectiv în penitenciar.
De asemenea, art. 47 alin. 2 din Codul muncii, stabilește că pe durata detașării, salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat.
Chiar și Ministerul Justiției - Direcția contencios, prin adresa de răspuns către Administrația Națională a Penitenciarelor nr. 81145/5.07.2007 a recunoscut în mod expres această vocație a recurentului la acordarea drepturilor prevăzute de alte legi speciale, deci și la cele stabilite de OG nr. 64/2006.
Prin urmare, o serie de dispoziții legale stabilesc vocația recurentului la primirea sporului de 30%, stabilit de G nr. 64/2006 pentru funcționarii public cu statut special, iar instanța de fond a ignorat aceste dispoziții.
Chiar pârâta a recunoscut indirect această vocație a recurentului la acordarea drepturilor prevăzute în alte legi speciale, prin însăși decizia rectificativă a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 789/25.07.2008, prin care recurentului i-au fost acordate numai două din cele trei sporuri prevăzute de OG nr. 64/2008, nefiindu-i acordat sporul de 30% stabilit de pct. 5 al Anexei 5 din OG nr. 64/2006.
Susținerea pârâtei prin întâmpinare, de respingere a acțiunii recurentului, motivat de faptul că salarizarea acestuia era stabilită prin OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, și nu de OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, este neîntemeiată, întrucât și celelalte două sporuri acordate prin decizia rectificativă, erau drepturi prevăzute de legea specială art. 11 și art. 21 alin. 1 din OG nr. 64/2006, având aceeași natură și regim juridic.
Prin urmare, pârâta a procedat în mod discreționar și abuziv, producând recurentului un prejudiciu material, iar instanța de fond nu a ținut seama de aceste aspecte.
Recurentul a fost detașat din funcția de inspector la Corpul de control al ministrului justiției în funcția de inspector la Direcția Inspecție Penitenciară (Administrația Națională a Penitenciarelor), cu păstrarea calității de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.
Instanța de fond a procedat în mod netemeinic, nelegal și eronat, întrucât a dispus obligarea pârâtei să îi plătească recurentului suma reprezentând actualizarea sumelor de bani primite de acesta cu titlu de spor de 25%, respectiv 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu a stabilit criteriul pe baza căruia va trebui să se facă actualizarea.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu, conform art. 129 raportat la art. 137 pr. civ. pusă în discuție la termenul din 29.04.2009, Curtea reține următoarele:
Sentința atacată a fost comunicată recurentului la data de 18.07.2008, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a actului de procedură aflată la fila 52 a dosarului instanței de fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 31.07.2008, conform vizei aplicate pe înscrisul depus la fila 2 a dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție pe rolul căreia a fost inițial înregistrat recursul, după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere, conform art. 301 pr. civ. de la data comunicării hotărârii instanței de fond.
Pentru considerentele, expuse față de dispozițiile art. 301 pr. civ. Curtea va face aplicare art. 103 pr. civ. astfel încât, văzând și prevederile art. 312 pr. civ. va respinge recursul formulat de recurentul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția invocată.
Respinge ca tardiv declarat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.4807 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-06.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
