Pretentii civile. Speta. Decizia 288/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 288
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.1644 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (), domiciliată în P,-,.32,.A,.3,.10, jud.P, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, B,-, etaj.1,.10, sector 4.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-reclamantă a depus întâmpinare, un exemplar al acestuia fiind înmânat și avocatului recurentei-pârâte.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se constata prescrisă acțiunea intimatei-reclamante.
De asemenea, într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte sentinței în sensul acordării sumelor potrivit adresei nr.2919/12.11.2007 ca fiind salariul de bază, iar în al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției invocată de recurenta-pârâtă.
Mai arată că drepturile salariale nu au fost incluse și pentru perioada 2004-2006 ci doar pentru anul 2003.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta () a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate la care se adaugă indicele de inflație aferent.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariata SC SA, punct de lucru în perioada 1989-19.02.2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art.III alin 3 beneficia pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști care se ridică la suma totală de 7480 lei.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 fiind emisă o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus Contractul colectiv de muncă, sentința civilă nr.604/14.07.2005 a Tribunalului Prahova, sentințele civile nr.637/2007, 1084/2007.
Prin concluziile orale formulate la termenul din 14.12.2007, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă.
Prin sentința civilă nr.1644 din 14.12.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâta SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7480 lei din care se va reține CAS 9,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă și a obligat pârâta la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s- reținut că, așa cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 28.09.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza disp.art.137 Cod procedură civilă instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut de către instanța de fond că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SA-Sucursala în perioada 1989-19.02.2007 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevede ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 7480 lei net reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și de Paște.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în
acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariată la "" SA, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând la data de 19.02.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005 de 927 RON, înainte de Paștele 2006 de 1047 RON și înainte de Cul 2006 de 1160 lei. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 12.10.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1644/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce suma la care a fost obligată pârâta de la 7470 lei la 4683 lei reprezentând primă de C pe anul 2004 - 799 lei, primă de Paște pe anul 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă 2006 - 1160 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.1644 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (), domiciliată în P,-,.32,.A,.3,.10, jud.P, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, B,-, etaj.1,.10, sector 4 și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta de la 7480 lei la 4683 lei reprezentând primă de C pe anul 2004
- 799 lei, primă de Paște pe anul 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei și primă 2006 - 1160 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-03-26
MP/FA
3 ex.
Trib. P nr-
R -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
