Pretentii civile. Speta. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.291
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04. 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții, cu domiciliul ales în Tg.B,-,jud.G împotriva sentinței civile nr.1777/29.11.2007pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul - și practică judiciară din partea recurenților, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, și nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1777/29.11.2007 a Tribunalului Galați, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 16.11.2007, reclamanții a prin reprezentant legal au chemat în judecată pe pârâții Ministerul - B, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat fiecare pârât să acorde o despăgubire echivalentă sumei primite de unele categorii de personal din cadrul instanțelor în baza ordinului 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul - prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru personalul ministerului și pentru unele categorii de salariați din cadrul instanțelor, conform anexei la ordin, despăgubire actualizată cu indicele de inflație.
În motivare, au arătat că prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului - s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru personalul Ministerului, precum și pentru unele categorii de personal din cadrul instanțelor, potrivit anexei la Ordin.În motivarea ordinului au fost reținute dispozițiile art 4 din normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art 25 alin 2 din Legea nr.146/1997(modificat prin OUG nr.58/2003, aprobat prin Legea nr.195/2004).apreciază că prevederile ordinului, aparent neutre, instituie o situație de discriminare, întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă.
Pârâtul Ministerul -, prin reprezentantul său legal, a ignorat faptul că la colectarea sumelor ce constituie acest fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, prev.de art. 25 alin 2 din Legea nr.146/1997, au contribuit și contribuie tot personalul -în special personalul auxiliar de specialitate din cadrul sistemului judiciar, indiferent de instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și faptul că, la acordarea stimulentelor din acest fond, nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective, profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată, astfel cum acestea au fost exemplificativ menționate în Ordinul nr.2404/C/2004 al Ministrului - prin care au fost aprobate Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 al 2 din Legea nr.146/1997 modificat.
Prin acordarea stimulentelor financiare conform Ordinului nr.1921/C/15.12.2005, pârâtul Ministrul -, a încălcat principiul egalității între cetățeni în exercitarea drepturilor economice și dreptul la un salariu(lato sensu)egal pentru muncă egală, astfel cum prevede art 1 alin 2 din G nr.137/2000, cu modificările ulterioare, precum și dispozițiile art 1 alin 3 din același act normativ, conform căruia orice persoană juridică sau fizică are obligația să respecte principiile egalității și nedescriminării.
Situația de discriminare creată prin ordinul menționat în argumentarea acțiunii, a fost constatată și de Colegiul Director.
Pârâții în mod greșit și lipsit de temei și suport juridic, au operat și uzitat de o selecție arbitrară, între criteriile de acordare a stimulentelor salariale, cu înlăturarea criteriilor de performanță profesională.Deși criteriile de repartizare a stimulentelor prevăzute de normele interne au caracter de recomandare, ele au fost aplicate în condiții arbitrare, conform celor mai sus reținute, cu determinarea greșită de tratamente diferențiate.
În drept, au invocat disp.art.25 alin 2 din Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare; art 1 alin 2, 3, art. 21 alin 1 din OG nr.137/2000, cu modificările ulterioare; Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Pactul internațional cu privire la drepturile sociale și politice, ambele ratificate de Statul Român.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul Ministerul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât printr-un alt ordin au beneficiat de fonduri în vederea stimulării personalului auxiliar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, care au funcția de personal auxiliar de specialitate, în contradictoriu cu Ministerul -, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați solicită obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispozițiilor art. 21 din OG nr.137/2000, a sumelor primite în baza Ordinul Ministrului - nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente în sumă de 1700 RON" doar pentru magistrații care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani, personal public și personal contractual".
Prin Ordinul Ministrului - nr.1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, distribuit pe categorii șipe criterii bine stabilite.
Așa cum se prevede în Ordinul 1921/C/15 decembrie 2005, stimulentele financiare care fac obiectul cauzei, au fost acordate cu respectarea prevederilor Normelor Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin 2 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului - nr.2404/C/2004 publicat în Monitorul Oficial nr.824 din 7 septembrie 2004; repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești a fost realizată de ordonatorul de credite(art. 2 alin 2 din Norme), la stabilirea criteriilor de alocare a sumelor avându-se în vedere obiectivele propuse în Planul de acțiuni privind reforma sistemului judiciar și importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale Ministerului -(art. 4 alin 3 din Norme).
Din analiza prezentului ordin, reiese faptul că a fost avută în vedere acordarea de stimulente doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului - și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se număra și personalul auxiliar de specialitate.
Însă ulterior, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul Ministrului - nr.1793/C/2006 din 27 iulie 2006, a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care i-ar pune într-o situație discriminatorie.
Astfel, doar faptul că stimulentele personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, au fost acordate la un interval de timp ulterior celor stabilite prin Ordinul Ministrului - nr. 1921/C/15.decembrie 2005, nu poate fi caracterizată drept discriminare conform dispozițiilor art. 21 din OG nr.137/2000,prezentul fapt constituind doar o ordine aleatoare de acordare a stimulentelor.
Este adevărat că prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Ds -a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, însă de remarcat este faptul că pretinsa discriminare, invocată de către reclamanții grefieri în susținerea pretențiilor formulate, nu s-a raportat decât la diferite categorii de judecători cum reiese cu ușurință din lecturarea acestei hotărâri, motivul de critică fiind acela că prin aplicarea criteriului vechimii au fost dezavantajați judecătorii care îndeplineau criteriile obiective pentru acordarea de stimulente dar aveau o vechime mai mare de 3 ani.
Față de CNCD acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are nici o calitate în stabilirea și achitarea drepturilor către reclamanți, fiind citat doar pentru opozabilitate conform OG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9.pr. civilă, considerând că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Au invocat faptul că și personalul auxiliar, alături de judecători, și alte categorii de personal, trebuia să beneficieze de stimulentele financiare atât timp cât sunt părți în cadrul sistemului judiciar.
S-a precizat de către Ministerul - că pentru personalul care nu a putu fi stimulat în această etapă, se va ține seama pe viitor lucru ce nu s-a întâmplat nici până în prezent, aflându-se într-o situație cu vădit caracter discriminator.
Au considerat că, în speță, este vorba de condițiile stipulate prin Ordinul nr. 2404/2004 al Ministrului -, respectiv criteriile de repartizare individuală a stimulentelor financiare.
Instanța de fond a realizat o discriminare directă a reclamanților, fiind necesară distincția între împrejurarea că prin Ordinul Ministrului - nr. 1921/2005 au fost alocate sume de bani în mod global tuturor categoriilor profesionale care activează în cadrul sistemului judiciar.
În continuare, recurenții au făcut considerații teoretice cu privire la tratarea inegală a indivizilor sau grupurilor, principiul egalității de tratament față de toți salariații, principii înscrise în Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale și alte acte normative internaționale, în Constituția României, jurisprudența, fiind indicate textual, articole și prevederi legale (paginile 5-10ale cererii de recurs).
Revenind la speța de față, a apreciat că sunt incidente în cauză, dispozițiile imperative ale art. 1 alin. 2 și art. 295 alin. 1 din Codul muncii, și art. 5 din Codul muncii.
Cu privire la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, au susținut că poate sta în judecată ca și pârâtă potrivit art. 1.9 din Legea nr. 500/2002, deși recurenții nu au observat faptul că această instituție nici nu a fost chemată în judecată.
În continuare, recurenții arată ce se înțelege prin noțiunea de discriminare, și faptul că se poate constata caracterul discriminatoriu existent la nivelul lor în comparație cu celelalte profesii beneficiare ale stimulentelor acordate prin Ordinul 1921/2005, arată care este politica în domeniul resurselor umane, care sunt drepturile și obligațiile personalului auxiliar, se redau in extenso norme legale, se arată ce înseamnă discriminare și salarizare.
Intimata Ministerul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Intimații pârâți Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, repartizat pe categorii, respectiv personalului din aparatul propriu al Ministerului - și din cadrul instanțelor judecătorești, nefiind inclus și personalul auxiliar.
Însă, ulterior, prinOrdinul nr. 1793/C/2006 din 27.07.2006, a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, destinat exclusiv acestei categorii de personal, astfel încât Curtea apreciază că nu poate reține nici unul din motivele de recurs invocate, nefiind vorba de existența stării de discriminare.
Situația de discriminare de care fac vorbire reclamanții recurenți ca fiind constatată de către Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 se referă doar la discriminarea dintre judecători și nicidecum dintre judecători și personalul auxiliar. Între aceste două categorii profesionale nu se poate pune un semn de egalitate, stabilirea drepturilor realizându-se pe baza rolului și locului pe care îl ocupă în desfășurarea activității de justiție, a responsabilităților diferite, complexitatea fiecărei funcții, nivelul studiilor.
Astfel, potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
Ori, în speța de față se apreciază că nu ne aflăm în prezența unei situații comparabile față de funcția desfășurată de fiecare categorie de personal din sistemul justiției și nu orice diferență de tratament înseamnă discriminare, așa cum susțin recurenții.
În consecință, se apreciază că recurenții reclamanți nu se află în nici una din situațiile de discriminare prevăzute de art. 154 din Codul muncii, art. 2 din NR.OG 137/2000, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, și celelalte acte normative invocate de recurenți, tocmai din principalul motiv că și pentru aceștia au fost prevăzute acordarea de stimulente prin Ordinul nr. 1793/27.07.2006, astfel că starea de discriminare este inexistentă.
Pentru aceleași rațiuni, se apreciază că nici o considerație teoretică indicată de recurenți nu are aplicabilitate în cauză, nefiind vorba de nici un tratament inegal din partea pârâtelor, recurenții nefiind decăzuți din dreptul de a beneficia de stimulente, așa cum afirmă prin cererea de recurs.
Practica judiciară depusă la dosar nu constituie izvor de drept, judecătorii fiind obligați să se supună doar legii.
Referirea la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor nu are nici un suport deoarece această instituție nu a fost chemată în judecată de către reclamanți.
Pentru considerentele expuse mai sus, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu interpretarea corectă a textelor de lege aplicabile în cauză, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, urmând ca, în baza disp. art. 312 alin. 1.r Cod Penal civilă, să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales în Tg.B,-, jud.G, împotriva sentinței civile nr.1777/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/22.05.2008 FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
