Pretentii civile. Speta. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 292
Ședința publică din data de 7 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.1651 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-, bloc 19,.23, jud.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă SA a depus în copie următoarele acte: adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă; adresa nr.3081/28.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă; sentința civilă nr.546/2008 a Tribunalului București; sentința civilă nr.1697/2007 a Tribunalului Tulcea; sentința civilă nr.566/2007 a Tribunalului Vrancea; sentința civilă nr.1562/2007 a Tribunalului Galați; sentința civilă nr.1086/2007 a Tribunalului O l t; sentința civilă nr.2039/2007 a Tribunalului Constanța, certificat eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI recurentei-pârâte în dosarul nr-; certificat eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI recurentei-pârâte în dosarul nr-; certificat eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI recurentei-pârâte în dosarul nr-; certificat eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI recurentei-pârâte în dosarul nr-.
Precizează că sentințele depuse reprezintă practică judiciară și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se constata prescrisă acțiunea reclamantului.
De asemenea, într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte sentinței în sensul acordării sumelor potrivit adresei nr.2919/12.11.2007 ca fiind salariul de bază, iar în al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 2380 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paște și 402,92 lei daune pentru neachitarea la termen a drepturilor bănești, în total 2782,92 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul societății pârâte între anii 2000-2005 la Baza de Aprovizionare, la data de 14 noiembrie 2005, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării sale; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2005, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar în extras copia contractului colectiv de muncă pe anul 2004 și 2006 (filele 4,5) copia carnetului său de muncă (filele 7-13) decizia nr.465/2005 de încetare a contractului de muncă, adresa nr.1666/2003 emisă de societatea pârâtă (fila 6) si copia sentinței civile nr.806/2007 a Tribunalului C-S pe care a invocat-o drept practică judiciară (fila 17-21).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 32-34) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de acesta.
Pârâta a depus înscrisuri (filele57-66).
În ședința dezbaterilor, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal iar în subsidiar ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1651 pronunțată la 14 decembrie 2007, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2380 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C-2004 și de Paște-2005, din care se vor reține impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată,
deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantului însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamant respectiv 2380 lei reprezentând prime de C pentru anul 2004 și de Paște pentru anul 2005-ce vor fi impozitate si apoi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea
obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs (filele 11-12) rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004 și respectiv Paște 2005 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantului însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004 și respectiv 850 lei pentru prima de Paști- 2005 așa cum acestea reies din înscrisul depus în recurs la filele 11-12 dosar, în total 1649 lei.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă, astfel cum a hotărât prim instanță.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală de 1649 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.1651 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-, bloc 19,.23, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta către reclamant de la 2380 lei la 1649 lei, reprezentând Primă de C 2004-799 lei și Primă de Paște 2005-850 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.
3 ex./20.03.2008
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu
