Pretentii civile. Speta. Decizia 2941/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2941
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP B, împotriva sentinței civile nr.5737 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, a depus la dosar cerere de renunțare la cele două excepții invocate la termenul anterior, excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apell C și cea a neconstituționalității.
Curtea a lua act de cererea de renunțare la cele două excepții invocate și, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.5737 din 30 octombrie 2008, Tribunalul Gorj, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimată. A admis acțiunea petenților, în contradictoriu cu pârâta SC SA- GRUP
A fost obligată intimata să plătească petenților drepturile salariale reprezentand contravaloarea aprovizionarii toamna - iarna, în cuantum de un salariu minim pe ramura, conform art.176 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze, pentru anii 2005, 2006 si 2007, pentru perioada 2005-2007, reactualizate la data plații.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că etentii p. sunt salariatii intimatei, asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetul de munca ale acestuia.
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie( pentru aprovizionarea de toamna - iarna ), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Mai mult decat atat, potrivit disp.art.243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța consideră că, intimata nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că venitul solicitat de reclamanți are natura juridică a unei măsuri de protecție socială, art. 176 din contractul colectiv de muncă fiind plasat în capitolul "Protecție socială". În consecință, cererea se încadrează sub aspectul prescripției în ipoteza art. 283 lit. e din Codul Muncii, termenul de 6 luni curgând de la data la care salariatul, potrivit susținerilor sale, nu a încasat dreptul pretins, respectiv luna octombrie a fiecărui an.
Cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit dispozițiile din contractele colectiv de muncă.
În esență, susținerea recurentei-pârâte este aceea că adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, începând cu data de 01.03.1998, conform dispozițiilor din art. 176 alin 6 și art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 1997, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. În anul 1998, prevederea art. 168 alin. 3 cuprins mențiunea expresă în sensul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998.
Din anul 1999, sindicatul a renunțat la negocieri pe tema acordării distincte a suplimentării salariale din luna octombrie.
Drepturile din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii nu au fost îngrădite, iar drepturile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu conțin clauze de nivel inferior celor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile recurentei referitoare la prescripția dreptului la acțiune:
Din modalitatea de redactare a art. 176 alin. 1 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și gaze pe anii 2005,2006 și 2007, rezultă că dreptul suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin 1 Codul d e procedură civilă, urmează respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP B, împotriva sentinței civile nr.5737 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2009
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2 ex/10.06.2009
Red.jud. -
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
