Pretentii civile. Speta. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.296
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta BANCA COMERCIALA, cu sediul în B, sector 3,- împotriva sentinței civile nr.90/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în F, Intrarea nr.16, bloc 16,.2, jud.V având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.04.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 23.04.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.90/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă și în parte completarea la acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română SA
A fost anulată decizia nr.8759/12.09.2007 emisă de pârâtă.
În temeiul dispozițiilor art.55 lit.b Codul munciis -a constatat încetat contractul de muncă încheiat între părți în condițiile stabilite pentru programul " Retragerea de ".
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 259.498 lei reprezentând compensația datorată în baza programului lansat de pârâtă și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3380/91/8.11.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul a chemat în judecată pârâta Banca Comercială Română SA solicitând obligarea pârâtei la anularea deciziei nr.8759 din 12.09.2007, să se constate în temeiul art.55 lit.b Codul muncii încetarea contractului individual de muncă între părți ca urmare a acordului părților și în condițiile stabilite de pârâtă pentru programul Retragerea de, obligarea pârâtei la plata sumei de 259.498 lei compensație prevăzută de acest program și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul ocupă funcția de director executiv financiar, că noua conducere a pârâtei a demarat programul Retragerea de, că reclamantul a completat modelul de cerere pentru includerea în acest program, că cererea a fost aprobată de Sucursala Vap ârâtei, dar că la 12.09.2007 i s-a comunicat decizia 12.09.2007 decizie nemotivată.
Reclamantul a apreciat că a fost discriminat în condițiile în care alți 6 colegi aflați în aceeași situație au beneficiat de acest program, încălcându-se astfel art.5 Capitolul II Codul muncii.
Prin completarea la acțiune reclamantul a solicitat și daune morale în sumă de 100.000 lei reprezentând despăgubirea justă pentru prejudiciul moral cauzat de nerespectarea de către pârâtă a programului și pentru discriminarea la care a fost supus.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât cererea reclamantului a fost respinsă situație în care acordul părților nu s-a realizat. S-a arătat că decizia 8759/2007 este doar o adresă prin care i se făcea cunoscut reclamantului că cererea sa i-a fost respinsă astfel că cererea de anulare a acestei adrese este lipsită de interes.
Încetarea contractului de muncă nu poate fi stabilit prin acordul părților printr-o hotărâre judecătorească care ar suplini acordul părților.
Cum contractul de muncă nu a încetat prin acordul părților nici plata compensației prevăzută în program nu poate fi făcută încât acest capăt de cerere este nefondat.
S-a mai arătat că analiza cererilor s-a făcut în raport de necesitatea menținerii anumitor salariați în funcțiile deținute.
S-a mai invocat excepția de necompetență a secției de litigii de muncă, excepția netimbrării acțiunii litigiul fiind civil și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea dar și excepția prescripției dreptului la acțiune în situația în care se consideră că litiul este de muncă.
Excepțiile au fost respinse prin încheierile din 06.12.2007 și respectiv 20.12.2007.
Din actele depuse la dosar de părți tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul ocupă funcția de director executiv financiar în cadrul Sucursalei Va B CR din 1993. În cursul anului 2007 ca urmare a privatizării băncii noua conducere pe linia diminuării numărului salariaților a demarat programul Retragerea de. Potrivit acestui program salariații aveau posibilitatea de a înceta raporturile de muncă cu banca prin acordul părților cu plata unor sume compensatorii expres prevăzute în acest program la punctele a și b (fila 8 dosar). Salariații erau incluși în acest program dacă îndeplineau două condiții: mai aveau între 5-8 ani până la îndeplinirea condițiilor legale pentru pensionarea pentru limită de vârstă și nu se încadrau pentru pensionare anticipată și a doua condiție depunerea cererii prin care să opteze pentru acest program.
Potrivit acestui program salariații care optează pentru înscrierea în program trebuiau să depună o cerere până la 30 iunie 2007 denumităperioada de ofertă, contractul de muncă urmând a înceta prin acordul părților în temeiul art.55 lit.b dn Codul muncii.
Reclamantul care îndeplinea condițiile prevăzute în program a formulat cerere la 18.05.2007 cerere aprobată de Sucursala V și care a fost înaintată la Direcția de Resurse Umane din cadrul BCR
Prin adresa 8759/12.09.2007 această direcție comunică reclamantului că cererea nu i-a fost aprobată.
Această adresă nu conține motivele neaprobării cererii dar prin întâmpinare pârâta a susținut că analiza cererilor s-a efectuat avându-se în vedere politica de personal a băncii și necesitatea menținerii anumitor salariați în funcțiile deținute.
Este adevărat că în acest program s-a prevăzut expres că în cazurile excepționale în care cererile nu vor fi aprobate, ele nu vor produce efecte, text care în interpretarea logică înseamnă că în situația în care excepțional cererea este respinsă ea nu produce efecte.
Nu se poate susține că reclamantul ar fi un caz excepțional și nici pârâta nu motivează în acea adresă de respingere a cererii asemenea situație și nu reține că ar fi un caz excepțional.
Pe de altă parte, din actele de la filele 41-45 dosar rezultă că cererea altor salariați a fost aprobată, iar din actul de la fila 45 dosar rezultă că unui salariat cu aceeași funcție ca a reclamantului cererea i-a fost admisă, așa încât se poate reține că în soluționarea acestor cereri pârâta a creat o discriminare între salariați.
Susținerile făcute de pârâtă prin întâmpinare în sensul că analiza cererilor s-a făcut avându-se în vedere necesitatea menținerii anumitor salariați și nici susținerile cu privire la prevederile din program privind cazul excepțional nu pot fi reținute și sunt contrazise de faptul că la 10.12.2007 prin decizia 3100 pârâta dispune încetarea contractului de muncă al reclamantului prin concediere, reclamantul urmând să beneficieze de compensațiile din contractul colectiv de muncă. Prin urmare menținerea reclamantului în societate nu era necesară.
De altfel analiza cererilor în funcție de condiția menținerii anumitor salariați în raport de nevoile societății nici nu este prevăzută în program.
Nici susținerea pârâtei în sensul că cererea nefiind aprobată acordul de voință al pârâților nu a avut loc nu poate fi reținută.
Programul demarat de pârâtă reprezintă o ofertă, caracterizare dată expres de pârâtă prin anexa la program punctul 7 din anexă unde se stabilește perioada de ofertă.
Din punct de vedere juridic oferta este un act juridic unilateral generator de obligații și irevocabil dacă oferta a ajuns la destinatar. Oferta reprezintă prima manifestare de voință, primul pas pentru formarea acordului de voință.
Acceptarea ofertei este a doua latură a consimțământului și reprezintă un răspuns în care se manifestă acordul cu oferta primită. Prin urmare momentul realizării acordului de voință este acela în care acceptarea întâlnește oferta.
În speță, reclamantul a acceptat oferta prin cererea formulată la 18.06.2007 în termenul prevăzut în program, iar acceptarea ofertei a fost cunoscută de pârâtă la aceeași dată prin transmiterea acceptării la Direcția de Resurse Umane B (fila 5 dosar).
În consecință, oferta fiind un act juridic unilateral dar generator de obligații pârâta trebuie să-și îndeplinească obligațiile asumate prin ofertă, respectiv prin programul Retragerea de.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia nr.8759/12.09.2007 și în temeiul art.55 lit.b Codul munciia constatat încetarea contractului de muncă încheiat de părți prin acordul acestora în condițiile programului Retragerea de.
Deși această decizie este mai precis un răspuns de respingere a cererii reclamantului ea trebuie anulată căci ea reprezintă o manifestare de voință a pârâtei și numai astfel se poate constata existența încetării contractului de muncă prin acordul părților a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Pe cale de consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului compensația prevăzută în program în sumă de 259.498 lei.
Cererea de obligare la daune morale a fost admisă în temeiul art.269 Codul muncii dar, în parte, instanța apreciind cuantumul acestor daune în raport cu discriminarea reclamantului față de ceilalți salariați care se găsesc în aceeași situație și cărora le-au fost admise cererile.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Banca Comercială Română SA criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
-instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competenței de soluționare a cauzei.
A apreciat acțiunea reclamantului ca fiind de natură civilă întrucât vizează exercitarea unor drepturi decurgând din programul " Retragerea de " și care nu poate fi calificată litigiu de muncă.
-instanța de fond a respins în mod netemeinic excepția prescripției dreptului la acțiune, cererea de chemare în judecată fiind depusă peste termenul de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului,
-instanța de fond a respins în mod netemeinic excepția lipsei de interes întrucât prin emiterea deciziei nr.3100/10.12.2007 și comunicată salariatului la data de 11.12.2007, decizie pe care acesta nu a contestat-o, a încetat contractul individual de muncă, astfel încât contestarea pe temeiul dispozițiilor art.55 lit.b muncii devine lipsită de interes și fără obiect.
-considerentele reținute cu ocazia soluționării fondului cauzei sunt nelegale și netemeinice întrucât nu ne aflăm în prezența unei simple oferte, acordarea fiind condiționată de aprobarea cererii de către președintele executiv al BCR.
În lipsa aprobării oferta nu și-a produs efectele astfel încât nu s-a născut nici un drept în favoarea reclamantului pentru a se constata o eventuală încălcare a acestuia.
Nu s-a prevăzut necesitatea unei motivări a refuzului BCR, și nici nu rezultă criteriul pe baza căruia reclamantul s-ar putea considera discriminat în raport cu alte persoane.
Discriminarea nu poate fi prezumată iar analizarea cererilor celorlalți angajați ai băncii s-a făcut avându-se în vedere necesitatea menținerii acestuia în activitate pe perioada 12.09.2007-10.12.2007.
În mod distinct s-a arătat faptul că instanța de fond a constatat existența unei forme de discriminare fără citarea Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării.
Cu privire la acordarea daunelor morale în sumă de 10.000 lei nu există nici o clauză contractuală în sensul despăgubirii morale a salariatului, aprecierea instanței de fond fiind aleatorie în raport cu discriminarea reclamantului față de salariații cărora li s-au admis cererile.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304, 3041pr.civ.
Prin notele de concluzii scrise depuse la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond considerând, pe baza expunerii situației de fapt că neaprobarea cererii de către pârâtă nu a fost motivată și totodată discriminatorie față de situația celorlalți colegi cărora li s-a admis cererea de înscriere în program.
Litigiul aparține domeniului dreptului muncii fiind de competența tribunalului raportat la obiectul cererilor formulate privind în principal constatarea încetării contractului individual de muncă prin acordul părților și acordarea compensației în cadrul programului " retragerea de ".
Sumele primite la retragerea din activitate sunt asimilate categoriilor salariale fiind plătite din fondul de salarii și sunt supuse impozitării și altor contribuții, potrivit legii.
Sub aspectul prescripției, decizia comunicată nu face parte din categoria deciziilor la care face referire art.283 al.1 lit.a muncii iar termenul prevăzut de lege pentru sesizarea instanței de judecată este de 3 ani.
Chiar și așa decizia a fost comunicată la data de 8.10.2007, termenul fiind socotit împlinit la data de 8.11.2007.
Cu privire la excepția lipsei de interes decizia de concediere colectivă nu era aptă de a-și produce consecințele termenul de preaviz fiind suspendat iar cea care a rămas fără obiect este decizia de concediere colectivă, urmare pronunțării de către prima instanță la data de 17.01.2008.
Citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu se impunea întrucât acțiunea nu a fost promovată pe calea dreptului comun și nu are ca obiect restabilirea situației anterioare discriminării.
Pe fond a considerat hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fiind întrunite condițiile prevăzute în program conform procedurii prestabilite iar oferta nu cuprindea alte condiții, manifestarea de voință în sensul neaprobării cererii fiind nemotivată și discriminatorie față de alte persoane, aflate în situația sa.
În ceea ce privește daunele morale, acordarea acestora a fost justificată de nerespectarea propriilor reguli și discriminarea la care a fost supus cât și de conținutul prevederilor art.269 al.1 muncii.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă din data de 8.11.2007, reclamantul a determinat cadrul procesual pe baza principiului disponibilității, solicitând în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română SA anularea deciziei nr.8759/12.09.2007, constatarea încetării contractului individual de muncă în temeiul dispozițiilor art.55 lit.b muncii și în condițiile stabilite de pârâtă pentru programul " retragerea de ", obligarea pârâtei la plata sumei de 259.498 lei cu titlu de compensație pentru retragerea din activitate în cadrul programului și a cheltuielilor de judecată.
La data de 22.11.2007, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la plata de daune morale de 100.000 lei reprezentând prejudiciu moral ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin oferta adresată salariaților și pentru discriminarea la care a fost supus.
În referire la înscrisul înregistrat sub nr.8759/12.09.2007 acesta reprezintă o comunicare din partea recurentei pârâte Banca Comercială SA prin care intimatul- reclamant era înștiințat cu privire la analizarea cererii sale privind înscrierea în programul "retragerea de ", cerere care nu a fost aprobată.
Este de menționat cu privire la acest program că oferta recurentei-pârâte era adresată salariaților care în cursul anului 2007 mai au între 5-7 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă și care nu se încadrează în condițiile pentru pensionare anticipată, fiind prevăzută recompensarea lor funcție de perioada rămasă până la îndeplinirea condițiilor pentru pensionare și vechimea în bancă.
Conform procedurii, înscrierea în program se face pe baza salariatului eligibil și care se aprobă de președintele executiv al băncii, încetarea contractelor individuale de muncă realizându-se în temeiul dispozițiilor art.55 lit.b muncii.
Ulterior s-au adus modificări asupra programului "retragerea de " conform înscrisurilor de la dosar.
Este evident faptul că un asemenea program a fost conceput să se desfășoare în considerarea raporturilor juridice de muncă dintre angajator și salariații săi, fiind prevăzut ca o modalitate ce asigură încetarea contractelor individuale de muncă pentru persoanele ce urmau a îndeplini condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, cu recompensarea acestora pentru întreaga activitate desfășurată.
Drept urmare, ne aflăm în situația unui conflict de muncă pe care legea îl definește ca reprezentând conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă( art.3 al.1 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă).
Modalitatea de redactare a prevederilor art.283 al.3 muncii nu conduce la o altă concluzie, în alin.1 conflictul de muncă fiind definit ca orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
Drept urmare față și de obiectul acțiunii vizând modalitatea de desfășurare a raporturilor juridice dintre părți, critica referitoare la necompetența materială a instanței de fond nu poate fi primită.
Nici critica privind prescripția dreptului la acțiune nu poate fi primită, în speță fiind vorba despre despăgubiri materiale și morale în legătură cu recursul, față de care termenul de prescripție este cel prevăzut de art.166 al.1 și 283 al.1 lit.c muncii, de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, nu se poate aprecia că acțiunea promovată de intimatul-reclamant ar fi lipsită de interes ori fără obiect.
Interesul ca o condiție de exercitare a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea și trebuie să fie născut și actual, adică să existe la momentul exercitării dreptului la acțiune.
În speță, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată era întrunită condiția interesului iar faptul emiterii ulterioare a deciziei nr.3100/10.12.2007 de către recurenta- pârâtă nu a dus la pierderea acestuia ori rămânerea fără obiect a acțiunii.
Pe fond, recursul este găsit întemeiat, iar soluția primei instanțe considerată netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În primul rând adresa nr.8759/12.09.2007 emisă de recurenta-pârâtă nu poate fi considerată o decizie unilaterală emisă de angajator cu efecte în ceea ce privește încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă al intimatului-reclamant.
Acest înscris reprezintă o comunicare, o înștiințare către intimatul- reclamant prin care i se aduce la cunoștință faptul că cererea sa de înscriere în programul " retragerea de " nu a fost aprobată.
Motivul neaprobării ține de organizarea și desfășurarea activității unității și reprezintă o decizie managerială, apreciată ca atare în raport de interesele societății.
Rezultă din chiar conținutul adresei că au fost luate în considerare aspectele legate de activitatea intimatului-reclamant iar fiecare caz este diferit, aplicația fiecărei persoane fiind analizată separat.
Faptul aprobării cererii altor salariați nu reprezintă în mod obligatoriu expresia unor discriminări cunoscut fiind faptul că discriminarea presupune existența unor condiții identice sau cel puțin analoage, comparabile cât și a unor practici lipsite de un scop legitim, bazate pe metode care nu sunt adecvate și necesare.
Ori, în speță nu s-a făcut dovada unor asemenea situații, neaprobarea cererii fiind justificată de necesitatea păstrării în funcția ocupată de către intimatul-reclamant aceea de director executiv financiar în cadrul Băncii Comerciale Române-Sucursala Județeană
Faptul emiterii ulterioare a deciziei nr.3100/10.12.2007, de către recurenta-pârâtă nu are relevanță, ceea ce trebuia analizat fiind condițiile existente la momentul refuzului aprobării înscrierii la programul "retragerea de ", respectiv 12.09.2007.
Dealtfel, mijlocul legal prin care persoana care se consideră discriminată poate solicita acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării ori anularea situației create prin discriminare, este cel reglementat de dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește constatarea încetării raporturilor de muncă dintre părți, dispozițiile art.55 lit.b muncii prevăd acordul dintre părți, la data convenită de acestea.
Ca atare este în mod absolut necesară realizarea acordului dintre părți potrivit principiului simetriei actelor juridice, raportat la consimțământul reciproc al părților cu ocazia încheierii contractului.
Consimțământul ambelor părți trebuia să fie expres și explicit, să excludă orice echivoc, ceea ce nu este cazul în speță.
Ca atare instanța de fond nu se putea substitui voinței părților constatând încetat astfel contractul de muncă încheiat între părți, cu încălcarea principiului libertății contractuale specifice desfășurării raporturilor juridice de muncă dintre părți.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata contravalorii compensației prevăzute în programul "retragerea de " și acesta trebuia respins pentru următoarele considerente:
Înscrisurile administrate în cauză dovedesc faptul că nu era suficientă cererea salariatului eligibil pentru a beneficia de acest program, fiind necesară și aprobarea cererii de către președintele executiv al băncii.
În anexa privind termenii și condițiile programului " retragerea de " este în mod explicit prevăzută condiția aprobării din partea președintelui executiv al BCR.
Se mai menționează în program că pot fi și cazuri excepționale în care cererile să nu fie aprobate astfel încât nu vor produce efecte.
Drept urmare, nu ne aflăm în situația reținută de către prima instanță conform căreia odată acceptată oferta de către intimatul-reclamant și transmiterea acceptării acesteia, acordul părților s-ar fi realizat în mod irevocabil.
Așa cum s-a arătat mai sus, era necesară aprobarea cererii de către președintele executiv al băncii și numai în aceste condiții ne aflăm în situația întrunirii acordului de voință al ambelor părți.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele morale, intimatul-reclamant l-a întemeiat pe faptul nerespectării de către recurenta-pârâtă a obligațiilor asumate în oferta adresată salariaților și discriminarea la care a fost supus.
Rezultă că un asemenea capăt de cerere are caracter accesoriu celorlalte cereri formulate în proces.
În consecință, față de un asemenea caracter accesoriu nu putea fi primită nici solicitarea intimatului-reclamant de acordare a daunelor morale pentru motivele invocate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. va fi admis recursul declarat de pârâta Banca Comercială Română SA
Va fi modificată în parte sentința civilă nr.90/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în rejudecare:
Se va respinge ca nefondată acțiunea și cererea completatoare formulată de reclamantul.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind excepția lipsei de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Banca Comercială Română SA B, cu sediul în B, sector 3,- împotriva sentinței civile nr.90/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.90/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea și cererea completatoare formulată de reclamantul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind excepția lipsei de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/ 26.06.2008 FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
