Pretentii civile. Speta. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 305/
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de reclamantul, domiciliat în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1747/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant, personal și pentru intimata-pârâtă SC SA avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul-reclamant precizează că nu și-a angajat apărător, a luat cunoștință de actele depuse de intimată de la dosar și nu mai are cereri de formulat.
Apărătorul intimatei nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale așa cum au fost solicitate prin acțiunea introductivă.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Decizia paritară este opozabilă și salariaților ce au fost reprezentați de sindicat. Drepturile solicitate au fost acordate întrucât ele au fost incluse în salariu.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 6243/121 din 11.09.2007 la Tribunalul Galați reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.730 lei reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate cât și obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 2.781 lei cu titlu de daune privind neachitarea în termen a obligațiilor asumate prin contractul de muncă.
În motivarea acțiunii civile reclamantul a susținut că a lucrat la pârâtă din anul 1997 și până la data de 15.06.2007 la Punctul de lucru
Conform contractului individual de muncă cât și a contractului colectiv de muncă trebuia să beneficieze pe lângă salariul de bază pentru muncă și de alte drepturi, a mai arătat reclamantul.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 3 din contractul individual de muncă a beneficiat de salariul pentru munca prestată iar conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă trebuia să beneficieze și de alte drepturi cum ar fi - premii pentru C, Paște de un salariu de bază mediu la nivel de SA, a mai susținut reclamantul.
Deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații, a arătat reclamantul, pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, nu a beneficiat de aceste drepturi astfel: suplimentări salariale Paște: de 980 lei în 2004, de 1.400 lei în 2005, de 1.850 lei în 2006 și de 1.850 lei în 2007; suplimentări salariale de C: de 980 lei în 2004, de 1.400 lei în 2005, de 1.850 lei în 2006 și de 1.850 lei în 2007, salariul mediu brut pe SC SA fiind de 980 lei în 2004, de 1.400 lei în 2005, de 1.850 lei în 2006 conform adreselor pârâtei nr. 166/2004, 313/2005 și 713/2006.
Prin întâmpinarea depusă pârâta SC SA Bas olicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile.
Pârâta, prin întâmpinare,a invocat mai multe excepții de procedură, astfel:
Excepția de prescripție a dreptului material la acțiune conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
A arătat pârâta că prin acțiunea civilă se solicită plata unor prime neacordare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C pe perioada anilor 2004 - 2007 și că în ceea ce privește primele aferente anilor 2004, 2005, 2006, dreptul material la acțiune s-a prescris având în vedere termenul special de prescripție prevăzut de legislația muncii.
A arătat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă a unor clauze ale acestuia, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, în cauză, s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Excepția de prematuritate a introducerii acțiunii civile întrucât dreptul pretins pentru a fi valorificat prin acțiune trebuie să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau condiții suspensive.
A arătat că, potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, text nemodificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul ci, doar subsecvent, negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, Paștele și Cul, ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete a modalităților de acordare, a criteriilor, a condițiilor și a beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi de existența unui drept actual.
Or, timp de 3 ani, sindicatul nu a solicitat patronatului negocieri pentru acordarea acestor drepturi.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că acțiunea civilă a reclamantului este nefondată întrucât drepturile solicitate, începând cu anul 2003, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
A arătat că în fiecare an s-a procedat la republicarea contractului colectiv de muncă după negocierile purtate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Contractul colectiv de muncă, a mai arătat pârâta, a fost supus interpretării Comisiei Paritare instituită conform prevederilor din contractul colectiv de muncă care, prin decizia din 31.08.2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, comisie care în componența sa a avut și reprezentanți ai.
A mai susținut intimata că art. 168 din contractul colectiv de muncă trebuie interpretat prin prisma modificărilor aduse acestuia în perioada 2003 - 2005.
În anul 2003, urmare unor negocieri între cele două părți, s-a convenit ca art. 168 din contractul colectiv de muncă să aibă conținutul de la alineatul 1 și la alineatul 2, ca pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, a arătat intimata.
Această clauză a fost reluată în această formă și în contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, arătat pârâta.
Începând cu versiunea republicată în anul 2005 art. 168 alin. 2 precizat clar: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", a arătat pârâta.
Prin aceasta se dovedește că încă din anul 2003 aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază, a arătat pârâta.
Interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă trebuie făcută după voința părților și nu după sensul literar al termenilor utilizați în acestea, conform dispozițiilor art. 977 Cod civil, a mai susținut pârâta.
La calculul drepturilor solicitate, a mai arătat pârâta, trebuie avut în vedere salariul de bază mediu pe care este de 790 lei pentru anul 2004 și 799 lei din noiembrie 2004, de 850 lei pentru 2005 și de 927 lei din noiembrie 2005, de 1047 lei pentru 2006 și de 1160 lei din noiembrie 2006 conform adresei nr. 2022/04.09.2007 a SC SA și nu salariul mediu brut.
Prin sentința civilă nr. 1747 din 23.11.2007 s-au respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția prematurității introducerii acțiunii.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata primei de Paște pentru anul 2004 și prima de C pentru anul 2007.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA B ca nefondată.
Pentru a pronunța hotărârea mai sus-menționată instanța de fond a reținut următoarele:
Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate (art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii ).
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale ce li s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, potrivit contractului colectiv de muncă la nivelul de SC SA
Astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sus menționate și în cele indicate de pârâtă prin întâmpinare, sens în care a constatat că acțiunea a fost formulată în termenul legal de 3 ani, astfel că excepția prescrierii dreptului material la acțiune este nefondată.
Cât privește excepția prematurității formulării acțiunii instanța de fond a apreciat-o ca nefondată, motivat de faptul că dreptul reclamanților de a solicita plata drepturilor salariale, exista la momentul promovării cererii de chemare în judecată a pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul colectiv de muncă nr.8080/2000 s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime de ocazia sărbătorilor de C și Paște.
Prin actele adiționale ulterioare aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota Comisiei Paritare SA (fila 81 la dosar), semnată inclusiv de reprezentantul salariaților.
Ca urmare, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat reclamantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că prin actele adiționale încheiate între patronat și sindicat suplimentarea primelor de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, deoarece așa cum a arătat și la instanța de fond, creșterile salariale începând cu anul 2003 au fost datorate negocierilor purtate între sindicat și patronate și nicidecum ca urmare a includerii primelor acordate mai sus.
Nivelul salariilor începând cu anul 2003 au crescut datorită negocierilor colective conform coeficienților de reactualizare stabilite de comun acord și nicidecum ca urmare a introducerii acelor prime în salariul de bază, a arătat recurentul-reclamant.
Dacă ar fi fost așa, a arătat recurentul-reclamant, atunci salariul de bază ar fi fost mai mare proporțional cu nivelul, atât a coeficientului negociat de creșterea salarială la nivelul fiecăruia, cât și ca urmare a introducerii acelor prime în salariul de bază, lucru care, în situația de față, nu s-a realizat, primele nefiind introduse în salariul de bază și nici nu au fost acordate salariaților așa cum se prevede în Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a formulat-
Prin întâmpinarea depusă pârâta SC SA Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării pârâta a susținut următoarele:
În motivarea întâmpinării pârâta a susținut că potrivit contractului colectiv de muncă - art. 168 încă din anul 2003 reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și Paști menționate în cuprinsul art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în acest sens fiind negociat și înserat în contractul colectiv de muncă art. 168 alin. 2.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 textul art. 168 alin. 2 preluat textul din 2003 însă, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, părțile au modificat acest text pentru a exprima într-o manieră mai clară intenția părților în sensul că includerea acestor drepturi s-a făcut în 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, cele două prime fiind incluse în salariul de bază la începutul fiecărui an.
Deci, evoluția modificărilor textului art. 168 din contractul colectiv de muncă din perioada 2003 - 2007 arată că părțile contractului colectiv de muncă au stabilit clar includerea acestor drepturi începând cu anul 2003 în salariile angajaților, ea reflectând evoluția drepturilor salariale, a arătat pârâtă.
A mai susținut pârâta că, Comisia Paritară instituită potrivit contractului colectiv de muncă prin decizia din 31.08.2007 a interpretat art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, în bonusurile de C și Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, decizie obligatorie pentru ambele părți ea confirmând că salariații nu sunt îndreptățiți să primească separat drepturi salariale suplimentare de Paști și C, ele fiind incluse în salariu.
Această decizie, a arătat pârâtă, a fost semnată și de membrii.
Această decizie a Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, ea având doar un rol de interpretare a contractului colectiv de muncă, a mai arătat pârâta.
Modul de interpretare dat de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv ci, a stabilit doar voința părților pentru că 3 ani de zile nu s-a pus această problemă, a arătat pârâta.
Hotărârea instanței de fond este legală și pentru faptul că a respectat dispozițiile art. 977 cod civil potrivit căruia interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința părților astfel că a avut în vedere Decizia Comisiei Paritare, a mai susținut pârâtă.
Expertiza contabilă efectuată în dosarul nr- a Tribunalului Vrancea într-un litigiu identic, a stabilit că suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2003, care au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, expertiză care s-a efectuat prin raportare la datele comunicate de SC SA la nivel național, astfel că acest raport de expertiză trebuia avut în vedere de instanță.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentul-reclamant, cât și dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă la nivelul SNP SA B pentru anul 2003 - art. 168 alin. 1 - s-a stabilit că, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La alin. 2 al art. 168 s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu PETRIM "S".
În contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 s-a menținut aceeași formulare a textului art. 168 alin. 1 și 2 ca cel din 2003.
Contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006, 2007, de asemenea au menținut aceeași formulare a textului art. 168 alin. 1 ca în 2003, modificând doar alineatul 2 în sensul că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului contract au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând textul art. 168 chiar din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, ar rezulta o contradicție între alineatul 1 și alineatul 2 pentru că, în alineatul 1 se stabilește modalitatea de acordare a acestor suplimentări salariale iar în alineatul 2 se menționează o situație viitoare, în sensul că "vor fi introduse" în salariile de bază.
Deși pârâta susține că ar fi negociat cu Sindicatul modalitatea de includere a acestor drepturi bănești în salariul de bază al fiecărui salariat, situație reținută și de instanța de fond, nu s-a prezentat nici un act de negociere în acest sens, o modalitate de calcul, etc.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, la art. 168 alin. 1 și 2 preia aceeași formulare din 2003, la alineatul 2 folosind aceeași sintagmă: "vor fi introduse".
În anii următori 1005, 1006 și 2007 s-au încheiat contractele colective pe fiecare an, înregistrate distinct și nu acte adiționale așa cum a reținut instanța de fond, contracte care au menținut - așa cum am mai arătat - formularea textului, art. 168 alin. 1 din anul 2003.
Este adevărat că în aceste contracte colective de muncă 2005, 2006, 2007, la alineatul 2 s-a folosit sintagma "au fost introduse în anul 2003", dar evoluția modificărilor art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2007 nu sunt în sensul includerii acestor drepturi salariale suplimentare în drepturile salariale ale salariaților începând cu anul 2003, așa cum susține pârâta și a reținut și instanța de fond.
Dacă pârâta ar fi introdus aceste drepturi în salariul de bază ar fi prezentat acte doveditoare în acest sens: nota de reașezare a salariilor, aprobarea Consiliului de administrație, fondul de salarii aprobat pentru anul 2003, din care să rezulte includerea acestor drepturi, calculul salariului de bază pe salariat care să reflecte introducerea acestor suplimentări salariale în salariul de bază și, separat, creșterea salariului de bază urmare negocierilor salariale.
Pe de altă parte, este de reținut că dacă pârâta intenționa să introducă aceste suplimentări salariale în salariul de bază în perioada respectivă, nu mai prevedea dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă sau prevedea numai faptul ca aceste suplimentări au fost sau nu incluse în salariul de bază pentru că intimata-pârâtă în întâmpinare susține modul de atribuire a celor două prime este: "prin introducerea lor în salariul de bază la începutul fiecărui an", situație nedovedită și în contradicție cu ceea ce a arătat că au fost introduse în 2003.
Susținerea cu privire la incidența Deciziei din 31.08.2007 a Comisiei Paritare nu poate fi primită.
În primul rând, Comisia Paritară nu se poate pronunța în 2007 asupra clauzelor unor contracte colective de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 care și-au încetat valabilitatea.
În al doilea rând, Decizia Comisiei Paritare modifică în 2007 clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003 - 2006 când acestea nu mai sunt în vigoare prin aceasta aducându-se atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective de muncă și deci această decizie nu poate fi considerată o interpretare a unor clauze.
Conform art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă nu pot fi modificate pe parcursul executării lui decât în condițiile legii respective prin act adițional și nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor.
Faptul că reprezentanții sindicatului au semnat această decizie nu are nici o relevanță pentru că ea, legal, nu poate produce efecte asupra unor contracte colective de muncă care și-au încetat valabilitatea.
Expertizele contabile efectuate în alte dosare sau extrajudiciare justifică majorările salariale ale salariaților SC și nu problema în litigiu, nedemonstrând convingător modalitatea de introducere a acestor suplimentări în salariul de bază în 2003 sau anual după cum susține pârâta.
Pentru toate aceste motive, curtea consideră că, criticile formulate de recurent sunt întemeiate ele încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul declarat de reclamantul, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 1747/2007 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, va obliga pârâta SC SA să plătească reclamantului drepturile bănești privind prima de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu pe SC SA pentru perioada decembrie 2004 - iunie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1747/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1747/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1747/23.11.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Obligă pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, să plătească reclamantului drepturile bănești privind prima de Paște și de C raportată la salariul de bază mediu pe SC SA pentru perioada decembrie 2004 - iunie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1747/2007.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 Mai 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, -,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al. 2.
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex.//28 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: -/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Valentina Gabriela
