Pretentii civile. Speta. Decizia 3054/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3054
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
*****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, A, împotriva sentinței nr. 74 din 16 octombrie 2009, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții reclamanți, A, intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurentul reclamant A, prin care arată că renunță la judecarea recursului, atașând cererii copia Cărții de identitate seria - nr. -.
S-a mai învederat cererea formulată de recurenții reclamanți, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 74 din 16 octombrie 2009 Curtea de APEL CRAIOVAa respins acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL O L T, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 30 din OUG 177/2002, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de acordare a sporului menționat mai sus se aprobă de ministrul justiției sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii, dacă cel puțin 70% din activitate se desfășoară în aceste condiții.
De asemenea, potrivit art. 7 din OUG 27/2006, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora, li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de acordare a sporului menționat se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare, sau periculoase stabilite potrivit legii.
Din interpretarea textelor de lege incidente în materia salarizării magistraților menționate mai sus, rezultă că legiuitorul a reglementat acordarea unui spor de 15% pentru existența unor factori nocivi existenți în cadrul condițiilor de muncă, reprezentanți de condiții de muncă grele vătămătoare sau periculoase.
Neexistând un text de lege care să reglementeze acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator, stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a acestui spor, precum și competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale cuvenite magistraților, reprezintă o problemă de legiferare.
Reclamanții sunt judecători, astfel că prin natura acestei profesii nu își petrec timpul de lucru 100% în fața calculatorului, astfel cum susțin în acțiune, fiind cunoscut faptul că activitatea judecătorului presupune și participarea la ședințe de judecată, studiul dosarelor în vederea pregătirii ședinței de judecată, ori în vederea redactării acestora, activități care exclud petrecerea timpului de lucru la calculator.
Este de asemenea neîntemeiată și susținerea acestora în sensul că neacordarea acestui spor ar institui un tratament inegal cu alte persoane care l-au câștigat și chiar l-au primit prin hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalele A, P și Astfel, cum se poate observa, toate hotărârile depuse de reclamanți la dosar, vizează acordarea unui spor de calculator de 15%, dar nu pentru judecători, ci pentru personalul auxiliar de specialitate, personal care într-adevăr, își petrece timpul de lucru într-o proporție foarte mare,aproape 100% în fața calculatorului. În acest sens, se pot observa sentința civilă nr. 80 din 27 mai 2008 Tribunalului Arad, sentința civilă nr. 684 din 25 februarie 2008 Tribunalului Prahova și sentința civilă nr. 558 din 12 decembrie 2007 Tribunalului Prahova, din care rezultă că a fost acordat acest spor doar pentru personalul auxiliar de specialitate, și nu pentru judecători.
Susținerea reclamanților în sensul că prin neacordarea acestui spor pentru lucrul la calculator s-a făcut o discriminare directă în sensul OG 137/2000 și art. 14 din Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului, este neîntemeiată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare potrivit art. OG. 137/2000 republicată, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
1.existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință cu privire la persoane sau situații aflate în poziții comparabile;
2.existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. 2 din OG. 137/2000 republicată.
Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu.
Tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În cauza de față, nu sunt îndeplinite niciuna din aceste condiții pentru a se putea susține că, reclamanții sunt persoane discriminate, nefiind acordat acest spor prin lege altor judecători de la alte instanțe, fără a fi acordat la instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții. Astfel cum s-a mai arătat, faptul că a fost acordat acest spor personalului auxiliar de specialitate, nu reprezintă discriminare, întrucât nu este vorba de o categoria profesională similară cu cea a reclamanților. De asemenea, nu este îndeplinită nici cea de a doua condiție, privind existența unui criteriu de discriminare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că sporul de calculator este încasat de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică, de salariații Ministerului Justiției, de salariații din domeniul sanitar și din industria chimică și petrochimică. Mai susțin recurenții că, deși se află într-o situație similară persoanelor care beneficiază de acest spor, nu au primit un tratament egal în ceea ce privește salarizarea, invocând în sprijinul cererii lor dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 1 Protocolul 12 la Convenție și art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
La data de 07.05.209, recurentul Aad epus la dosar o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul formulat și menținut de recurentul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea de acordare a unui " spor de lucru la calculator", pentru activitate desfășurata in fata calculatorului, Curtea retine ca nu exista o denumire data printr-un act normativ unui astfel de spor.
Prin HG 1028/2006, s-a transpus in legislația interna Directiva 1990/270/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicată în Oficial al Comunităților Europene () nr. L 156/1990.
Acesta este actul normativ cadru care stabilește cerințele minime de securitate și sănătate în muncă privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare si in cuprinsul căruia se face vorbire despre cerințele minime privind lucrul cu calculatorul personal - echipamentul de lucru, mediul de munca si interfața operator/computer, adică activitatea care este invocata de către reclamant.
Astfel, actul normativ amintit definește următorii termeni: a) echipament cu ecran de vizualizare - ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afișare folosit; b) post de lucru - ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevăzut cu tastatură, sau un dispozitiv de introducere a datelor și/sau un program care stabilește interfața operator/mașină, accesorii opționale, periferice, inclusiv unitate de dischetă și/sau unitate optică, telefon, modem, imprimantă, suport pentru documente, scaun, masă sau suprafață de lucru, precum și mediul de muncă înconjurător; c) lucrător - orice persoană angajată, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care folosește în mod obișnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru.
Prin capitolele II, II si IV ale HG 1028/2006, s-au reglementat obligațiile angajatorilor, procedurile de informare, instruire, consultare si participare a lucrătorilor in ceea ce privește securitatea si sănătatea la locul de munca, precum si prevenția ochilor si vederii lucrătorilor care lucrează cu echipamentele respective. Trebuie retinut, in acelasi timp, ca reclamantii beneficiaza de legislatie de salarizare proprie domeniului in care isi desfasoara activitatea. Acte normative, atat hotararea de reglementare in domeniu, cat si legea proprie de reglementare a drepturilor salariale, nu prevad posibilitatea acordarii unui spor personalului care lucreaza cu echipamente electronice de prelucare a datelor si ca atare, in mod temeinic si legal, reclamantii nu beneficiaza de un spor pentru o astfel de activitate.
In acest sens se retine ca in situatia angajatilor din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, se aplica principiul prestabilirii salariilor personalului care desfasoara activitatea in astfel de institutii, in sensul ca salariile si celelalte drepturi de natura salariala sunt stabilite prin acte normative si nu sunt supuse negocierii, stabilirii pe cale interna, decat in masura in care astfel de masuri ar fi prevazute, ca posibile, prin lege.
Reclamantii au invocat existenta unei discriminari in raport cu angajatii din alte domenii.
Potrivit rt. 2(1) din OG 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Se retine ca, pe de o parte, reclamanții nu au dovedit condițiile in care sunt supuși discriminării, subiecții comparabili, situațiile analoge sau comparabile, concrete, care ar conduce la existenta unei fapte discriminatorii.
Existenta discrimnarii in aceasta speta, ar presupune existenta dreptului, respectiv existenta unui astfel de spor si acordarea acestuia in mod discriminatoriu.
Ori asa cum s-a retinut, in cauza, legislatia proprie nu prevede reglementari specifice unui astfel de spor.
Pe de alta parte, se retin si considerentele, cuprinse in Decizia nr. 819/2008 a Curtii Constitutionale, potrivit cu care, referitor la prevederile art.1, art.2 alin.3 si art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 se arata: " un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Ca atare Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile respective sunt neconstitutionale in masura in care din acestea s-ar desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Si din acest punct de vedere, instanța retine ca in legislația menționata, nu sunt cuprinse norme de reglementare a sporului respectiv, existenta unor eventuale prevederi legale proprii altor domenii de activitate si care sa reglementeze un astfel de spor, negăsindu-si aplicare in situația reclamantului.
În consecință, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de recurentul reclamant.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul reclamant A, în temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul d e procedură civilă, Curtea va lua act de manifestarea de voință a recurentului în sensul renunțării la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant, împotriva sentinței nr. 74 din 16 octombrie 2009, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Ia act de renunțarea reclamantului A la judecata recursului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.- -
03.06.2009
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Carmen
