Pretentii civile. Speta. Decizia 3084/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(673/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3084/
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII, împotriva sentinței civile nr.6556 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20745/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul pârât Ministerul Apărării, prin consilier juridic scu, cu delegație atașată la fila 7 dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului intimat Ministerul Apărării, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6556/22.10.2008 pronunțată în dosarul nr.20745/3/LM/2008 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării și a obligat pârâtul la plata către reclamant a plăților compensatorii conform OG nr.7/1998 și să înscrie în carnetul de muncă al acestuia mențiunile privind concedierea individuală în baza Deciziei nr.292/03.09.2007; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtului în funcția de tehnician, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă al acestuia depusă la dosar, raporturile de muncă dintre părți încetând la data de 21.09.2007 în temeiul dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul muncii.
La data de 18.06.2007 însă, reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii Sector 2 dosarul înregistrat sub nr.- în vederea pensionării, așa cum reiese din decizia nr.-/05.12.2007.
Tribunalul a constatat că față de dispozițiile art.56 lit.d din Codul muncii, pârâtul avea obligația să aștepte comunicarea deciziei de pensionare a reclamantului și apoi să opereze în cartea de muncă a acestuia mențiunea privind încetarea de drept a contractului de muncă, însă angajatorul a ales să dispună unilateral încetarea raporturilor de muncă,în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii, prin emiterea deciziei nr.292/03.09.2007.
În pofida mențiunilor înscrise de pârât în carnetul de muncă al reclamantului, instanța de fond a reținut că raporturile de muncă dintre părți au încetat prin această decizie iar față de temeiul de drept reținut a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.12 și art.13 din OG nr.7/1998 care îl îndreptățesc pe reclamant la plăți compensatorii.
Pe cale de consecință, a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâtul să achite reclamantului sumele reprezentând plățile compensatorii ocazionate de desființarea postului.
Totodată, având în vedere dispozițiile art.4 alin.2 și art.6 alin.1 din Decretul nr.92/1976, care instituie obligația angajatorului de a efectua mențiunile privind încetarea contractului de muncă în carnetul de muncă al salariatului în termen de 15 zile, a obligat pârâtul să înscrie în carnetul de muncă mențiunile privind concedierea individuală în baza deciziei nr.292/03.09.2007.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata salariului de bază indexat,majorat și reactualizat pentru perioada 21.09.2007-05.12.2007, instanța a constatat că acestea ar putea fi acordate numai ca urmare a prestării muncii în acest interval potrivit art.154 alin.1 din Codul muncii, sau a aplicării dispozițiilor art.76 din Codul muncii, însă cum reclamantul nu a prestat muncă și nu a contestat decizia de concediere nu este îndreptățit la plata acestor drepturi. Mai mult, s-a constatat, că la emiterea deciziei de pensionare, drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite retroactiv, începând cu 18.06.2007, tinzând să beneficieze simultan și de drepturi salariale și de pensie, așa încât instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat,
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral suferit, în aceste condiții respingând și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Apărării, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că solicitarea reclamantului de acordare a plăților compensatorii în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.7/1998, este neîntemeiată întrucât desființarea locului de muncă a reclamantului s-a produs după formularea cererii de pensionare, respectiv la data de 18.06.2007. Arată, astfel recurentul că la această dată - angajatorul UM 02384 Bad epus la Casa de Pensii a Sectorului 2 B, cererea de pensionare pentru limită de vârstă, împreună cu actele doveditoare sens în care i-a fost înscrisă și mențiunea în carnetul de muncă de la data de 1.06.2007 mențiunea "propus la pensie pentru pensionare; urmând să-și păstreze calitatea de angajat al unității militare până la emiterea deciziei de pensionare de către casa teritorială de pensii. Decizia de pensie nu a fost emisă în termenul legal de 45 de zile de la data depunerii cererii, conform art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, interval de timp în care a operat desființarea locului de muncă al salariatului, începând cu data de 21.09.2007, conform art.55 lit.c și art.65 alin.1 Codul muncii neexistând posibilitatea păstrării unei funcții în statul de organizare, în condițiile concedierii unor salariați care beneficiau de drept de pensie. Drept urmare, desființarea locului de muncă producându-se ulterior formulării cererii de pensionare, intimatul-reclamant nu mai era îndreptățit la acordarea plăților compensatorii, conform art.7/1998.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză, în speță a art.65 alin.1 Codul muncii, art.12 și 13 din nr.OG7/1998.
Astfel, corect a statuat că angajatorul a dispus unilateral încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, prin emiterea Deciziei nr.292/23.09.2007, sens în care evident era îndreptățit conform art.67 să beneficieze de compensații prevăzute de lege respectiv art.12 și 13 din nr.OG7/1998. Împrejurarea că în carnetul de muncă s-a înscris mențiunea înscris la pensie pentru pensionare, nu are relevanță în cauză. Aceasta întrucât, potrivit art.56 lit.d Codul muncii, cum corect a reținut Tribunalul, angajatul are obligația să aștepte comunicarea deciziei de pensionare, de la acest moment încetând de drept contractul de muncă și doar ulterior să opereze în cartea de muncă o astfel de mențiune. Cum, raportul de muncă dintre părți a încetat în baza art.65 alin.1 Codul muncii, prin emiterea deciziei nr.292/3.09.2007, acesta este îndreptățit la plata plăților compensatorii ocazionate de desființarea postului, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.12 și 13 din nr.OG7/1998.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII, împotriva sentinței civile nr.6556 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20745/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./29.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
