Pretentii civile. Speta. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 313
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1387 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-anți cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud. D, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud.D și în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 05 martie 2008 și apoi pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru data de 12 martie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții, G, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița, pentru a fi obligați la plata către anți a primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2006.
În motivarea acțiunii au susținut anții că își desfășoară activitatea la ribunalul Dâmbovița în baza unor contracte individuale de muncă, calitate în virtutea căreia beneficiază de aceleași drepturi ca și funcționarii publici ai tribunalului care beneficiază de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, conform art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999 și cărora li s-au plătit aceste drepturi, refuzându-li-se plata acestui drept și anților în temeiul art. 1 din nr.OG 24/2000 care fac parte din personalul contractual al instanței.
Că li se cuvin aceste drepturi prevăzute de art. 3 alin.2 din OUG nr. 33/2000, rezultă și din faptul că plata acestor drepturi a fost suspendată în perioada sus-arătată prin legile bugetului de stat pentru anii respectivi, măsură care nu a mai fost prevăzută și prin Legea nr. 489/2006 a bugetului de stat pentru anul 2007, reieșind astfel că dreptul respectiv nu a fost abrogat.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 s-a instituit un drept la plata primei de vacanță, suspendat apoi în anii următori în mod succesiv începând din 2001, drepturi care nu pot fi pretinse de anți, deoarece plata lor a fost suspendată prin lege.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1387 din 14 decembrie 2007, admis acțiunea și a obligat pârâții să le plătească anților la valoarea actualizată primele de concediu de odihnă pentru anii 2001-2006 în condițiile în care suspendarea succesivă a plății primelor de vacanță a încetat, iar funcționarilor publici li s-au plătit aceste prime în anul 2007 în temeiul art. 34 alin.(2) din Legea nr. 188/1999, drepturi care se cuvin și anților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, acțiunea fiind greșit admisă întrucât anții fac parte din personalul contractual și nu din categoria funcționarilor publici, astfel că pentru aceștia nu este prevăzut dreptul la prime de vacanță și pentru care rămâne în continuare aplicabile dispozițiile OUG nr. 24/2000 care exclud asemenea drepturi pentru anți.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat.
Dreptul la prima anuală de vacanță de natura celui solicitat prin acțiuni este reglementat într-adevăr pentru funcționarii publici, iar în speță anții fac parte dintr-o altă categorie de salariați, respectiv din personalul contractual.
Pentru această categorie de personal din nicio prevedere legală nu rezultă că cei care fac parte din personalul contractual sunt îndreptățiți la plata primei anuale de vacanță, împrejurare în care nu are niciun fel de relevanță situația invocată de anți în legătură cu suspendarea temporară plății acestor drepturi până în anul 2006 inclusiv, pentru funcționarii publici ai instanței cărora le-au fost plătite astfel de drepturi în anul 2007.
Așadar, personalul contractual nu beneficiază de astfel de drepturi salariale de natura celor solicitate prin acțiune, neexistând reglementare legală care să instituie pentru această categorie de personal, astfel de drepturi.
Nu are o bază juridică nici pretinsa discriminare între cele două categorii de personal - funcționarii publici cărora dispozițiile legale le conferă asemenea drepturi și personalul contractual - întrucât nu constituie categorii de personal similare care îndeplinise efectiv aceleași atribuții de serviciu, ci total diferite, neputându-se proceda nici la o reglementare salarială similară, tocmai natura diferită a sarcinilor de serviciu ce le revin ca și regimul juridic al activității esențial diferit, justificând stabilirea unor drepturi salariale diferențiate care nu pot primi o suprapunere de drepturi salariale identice, sens în care s-a statuat de altfel și în practica judiciară.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a apreciat că drepturile salariale solicitate prin acțiune de către anți li se cuvin acestora, din moment ce nu există reglementare legală în materie a unor astfel de drepturi pentru personalul contractual din care fac parte și anții.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât este fondat, astfel că urmează a fi admis ca atare în baza art. 304, 3041și 312 Cod pr.civilă, iar sentința atacată va fi modificată în tot și va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1387 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-anți cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud. D, G, toți prin reprezentant legal:, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud.D și în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, jud.P și în consecință:
Modifică în tot sentința sus-menționată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./21.04.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
