Pretentii civile. Speta. Decizia 3163/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3163
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 459 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice -DGFP O, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Parchetul de pe lângă ÎCCJ, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Parchetul de pe lângă ÎCCJ, pune concluzii de respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 459 de la 15 aprilie 2008 respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului O l t, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice O și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice O, ca neîntemeiate.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, ca neîntemeiată.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, fiind salarizați potrivit OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 anexa 1 lit A pct. 20-24, iar prin prezenta cerere au solicitat acordarea despăgubirilor ca urmare a discriminării create prin neacordarea aceleiași salarizări prevăzute la anexa 1 lit. A pct.6-13, respectiv coeficienții de multiplicate 15-17 față de 19-23 acordat procurorilor din cadrul și DIICOT.
Având în vedere dispozițiile art. 137 Cod pr. civilă, instanța analizând excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, a constatat că este neîntemeiată, deoarece drepturile solicitate de către reclamanți sunt drepturi salariale și, ca urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.c Cod pr.civilă.
Analizând dispozițiile art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 și art.3 alin.1 din OUG 27/2006 s-a reținut că indemnizația magistraților se face în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură. În speță DIICOT este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii din cadrul acestora sunt salarizați conform coeficienților de multiplicare 19-23, având un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Astfel, cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii în cadrul structurilor sus-menționate, respectiv prin numire, exercitarea funcției pe o durată temporară, revenirea pe postul deținut la expirarea numirii, precum și activitatea desfășurată, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între petenți și procurorii DIICOT.
În mod evident OG 137/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000, iar în cazul reclamanților legea a prevăzut modalități de salarizare diferite în funcție de nivelul instanței, inegalitățile fiind justificate.
Având in vedere aceste considerente, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată și pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respingându-se acțiunea reclamanților, s-a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că sentința pronunțată în cauză este neîntemeiată, întrucât prin Legea nr. 508/2004 a fost creată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ care, în localitățile în care funcționează Curți de Apel au servicii și birouri în toate reședințele de județ.
Judecarea în fond, a apel și recurs a cauzelor instrumentate de DIICOT se face de instanțele de judecată, curți de apel, tribunale și judecătorii cu participarea procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe și nu a procurorilor DIICOT.
procurori au competența să aprecieze asupra legalității și temeiniciei rechizitoriului, și independenți fiind pot pune concluzii de achitare sau de condamnare conform convingerilor lor. Tot ei apreciază asupra oportunității exercitării căilor de atac în legătură cu hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele în care au pus concluzii.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art.11 al.1 din OUG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea nr.45/2007 procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La nr.6-13 din Anexa la OUG nr.27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ mai sus arătat, judecătorii, procurorii, personalul asimilați acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Se reține că recurenții reclamanți sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, salarizarea acestora făcându-se în baza OUG nr.27/2006, aprobată prin legea nr.45/2007.
Din analiza dispozițiilor OUG nr.43/2002 și a dispozițiilor L nr.508/2004 rezultă că DNA și DIICOT sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestora trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate,- cauze de corupție ori de altă natură, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din OUG nr. 27/2006 și ale art.74 alin. 1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii din cadrul DNA și DIICOT și procurorii de la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale și curți de apel, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii de magistrați, astfel că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312.pr.civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 459 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -DGFP O, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.06.2009
Red.jud. -
2ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
