Pretentii civile. Speta. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 32/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.1237/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta pârâtă și avocat G, în substituire avocat, pentru intimat reclamant, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatara recurentei pârâte depune la dosar copie contract colectiv de muncă - 2008.
Mandatarul intimatului reclamant invocă excepția tardivității recursului promovat de pârâta
Mandatara recurentei pârâte arată că recursul a fost înregistrat în termen legal invocând vicii ale procedurii de comunicare a sentinței instanței de fond și volumul mare de acte care se înregistrează prin serviciul Registratură al societății.
Mandatarul intimatului reclamant solicită acordarea de cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă la dosar.
Instanța, lasă cauza în pronunțare pe excepția tardivității recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- formulată de reclamantul împotriva pârâtei s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.850 lei despăgubiri civile actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 29.10.2007 și până la plata efectivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, a majorării de 12% începând cu1.01.2007 și până la 24.09.2007, diferența sumelor de preaviz, concediul de odihnă în baza adeverinței nr.174/2007, operarea acestora în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, concediat prin decizia nr. 81/24.09.2007 ca urmare a reorganizării activității. La concediere reclamantul a primit indemnizație în cuantum de 18.104 lei deși trebuia să primească indemnizație egală cu echivalentul 15 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2006 cu indexare de 12 % aplicabilă pentru 2007, conform art. 4 din Planul Social - versiune finală la 21.04.2005.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă pârâta era obligată să plătească, conform vechimii reclamantului 5 salarii medii nete pentru anul 2007. Aceste drepturi trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data disponibilizării, conform deciziei de disponibilizare, nu au fost plătite motiv pentru care s- solicitat reactualizarea sumelor de la data nașterii dreptului.
Prin sentința civilă nr.1237/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, prin majorarea salariului de bază în procent de 12% începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 24.09.2007, în sumă de 13.850 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective; a fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului diferența aferentă sumelor primite cu titlu de preaviz și concediu de odihnă în baza adresei nr.174/05.03.2007 emisă de unitatea pârâtă; a fost obligată pârâta să emită o adeverință prin care să confirme faptul că sumele mai sus menționate sunt drepturi de natură salarială, cu scopul efectuării cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului; precum și la plata sumei de 600 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, concediat prin decizia nr. 81/24.09.2007 ca urmare a reorganizării activității. La concediere reclamantul a primit indemnizație în cuantum de 18.104 lei deși trebuia să primească indemnizație egală cu echivalentul a 12 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2006 cu indexare de 12 % aplicabilă pentru 2007, conform art.4 din Planul Social - versiune finală la 21.04.2005, respectiv o diferență de 13.850 lei..
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă pârâta era obligată să plătească, conform vechimii reclamantului 5 salarii medii nete pentru anul 2007. Aceste drepturi trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data disponibilizării, conform deciziei de disponibilizare, nu au fost plătite motiv pentru care s-a solicitat reactualizarea sumelor de la data nașterii dreptului.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei s- constatat întemeiată acțiunea pentru următoarele motive:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei concediat prin decizia 81/24.09.2007.Concedierea a avut loc ca urmare a reorganizării activității pârâtei.
Din cuprinsul acestei decizii emisă de pârâtă rezultă că sunt aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă, prevederile Planului Social încheiat de pârâtă și Federația Sindicatelor Libere și celelalte hotărâri privind procesul de reorganizare al pârâtei.
Reclamantul fost salariatul pârâtei începând cu 3.10.1994.
În baza art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă pârâta acordă salariatului salariile compensatorii prevăzute de acest acord precum și salariile prevăzute de Planul Social, funcție de vechimea salariatului în cadrul art. 6 din decizia de încetare contractului individual de muncă.
În cazul de față suma achitată salariatului fost de 18.104 lei.
Potrivit contractului colectiv de muncă fost stabilită o creștere salariilor de bază începând cu 1.01.2007 de 12 %, aplicabilă salariaților aflați în evidența pârâtei la data de 1.01.2007.
Pentru anul 2006 salariul mediu brut pe societate fost de 1850 RON pe persoană, așa cum rezultă din adresa nr.1225/16.05.2006 comunicată de pârâtă tuturor sucursalelor sale, iar pentru anul 2007 de 2000 Ron pe persoană conform adresei nr.504/ 2007 comunicată de pârâtă structurilor teritoriale.
De asemenea potrivit Contractului Colectiv de Muncă salariații beneficiau de indemnizație minimă de concediere, din alte motive decât cele ce țin de salariat, inclusiv în cazul concedierilor colective, astfel: la vechime de până la 3 ani de 1,5 salarii medii nete; la vechime de la 3 - 10 ani de 3 salarii medii nete și la vechime de peste 10 ani de 5 salarii medii nete ( art. 50 ).
Aceste obligații ale pârâtei au fost stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat în anul 2005, valabil pentru anul 2006 și prelungit pentru anul 2007 înregistrat la.S și Familie București și comunicat apoi structurilor teritoriale așa cum rezultă din adresa nr. 174/5.03.2007.
Potrivit Planului Social versiune finală din 21.04.2005 în cazul concedierii colective societatea va oferi pachete financiare de 8 salarii pentru salariații cu vechime de la de an la 5 ani, 12 salarii pentru salariatul cu vechime de la 5 la 15 ani și 15 salarii pentru salariatul cu vechime de peste 15 ani. Pentru anul 2005 salariul mediu brut se calculează raportat la salariul mediu brut din anul 2004 ce va fi majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Din enumerarea acestor prevederi ale Planului Social, Contractului Colectiv de muncă și deciziei de concediere rezultă că reclamantului i se cuvenea plată compensatorie salariilor acordate calculată la salariul mediu brut pentru anul 2006 de 1850 RON / persoană indexabil cu 12 % așa cum prevăzut contractul colectiv de muncă pentru anul 2007, respectiv 2000 lei / persoană. Reclamantului i se cuvenea echivalentul 12 salarii medii brute conform planului social plus 5 salarii medii brute potrivit art.50 din CCM. În urma calculului efectuat rezultat diferență totală de 11.014 lei neachitată salariatului de către pârâtă. Această sumă va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive prezentei hotărâri și până la data plății efective.
Pârâta nu formulat întâmpinare și nu ridicat obiecții sau alte excepții asupra drepturilor pretinse de salariat.
Pârâta a fost legal citată în luna iulie 2008 pentru termenul din septembrie 2008.
Potrivit art.286 - 288 Codul Muncii litigiile de muncă se soluționează cu celeritate, sarcina probei revenind angajatorului, care poate fi decăzut din dreptul de a solicita probe și de a invoca excepții în condițiile în care nu se preocupă de administrarea probațiunii în termenul prevăzut de lege. Lipsa apărării pârâtei urmează a fi considerată ca o achiesare la pretențiile din prezenta acțiune.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii deduse judecății ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Recurenta a mai solicitat ca, în situația în care recursul nu va fi apreciat ca fiind în termen legal formulat, să se dispună repunerea sa în termenul de formulare a recursului.
A apreciat, în acest sens că, față de viciile procedurii de comunicare a sentinței instanței de fond, recursul este formulat în termen legal.
În condițiile în care instanța de recurs va aprecia că procedura de comunicare a sentinței a fost legal îndeplinită, recurenta a solicitat să se dispună repunerea sa în termenul de recurs, având în vedere faptul că are un număr mare de litigii pe rolul Tribunalului Alba, astfel că nu a reușit să asigure deplasarea unui reprezentant al societății la sediul instanței care să asigure asistența juridică a societății, iar termenul de recurs de 10 zile pentru a lua legătura cu un avocat a fost insuficient. Sentința a fost primită la societate cu trei zile peste termenul comunicat de agentul procedural, iar denumirea străzii pe care se află sediul societății este greșită.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată societății recurente la data de 17.10.2008, dovada fiind semnată și parafată la registratura acesteia.
Recursul împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la ribunalul Alba în data de 03.11.2008, data poștei fiind 30.10.2008, deci peste termenul de 10 zile menționat de art.80 din Legea rn.168/1999.
Cererea societății recurente de a fi repusă în termenul de recurs nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Potrivit art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Termenul de 10 zile pentru exercitarea căii de atac în cauză este imperativ prevăzut de lege. Faptul că pârâta are multe litigii pe rolul instanțelor și nu a putut asigura deplasarea unui reprezentant la instanță și nici nu a avut timpul necesar să contacteze un avocat, nu reprezintă o cauză care să o fi împiedicat, mai presus de voința ei să exercite calea de atac, așa cum presupune art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Faptul că sentința a fost recurată peste termenul consemnat de agentul procedural nu este dovedit, iar faptul că strada a fost menționată Calea în loc de Calea lor, nu a împiedicat efectuarea procedurii de comunicare.
Față de cele ce preced, Curtea respinge ca tardiv recursul de față.
Admițând această excepție, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, nu se mai impune cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1237/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./27.01.2009
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
