Pretentii civile. Speta. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/2009
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA și reclamanții -, -, și în dosar nr- împotriva sentinței civile nr.142/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În ședința publică din 23 martie 2009 s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, - - și - -.
Întrucât judecătorul s-a abținut pe motiv că a declarat recurs în calitate de reprezentant al Curții de APEL ALBA IULIA, incidentul procedural va fi soluționat de judecătorul de permanență pe materii - d-na..
Întrucât și judecătorul s-a abținut pe motiv că a formulat apărări în cauză, incidentul procedural va fi soluționat de judecătorul de permanență pe materii imediat următor - - -
Completul astfel constituit din judecătorii - -, - - și - - a păstrat cauza spre soluționare.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții -, -, și i-au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții începând cu data de 1.01.2007 și în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007; sume actualizate în funcție de rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea cererii, reclamanții în calitate de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba, susțin că la data de 31.01.2007 Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 1.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Reclamanții arată că prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, precum și în domeniul salarizării consilierilor de probațiune- care își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Justiției și că astfel, au fost încălcate, dispozițiile art.1 alin.2 lit.e pct.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tututor formelor de discriminare, art.5 Codul muncii și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept se invocă art.16 și 20 din Constituția României, decizia nr.447/2005 a Curții Constituționale, art. 1 și urm. din nr.oG 137/2000, art. 5 din Codul muncii, art.14 O, nr.OG 10,16, 27/2007, Legea nr. 232/2007, art.7 alin.1 și art. 10 din nr.OG 92/2000, art. 1 din nr.HG 1239/2000.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii întrucât tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care reclamanții fac trimitere sunt majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în temeiul legilor speciale de salarizare.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus un punct de vedere, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit art.16-20 din nr.OG137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din nr.OG137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Prin sentința civilă nr.142/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Alba și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți, corespondent raportului de serviciu a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins acțiunea formulată de aceiași reclamanți în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-au respins în rest celelalte pretenții.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă tribunalul s-a pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul D, pe care a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din nr.OG137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Pe fondul pricinii, tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este în parte, întemeiată, reținând în esență, că eliminarea doar a consilierilor de probațiune, asistenților judiciari și magistraților de la indexările legale, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din nr.OUG27/2006.
Se reține de asemenea că Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35 din nr.OG27/2006, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.
Instanța reține și faptul că textul art.14 din CEDO completat prin Protocolul 12 intrat în vigoare la data de 01.04.2005, care prevede în art.1 pct.1, interdicția generală a discriminării, aceasta ca o obligație pozitivă a statelor, beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare în condițiile în care nu există un scop legitim.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege nr.92/1976 modificat, normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, Curtea de APEL ALBA IULIA în calitate de operator al carnetelor de muncă, a fost obligată la efectuarea cuvenitele și necesare mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, recurs reclamanții -, -, și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulate.
În motivarea recursului reclamații invocă aplicarea greșită a legii de către instanța de fond care în susținerea recurentei și-a motivat hotărârea pe dispozițiile nr.OUG 27/2006 și ale Legii nr. 45/2007 de aprobare a ordonanței inaplicabilitate în speță, deoarece ceea ce trebuia analizat sunt efectele produse de nr.OG 10/2007 între categoriile de magistrați
De asemenea au promovat recurs împotriva aceleași hotărârii pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor intimaților- reclamanții privind acordarea majorărilor salariale solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând în primul rând, prevederile art. 304 punct 4 Cod procedură civilă critică sentința atacată ca fiind dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești deoarece acordarea creșterilor salariale pretinse de reclamanții nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde pentru anul 2007. În al doilea rând, recurentul, invocând art.304 punct 9 Cod procedură civilă, arată că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece în afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG 137/2000.
În recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA se critică sentința atacată, invocându-se excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții, întrucât nu are calitatea de angajator și nici atribuții în stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților.
În drept se invocă art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de APEL ALBA IULIA ce se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art. 137 Cod procedură civilă, este de menționat faptul că această instituție are potrivit art. 47 din Legea nr. 304/2004, calitatea de ordonator secundar de credite, precum și atribuții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale reclamanților-consilieri de probațiune potrivit Decretului nr. Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, justifică calitate procesual pasivă în cauză.
Recursurile pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ALBA IULIA, se vizează a fi însă fondate pe fondul pricinii după cum urmează:
Prin acțiunea promovată în cauză reclamanții solicită acordarea creșterilor salariale prev. de Ordonanțele Guvernului nr. 6, 10 și 11, invocând o starediscriminareafață de personalul din sectorul bugetar care a beneficiat de aceste creșteri.
Situația consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă tribunale este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2000, iar salarizarea acestei categorii profesionale este prevăzută printr-o lege specială, respectiv Legea nr.327/14.07.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, așa încât nu pot fi pretinse decât drepturile stabilite exhaustiv în cuprinsul acestei legii în favoarea lor.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizare de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat este o opțiune a legiuitorului și nu justifică reținerea unui tratament diferențiat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Situația consilieri de probațiune nu poate fi considerată " comparabilă" în nici un fel cu cea a personalului bugetar, a cărui statut este reglementat prin legii de sine stătătoare și ca atare, nu ne aflăm nici într-un caz de discriminare reglementat de OG.nr.137/2000 invocat de reclamanții.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional a unei categorii este o problemă ce nu poate fi apreciată din punct de vedere a discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 invocată ca temei juridic a al pretențiilor în cauză.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin.1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege. În afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate_deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001.
În acest sens, prin Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că" prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.".
De asemenea, prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a statuat că:înțelesul dispozițiilor nr.OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
În fine, nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.41 din Constituția României și nici art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri, indexări nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.
Admiterea fie chiar și parțială de către instanța de fond a pretențiilor reclamanților cu referire la OUG nr.27/29.03.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției este nelegală, deoarece începând cu dată intrării în vigoare a legii nr. Legea nr.327/14.07.2006, așa cum s-a reținut mai sus această categorie profesională beneficiază de o lege proprie de salarizare, reținându-se expres în conținutul acesteia că" revederile p. <LLNK 11996 50 11 201 0 17> Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplica personalului din serviciile de probațiune la data intrării în vigoare a prezentei legii-(art.23).
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 coroborat cu art.304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va admite ca fondate, recursurile promovate de pârâți, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii promovate în cauză de reclamanți.
Pe cale de consecință, va respinge, ca nefondat, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul formulat de reclamanți împotriva aceleași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- împotriva sentinței civile nr.142/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții -, -, și împotriva pârâților Tribunalul Alba, Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții -, -, și împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 3 ex. 31.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
