Pretentii civile. Speta. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurentul " " împotriva sentința civilă nr.1452 din 30.09.2009 Tribunalul Iași, intimați fiind,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru
recurent și avocat.pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat solicită proba cu înscrisuri si depune la dosar un înscris de la Oficiul Registrului Comerțului prin care indică sediul din I al recurentei - SRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Avocat pentru recurent solicită respingerea excepției tardivității și repunerea în termenul de recurs având în vedere că hotărârea nu a fost niciodată comunicată la sediul societății, deși acesta figurează în cererea introductivă și in tot cursul procesului au fost citați la acest sediu.
Apărătorul recurentei precizează că din eroare hotărârea a fost comunicată la o adresă din B, unde societatea nu a avut niciodată sediul.
Solicită repunerea în termen potrivit art.301 raportat la 284 alin.3.civ. Susține că recurentul a luat cunoștință de conținutul sentinței recurate la data de 27.10.2009 de la arhiva Tribunalului la studierea dosarului.
Consideră că în aceste condiții se află în termenul legal de depune a cererii de recurs, fapt pentru care solicită respingerea excepției tardivității.
Avocat pentru intimat susține că reclamanta - SRL a formulat în scris o cerere prin care indica schimbarea sediului societății.
In contrareplică, avocat precizează că nu a formulat nici o cerere de schimbarea a sediului procedural.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepției tardivității introducerii recursului, cu cheltuieli de judecată. depune la dosar chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne in pronunțare pe excepția tardivității cererii de recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr- la data de 30.03.2009 reclamanta "" a solicitat în contradictoriu cu pârâtul obligarea acestuia la plata despăgubirilor bănești în cuantum de 3000 euro precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-au arătat următoarele: pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă iar la 15.07.2008 a fost angajat într-un accident de circulație conform procesului verbal seria - nr. -, accident produs din propria sa culpă, în timpul serviciului. În urma accidentului a rezultat avarierea totală a autoturismului marca tip, nr. de înmatriculare -, serie motor, autoturism primit de pârât prin proces verbal de predare primire în luna aprilie 2008.
Prin procesul verbal menționat corelat cu fișa postului (ambele semnate de pârât) acesta s-a obligat să suporte avariile provocate autoturismului dacă avarierea se produce din culpa sa. Reclamanta arată faptul că a încercat o soluționare a litigiului pe cale amiabilă dar pârâtul nu a răspuns sesizărilor; mai mult acesta a refuzat să se mai prezinte la locul de muncă începând cu 12.09.2008, fără a preda telefonul mobil ce aparține reclamantei.
La debitul indicat se alătură dobânda legală calculată conform normelor BNR în vigoare la data scadenței debitului și până la achitarea integrală a debitului.
Pârâtul a depus, în termen legal, întâmpinare și cerere reconvențională.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție ce a fost respinsă de instanță la 03.06.2009.
Se invocă, în apărare, faptul că nu are trecută data încheierii, procesul verbal de predare-primire nu este semnat pe fiecare pagină de către angajat, existența unui al doilea proces verbal de predare primire ce nu conține elemente minime și esențiale, ce cuprinde modificări efectuate cu pixul, astfel încât nu poate produce efecte juridice, fiind nul. Se mai arată faptul că nu se menționează în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției culpa pârâtului în producerea accidentului. În ceea ce privește cuantumul solicitat se arată faptul că reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Mai mult nu se prezintă nici un document din care să rezulte faptul că autoturismul fost avariat sau nu, gradul de avariere al acestuia, dacă poate fi utilizat în condiții optime sau nu. Pârâtul mai arată faptul că incidentul din 15.07.2008 se încadrează în riscul normal al serviciului.
Pe calea cererii reconvenționale se solicită obligarea pârâtei-reclamante la plata drepturilor salariale pentru perioada august-septembrie 2008, în cuantum de 1890 lei, debit la care se adaugă și dobânda legală calculată conform normelor BNR în vigoare, de la data scadenței debitului și până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată faptul că din momentul producerii evenimentului reclamanta-pârâtă nu i-a mai achitat drepturile salariale motivând că, până la plata sumei de 3000 euro, nu va mai primi retribuția lunară.
Reclamanta-pârâtă a depus un răspuns la întâmpinare precum și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive (și asupra acesteia instanța s+a pronunțat la 03.06.2009, respingând-o). S-au anexat o serie de acte la filele 54-76 în copii xerox.
Prin sentința civilă nr.1452 din 30.09.2009 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de către reclamanta "" în contradictoriu cu pârâtul.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul - reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Av. în I,-,. 2, jud. I în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă "" cu sediul în I,-, jud.
Obligă reclamanta - pârâtă "" să achite pârâtului - reclamant suma de 1260 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite pe perioada august - septembrie 2008.
Respinge cererea pârâtului - reclamant de obligare a reclamantei - pârâte "" L la plata sumei de 630 lei cu titlu de drepturi salariale și la plata dobânzii legale.
Obligă reclamanta - pârâtă "" să achite pârâtului - reclamant suma de 2380 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța reține următoarele:
Paratul-reclamant a încheiat cu contractul individual de munca nr.-/4.04.2008 prin care, începând cu data de 1.04.2008 paratul-reclamant dobânda calitatea de salariat al reclamantei-parate, pe funcția de agent vânzări. Prin decizia nr.17/1.04.2008 paratul-reclamant a fost detașat pe o perioada de 12 luni (începând cu momentul încheierii actului) la societatea reclamanta. La momentul detașării s-a predat angajatului autoturismului marca tip, nr. de înmatriculare -, serie motor, conform procesului verbal de predare primire depus la fila 10 dosar (la acel moment mașina prezenta mici zgârieturi).
La 15.07.2008 paratul-reclamant a fost angajat într-un accident de circulație conform procesului verbal seria - nr. -/15.07.2008, accident produs din culpa sa. Din actele depuse la dosar nu reiese faptul ca in urma accidentului a rezultat avarierea totală a autoturismului marca tip, nr de înmatriculare -, serie motor; astfel, din cuprinsul autorizatiei de reparatii seria - nr. -/15.07.2008 nu se poate retine avarierea totala a autoturismului sau in proportie de 80% (asa cum indica reclamanta-parata in raspunsul la intampinare). Deosebit de important este faptul ca nu este dovedit nici cuantumul sumei solicitate; vanzarea autoturismului cu o suma determinata nu poate conduce la o anume concluzie in ceea ce priveste cuantumul daunei.
Conform art. 270.muncii se prevede la al1. "Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor."
Astfel, pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala a angajatului, este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita; vinovatia salariatului.
Fară a analiza toate aceste conditii ce trebuiesc a fi intrunite cumulativ, instanta va face vorbire doar de cea care nu este indeplinita, motiv pentru care nu poate fi admisa actiunea principala.
Prejudiciul trebuie sa fie real si cert, sa fie cauzat direct angajatorului, sa fie material si sa nu fi fost reparat. In cauza de fata, instanta retine faptul ca prejudiciul nu este cert: evaluarea pagubei trebuie sa se stabileasca pe baza unor date economice concrete. Caracterul de certitudine al prejudiciului implica determinarea întinderii lui prin evaluarea precisa intr-o suma de bani. Dovada certitudinii prejudiciului cade in sarcina angajatorului, conform art. 287.muncii, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe sa rezulte neindoielnic intinderea cuantumului pagubei.
Fapta ilicita si personala a salariatului:art. 270.muncii prevede "2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi înlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului".
Nu se poate imputa angajatului contravaloarea prejudiciului cauzat angajatorului sau ca urmare a unui accident de circulatie, intrucat angajatul este exonerat de raspunderea patrimoniala in cazul incidentei riscului normal al serviciului (B, sectia a VII-a civila si pentru cause privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1697/R din 30.05.2007). normal al serviciului reprezinta o cauza de exonerare raportat la principiul echitatii si interesului de a nu frana initiativele inerente procesului muncii. Notiunea de reisc al serviciului reglementata de art. 270 al.2 muncii are un inteles diferit fata de dreptul civil, fiind vorba de efectele pagubitoare ale unor factori inerenti procesului muncii, care atunci cand se inscriu in sfera normalului, transfera riscul, adica incidenta acestor efecte, asupra patrimoniului angajatului.
Datorita specificului muncii lor, conducatorii auto isi asuma obligatii de diligenta (de ajunge la destinatie in siguranta, fara a fi implicati in evenimente rutiere) si nu de rezultat, astfel ca un accident rutier produs fara intentie nu este de natura a atrage prin el insusi raspunderea conducatorului auto. Pentru evitarea acestor prejudicii, anagajatorul, are la dispozitie institutia asigurarii autoturismelor.
Pentru aceste motive instanta a respins cererea principala.
Mai reține tribunalul că potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că reclamanta- pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către paratul-reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia pentru perioada solicitată, respective lunile august, septembrie 2008. Astfel, se reține de către instanță că statele de plată depuse la dosar de către reclamanta-pârâtă (filele 69,70) nu sunt semnate de către paratul-reclamant, astfel încât aceste state nu fac dovada plății drepturilor salariale. Având in vedere cuantumul lunar al salariului mentionat in contractul depus la dosar instanta a admis cererea, in parte, si a obligat reclamanta - pârâtă "" să achite pârâtului - reclamant suma de 1260 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite pe perioada august - septembrie 2008. Pentru diferenta de pana la 1890 lei solicitata a respins cererea de plata a drepturilor salariale.
In ceea ce priveste dobanda legala solicitata de paratul-reclamant, instanta a respins cererea pentru urmatoarele motive: potrivit dispozitiilor art. 161 alin. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 9/2000, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Or, în speță, instanța reține că obligația angajatorului de plată a drepturilor de natură salarială nu este purtătoare de dobânzi potrivit prevederilor legale, iar părțile nu au făcut dovada existenței unor prevederi contractuale referitoare la plata de dobânzi în caz de neîndeplinire a obligațiilor bănești. În consecință, neexistând prevederi legale sau contractuale referitoare la obligația angajatorului de a plăti dobânzi legale sau penalități în caz de neplata a drepturilor de natură salarială, instanța reține că este neîntemeiată cererea paratului-reclamant de obligare a reclamantei-pârâte la plata dobânzilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la data de 04.11.2009 reclamanta - pârâtă "", considerând-o nelegală și netemeinică.
Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Potrivit dispozițiilor articolului 80 din Legea 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de fond.
În speță, sentința civilă nr.1452/30.09.2009 a fost comunicată recurentei "" la data de 22.10.2009 (conform dovezii de la fila 106 dosar fond), iar aceasta a declarat și motivat cererea de recurs la data de 04.11.2009, peste termenul legal care s-a împlinit la data de 02.11.2009.
Comunicarea sentinței recurate s-a realizat la domiciliul procesual ales de "" (filele 2 și 51 fond) conform art.93 din Codul d e procedură civilă și nu la sediul societății.
Prin consecință, recursul se vădește a fi tardiv formulat, astfel încât în raport de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă Curtea îl va respinge și va menține sentința pronunțată de tribunal.
Curtea, văzând că onorariul de 1428 lei încasat de apărătorul intimatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat în faza procesuală a recursului, și față de faptul că recursul a fost respins pe excepție, în temeiul dispozițiilor art 274(3) din Codul d e proc.civ, va reduce cuantumul și va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge ca tardiv recursul declarat de "" împotriva sentinței civile nr.1452/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
19.01.2010 -2 ex.
Tribunalul Iași: -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
