Pretentii civile. Speta. Decizia 3317/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3317
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 5127/01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata chemată în garanție AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D și intimata intervenientă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DEMOCRATICE D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SRL, lipsind intimata chemată în garanție AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D, intimatul reclamant și intimata intervenientă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DEMOCRATICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părții prezente.
Avocat avocat pentru recurenta pârâta SC SRL, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.5127 din 01 octombrie 2008, Tribunalul Dolj, a respins cererea de chemare în garanție a AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
A admis cererea de intervenție accesorie a intervenientului UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DEMOCRATICE
A admis cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A fost obligată unitatea pârâtă în favoarea reclamantului la, plata diferenței drepturilor salariale, dintre salariu primit și cel pe care trebuia să-l primească conform art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național, pe anii 2007 - 2010, pe perioada 01.01.2007 - 12.11.2007, sume de bani ce se vor reactualiza cu indicele de inflație.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității SC SRL C în perioada 14.07.2006 - 12.11.2007.
Conform convenției nr. 224/01.08.2006, încheiată între AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D și SC SRL C, s-a prevăzut la pct. 2 lit. "să deducă, în condițiile legii, din suma reprezentând contribuția de 2,5 %, sumele cuvenite potrivit art. 80 din Legea 76/2002, cu modificările și completările ulterioare".
Pârâta SC SRL C începând, cu data de 01.01.2007, nu a respectat prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă de a acorda reclamantului salariul în cuantum de 880 RON/lunar.
Instanța nu a primit susținerea unității pârâte în sensul că reclamantul a primit drepturi salariale mai mari decât cele pe care le-ar fi obținut prin impozitarea sumei de 880 RON. Deoarece, conform art. 155 Codul muncii, "salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Din mențiunile din Carnetul de muncă al reclamantului, reiese că în perioada 01.01.2007 - 01.11.2007, acesta a primit un salariu de bază de 500 RON și nu 880 RON, cum era corect, conform prevederilor CCM 2007 - 2010 la nivel național.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art. 11 alin. 1 lit. d, contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurentul a făcut dovada plății către reclamant a unor drepturi salariale ce se ridică peste cuantumul de 880 lei lunar, însă o parte din sumă a fost acordată sub forma unei prime lunare și a urmărit stimularea personalului angajat.
Se mai arată de către recurent că, munca desfășurată de către reclamant, a fost similară muncii desfășurate de către un muncitor necalificat și nu a unui personal cu studii superioare, similar funcției de inginer.
Angajarea reclamantului s-a realizat în baza convenției cu AJOFM în condițiile în care aceasta din urmă se obliga să achite o sumă anume respectiv 585 lei, și aceasta a fost rațiunea pentru care s-a procedat la angajarea reclamantului.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct.9 rap.la art. 312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Starea de fapt astfel cum este stabilită de către prima instanță, este în acord cu probatoriile administrate. Reclamantul este angajatul societății comerciale recurente, începând cu data de 14.06.2006 în funcția de inginer mecanic, funcție ce impune studii superioare, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă depusă la dosarul de fond, filele 5,6,7.
În perioada analizată, veniturile reclamantului s-a situat sub nivelul sumei de 880 lei lunar, în acest sens este adresa eliberată de angajator, fila 73 dosar fond.
Angajatorul este o societate comercială, supusă pe tărâmul dreptului muncii, al raporturilor contractuale de muncă ce se stabilesc între acesta și angajați, normelor reglementate de Codul muncii, precum și a dispozițiilor legale care privesc contractul colectiv de muncă, Legea 130/1996, dispoziții legale ce sunt obligatorii și pentru recurentul din cauza de față.
Aceasta, atâta timp cât normele Codului muncii precum și ale CCM-ului la nivel național, stabilesc drepturi minime de protecția salariaților, care nu pot fi încălcate de comportamentul abuziv al angajatorului.
Ori, aceste norme de protecție minimă a salariatului asigură cadrul general la care se raportează drepturile și obligațiile salariaților.
Iar atâta timp cât angajatorul nu respectă drepturile minime ale angajaților, astfel cum sunt ele prevăzute de dispoz. 40 din CCM, se constată că, angajatorul urmează să asigure, să fie obligat la respectarea minimului prevăzut de lege, în conformitate cu dospoz. art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 precum și a dispoz. art. 236 și urm. Codul muncii.
De aceea obligarea recurentului la plata diferenței de salariu până la nivelul minim prevăzut de CCM, este temeinică și legală în acord cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.
de ordin managerial invocate de către recurent, rațiuni ce au stat la baza angajării exced raportului juridic de muncă dedus judecății, raport în care părți sunt angajatorul și reclamantul, părțile fiind supuse normelor reglementate de Codul muncii inclusiv CCM la nivel național.
Ajutorul acordat de către instituțiile statului, sprijinul acestuia față de diversele categorii de salariați precum și societăți comerciale, de asemenea, nu intră în analiza raportului de muncă dedus judecății, căci prin normele de acordare al acestui ajutor sunt urmărite alte obiective, iar normele vizează alte părți decât cele implicate în raportul de muncă, raport ce se naște ulterior.
Constatând astfel temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, aceasta urmează a fi menținută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 5127/01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata chemată în garanție AGENȚIA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ D și intimata intervenientă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR DEMOCRATICE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /29.05.2009.
Jud. fond..
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
