Pretentii civile. Speta. Decizia 337/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.337/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.99/CM/09.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria M,--4, județul T, și intimații pârâți intimat STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin DGFP T, cu sediul în T,- bis, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi salariale - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că intimata reclamantă a depus la dosar la data de 03.06.2009 prin poștă, întâmpinare la recurs, în 5 exemplare, ce a fost comunicată tuturor părților.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-, reclamanta a chemat in judecata pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, pentru ca în baza unei hotărâri judecătorești să se dispună obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare începând cu luna august 2008, până la zi, precum și pe viitor, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante, obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
In motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Cu toate că acest spor era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă ce influențează negativ sănătatea celor din sistem, fără nici o justificare rațională, prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001, a fost abrogat și nu a mai fost prevăzut de OG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
In prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin OUG nr. 27/2006 care prevede în art. 2, că salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților, ale personalului asimilat acestora și magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Atâta timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea sporului, judecătorii sunt prejudiciați direct prin neplata unui drept, recunoscut prin legislația anterioară, pentru condițiile de muncă existente în sistemul judiciar.
Mai arată reclamanta, că asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, constatând că și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
In raport de această situație, reclamanta solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu acest titlu începând cu data de 1 august 2008, data numirii în funcția de judecător stagiar la Judecătoria M prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/2008,
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru Statul Român a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea acțiunii.
Ministerul Justiției și-a precizat poziția procesuală în prezenta cauză, în sensul respingerii acțiunii motivat de faptul că în speță nu se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate precum și dobânda legală, deoarece pentru această din urmă solicitare nu există temei legal.
Prin sentința civilă 99/CM/09.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, au fost obligați pârâții către reclamantă la plata sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.08.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, a fost obligată pârâta Curtea de Apel Constanța să facă cuvenite mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei și s-a respins cererea privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată din oficiu de către instanță:
În conformitate cu prevederile art. 1 al.(3) din Constituție " România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 - Statul este persoana juridică in raporturile in care participă nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile in care legea stabilește anume alte organe in acest scop.
Prin art. 282 din Codul muncii legiuitorul a stabilit subiectele care pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii - persoane fizice sau juridice, sindicatele, patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e pr. civilă.
Astfel Statul nu este un comitent, un angajator în adevăratul sens al cuvântului, ci un garant al respectării legilor, garanție ce nu poate fi oferită decât prin serviciile publice specializate pentru a căror activitate trebuie să răspundă, în speța de față nefiind vorba de erori judiciare care să atragă răspunderea Statului în temeiul art. 52 al. 3 din Constituție.
Astfel, pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive aStatul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la fondul cauzei:
Reclamanta are funcția de judecător stagiar începând cu data de 01 august 2008 la Judecătoria M potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/2008
Aceasta solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% astfel cum este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, apreciind că acest text a rămas în vigoare și după abrogarea OUG nr. 177/2002 prin OUG nr. 27/2006.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001,
Insa, aceste dispoziții, fac parte dintr-o lege organică, ceea ce înseamnă că nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului ( act normativ de inferior unei legi) nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
In acest sens s-a pronunțat și Inalta C de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia civila nr. 21/10.03.2008 cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
In interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești această instanță, a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
In conformitate cu dispozițiile art. 329 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel că, instanța urmează a se conforma acestei decizii, admițând cererea reclamantei, sens în care va obliga pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la solicitarea privind acordarea dobânzii legale pentru sumele instanța apreciază că acordarea și a dobânzii legale calculată la sumele datorate constituie o dublă despăgubire, nejustificată, motiv pentru care această solicitare urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește mențiunile în carnetul de muncă al reclamantei instanța în conformitate cu prevederile art. 6 din Decretul nr. 92/1976 urmează a obliga pârâtul Curtea de Apel Constanța, deținătorul carnetului de muncă și instituția în subordonarea căreia se află Judecătoria M în cadrul căreia reclamanta își desfășoară activitatea să facă cuvenitele mențiuni.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților care a fost înaintat inițial la Înalta Curte de Casație și Justiție și retrimis la Curtea de Apel Constanța cu adresa din 14.03.2009 unde a fost înregistrat sub nr-.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat următoarele: hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv care se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod.pr.civ. întrucât în mod greșit s-a admis cererea de acordare în continuare a sporului de 50%, fiind vorba de un drept viitor care nu s-a născut încă, nefiind justificat un interes actual; o condiție de fond acțiunii este afirmarea unui drept care trebuie să fie cert, fie că este actual fie că este viitor; având în vedere că salariul presupune prestații periodice succesive, că dreptul se naște distinct și numai în măsura prestării activității, pentru fiecare lună în parte trebuie verificat în ce măsură dreptul este născut, actual; cererea de acordare a sporului pentru viitor este prematură întrucât dreptul poate fi invocat pentru fiecare prestație în parte numai după prestarea activității și ajungerea la scadență.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat că recurentul face confuzie între condițiile de exercitare a acțiunii civile și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanță; dreptul pretins este recunoscut de lege, fiind reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii; interesul său în promovarea acțiunii era născut la data formulării acțiunii, el subzistând și în prezent întrucât nu i s-a acordat sporul respectiv nici ulterior pronunțării hotărârii în primă instanță; dacă s-ar admite recursul s-ar ajunge la situația în care ar trebui să formuleze lunar acțiune pentru obținerea acestui drept și, în plus, potrivit aceleiași rațiuni ar însemna că nu are dreptul nici la celelalte drepturi prevăzute de OUG nr. 27/2006; în calitate de judecător se bucură de stabilitate fiind numită pentru o perioadă nedeterminată; acțiunea sa este permisă de prevederile art. 110 alin.2 Cod.pr.civ.
1. Cu privire la competența Curții de Apel Constanța în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. Nemai existând un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării OUG nr. 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod.pr.civ.
2. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 21din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 13.06.2008) s-au stabilit următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Această decizie este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Este adevărat că în dispozitivul acestei decizii nu se indică în mod expres dacă acest drept se cuvine categoriilor de persoane la care se referă și în continuare sau numai până la o anumită dată.
Dar, în considerentele acestei decizii se arată următoarele: "Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României]. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Așadar, pentru a pronunța decizia nr. 21/2008 în recurs în interesul legii, instanța supremă a avut în vedere că "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" adică la data de 10.03.2008.
Față de prevederile imperative ale art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, instanțele nu pot avea în vedere o altă soluție decât cea care rezultă din interpretarea dată de instanța supremă, decât dacă după pronunțarea deciziei în recurs în interesul legii a intervenit un act normativ nou sau o decizie a Curții Constituționale prin care să se constate neconstituționalitatea unui text legal, de natură a modifica contextul legislativ avut în vedere de instanța supremă la data pronunțării deciziei respective, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Așa cum s-a arătat, câtă vreme după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, nu a intervenit nici un alt act normativ care să modifice cadrul legislativ existent la data pronunțării ei, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică subzistă și este cuvenit și în continuare reclamantei. Ar constitui o sarcină excesivă să se pretindă reclamantei ca după soluționarea prezentei cauze, să formuleze în fiecare lună noi acțiuni pentru obținerea acestui spor pentru luna precedentă, dreptul de acces la o instanță, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor omului în jurisprudența sa, și desprins din prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, presupunând obligația instanței de a soluționa în mod efectiv litigiul dintre părți într-un mod care să garanteze realizarea dreptului pretins și cuvenit, iar nu într-un mod efemer care ar fi totodată și iluzoriu. Mai mult, în special în cazul în care debitorul obligației corelative a dreptului pretins în justiție este statul, prin una dintre instituțiile sale, este excesiv a se pretinde reclamantului să parcurgă noi proceduri și să efectueze demersuri suplimentare pentru realizarea dreptului său.
Mai trebuie avut în vedere că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se calculează potrivit legii, astfel cum a reținut și prima instanță, raportat la indemnizația de serviciu cuvenită reclamantei.
Ca urmare, acest spor, ca o componentă a venitului total stabilit pentru magistrați, alături de indemnizația de încadrare, nu are o existență de sine stătătoare, existența și cuantumul său fiind determinate prin raportare la indemnizația de încadrare. În cazul în care, din orice motiv, reclamanta nu ar mai beneficia de această indemnizație sau de drepturi de natură salarială echivalente, aceasta nu ar putea pretinde nici acordarea sporului pretins prin prezenta acțiune.
În consecință, susținerile recurentului în această privință sunt nefondate.
De asemenea, interesul în formularea acțiunii de către reclamantă este unul legitim, personal și născut și actual, față de împrejurarea că acest drept de natură salarială este în continuare negat de pârât având în vedere că a fost emis Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților nr. 1165/C/09.04.2009 care stabilește că se plătește acest spor lunar doar judecătorilor care au obținut prin acțiunea introdusă, obligarea sa la plata acestui spor în continuare, pentru viitor.
În consecință, în baza art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.99/CM/09.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria M,--4, județul T, și intimații pârâți intimat STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin DGFP T, cu sediul în T,- bis, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.Jud.-/09.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex./09.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Jelena Zalman, Vanghelița Tase
