Pretentii civile. Speta. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 344/
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 32/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - PRIN V, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3, sector 1 și reclamanții, cu domiciliul ales în F,--21, jud. V, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.05.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea astăzi, 14.05.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 32/16.01.2008 Tribunalul Vrancea a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Tribunalul Vrancea, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților majorările salariale de 5% de la 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, de 2 % de la 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11 % de la 01.10.2007, față de nivelul din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții:, și, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vrancea, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să le acorde majorările salariale, reglementate pentru celelalte categorii de persoane din sectorul bugetar prin nr.OG 10/31.01.2007, nr.OG 16/31.01.2007 și nr.OG 27/31.01.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin excluderea de la majorările salariale prevăzute în anul 2007 pentru celelalte categorii de bugetari, se creează o discriminare care justifică cererea dedusă judecății.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care, nu există o dispoziție legală care să le acorde majorările salariale pretinse, iar discriminarea nu există, fiind o categorie de persoane, cu statut propriu și salarizare prin lege specială.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în condițiile în care nu este angajatorul reclamanților.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,. care au ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea necunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 1 alin. 3 din același act normativ, "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol, privește persoanele aflate în situații comparabile.
Prin nr.OG 10/2007 sau majorat salariile personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu 5% începând cu 01.01.2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 raportat la salariul din luna decembrie 2006 și respectiv martie și septembrie 2007.
Prin nr.OG 16/2007 de aceleași majorări salariale a beneficiat și personalul, iar prin OG nr. 27/2007 și controlorii beneficiari din cadrul Curții de Conturi.
În speță, reclamanții, consilieri de probațiune la Tribunalul Vrancea, sunt salarizați conform Legii nr. 327/2006 și fac parte din categoria personalului bugetar.
Faptul că reclamanții au fost excluși de la majorările salariale de care au beneficiat în 2007, celelalte categorii de salariați din sectorul bugetar, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, constituie o discriminare în sensul art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cazul Thlimmonos contra Greciei din 06 aprilie 2000).
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 din nr.OG 137/2000, acțiunea a fost admisă față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea și obligați acești pârâți să acorde reclamanților majorările salariale solicitate.
A fost admisă excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și respinsă acțiunea față de acest pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă avându-se în vedere că între reclamanți și acest pârât nu există nici un raport de muncă, care să determine drepturi și obligații.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs îl reprezintă cel prevăzut de art. 304 pct. 4.pr. civilă, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești deoarece obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezintă o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, neputându-se vorbi de discriminare în sensul OG nr. 137/2000.
Dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială reglementată de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării personalului din serviciul de probațiune.
De asemenea a invocat disp. art. 304 pct. 7.pr. civilă, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind arătate considerentele pentru care reclamanții sunt mai îndreptățiți să beneficieze de disp. nr.OG 10/2007 și nu ale unui alt act normativ.
Deși citați legal, intimații nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare la dosar însă au depus practică judiciară.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele în conf. cu disp. art. 304 și 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, printr-o serie de acte normative (de exemplu: G nr. 10/2007; G nr. 11/2007; G nr. 16/2007; G nr. 27/2007; Legea nr. 232/2007; G nr. 8/2007; G nr. 20/2007; G nr. 23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art. 1 din G nr. 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din G Nr. l0/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din G nr. l0/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din G nr. 10/2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din G nr. 27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. l din G nr. 10/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din G nr. 1/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art. 1 din G nr. 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din G nr. 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din G nr. 20/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art. 29 - 32 din Legea nr. 24/2000 și potrivit art. 6 din Legea nr. 52/2003) au ca și numitor comun, în esență, fundamental necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui preturilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum si tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
În nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților. Cu toate acestea, reclamanților-consilieri de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, nu le-a fost acordat, in mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007. Este inadmisibilă operarea unei discriminări (constând în neacordarea majorărilor anuale destinate contracarării erodării salariilor datorită creșterii prețurilor de consum și a inflației).
În concluzie, cu alte cuvinte, unul și același element (constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
Prin sistemul de salarizare se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație (a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cat nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Deci, este de subliniat faptul că, în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al sporului al indexării anuale, și anume existența obligației de acordare a unei salarizări echitabile, nerestrânse de devalorizare, pe calea unui tratament egal în salarizare din acest punct de vedere (sub aspect juridic), respectiv a perioadei de muncă prestată în aceste condiții și a plății în moneda națională (sub aspect faptic), iar, în nici un caz, nu criteriul categoriei socio - profesionale. Într-adevăr simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestație salarială echitabilă nerestrânse de devalorizare) cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nicidecum nu categoria socio-profesională este resortul generator și fundamental stabilirii și acordării indexărilor anuale în sistemul de salarizare. Deci, în mod vădit eronat și fără absolut nici o relevanță, recurenta invocă elementul categoriei socio-profesionale a reclamanților pentru a încerca justificarea discriminării acestora, însă acest element este total nepertinent și neconcludent în această analiză, neavând nici o legătură cu fundamentarea indexărilor anuale pentru acoperirea efectelor inflației.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea in mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai in salariul (indemnizația) de bază (partea fixă a salariului), nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare in domeniul de activitate cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, acoperirea efectelor negative ale creșterii prețurilor de consum și ale inflației, etc.).
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, intimații sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului.
Deci, intimații sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1- 3, art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos (condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. din nr.OG 137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a intimaților rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamental, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. l lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. l din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. l, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin. l și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art. 2 al. l G nr. 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. l, față de alte persoane, în afară cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, fund absurd și de neconceput a se accepta ideea că această creștere a prețurilor de consum și inflația nu ar afecta toate salariile și puterea acestora de cumpărare.
Potrivit art. 2 pct. l din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea indexărilor anuale nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește majorările anuale pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că li se plătește salariul în aceeași monedă națională ca și reclamanților și trebuie tratați în mod egal în materie de salarizare.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea indexărilor anuale: pentru contractarea efectelor creșterii prețurilor de consum și a inflației.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față de aceleași prestații în muncă, remunerată pentru unii într-o monedă nedevalorizată și remunerată pentru alții în monedă devalorizată.
De asemenea, conform principiilor cuprinse în art. 154 din Codul muncii, este inadmisibilă crearea a două sisteme de salarizare: una în monedă devalorizată, alta în monedă cu valoare ajustată în raport cu inflația.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, iar plata salariilor bugetare se face în aceeași monedă.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art. 19 pct. 3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unor sporuri sau adaosuri doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 coroborat cu art. 269 Codul muncii.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite intimaților instanța de fond a aplicat doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art. 1 din nr.OG 10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art. 3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Refuzul de a se acorda reclamanților indexările anuale numai pentru motivul că nu este prevăzut de lege nu poate fi apreciat ca o justificare rezonabilă a diferențelor de tratament, cu atât mai mult cu cât disp. art. 18 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prevăd că, este responsabil Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate,precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
În consecință, față de toate considerentele expuse mai sus, se apreciază că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9.pr.civilă, invocate de recurentă și, față de aceste considerente, în baza disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 32/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci | JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu |
Grefier, |
: - -/10.06.2008
: 2 ex.//12 Iunie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Ion Ioneci, Romeo Jirlăeanu
