Pretentii civile. Speta. Decizia 3457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1193/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3457R
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta Curtea de Apel Ploiești, împotriva sentinței civile nr.473 din data de 17.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: G, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Prahova, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50 %".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.473 din data de 17.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale a instanței de soluționare a cauzei, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei șl Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, fiind obligati la plata către reclamant a sumei reprezentând spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, pentru perioada 01.09.2005 - 28.03.2007, pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Giurgiu și Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru perioada 29.03.2007 - 31.08.2008, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale, apreciind că este competentă să soluționeze cauza, având în vedere dispozițiile art.I și II din OUG nr.75/2008 și ale art.284 alin.2 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.
Astfel, prin decizia nr.XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Ploiești, solicitand modificarea hotararii recurate in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că oluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 7 - 9.pr.civ.
În mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea Curții de Apel Ploiești la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.09.2005- 28.03.2007, intrucat, in speță, operează prescripția extinctivă pentru perioada 1.09.2005 - 6.10.2005, acțiunea fiind înregistrată la data de 6.10.2008.
Potrivit art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la nașterea sa; dreptul material la acțiune s-a stins pentru pretențiile reclamantului referitoare la perioada 1.09.2005- 6.10.2005, întrucât acesta nu a făcut nici un demers împotriva pârâtelor Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești în termenul general de prescripție pentru a fi incidentă în cauză întreruperea cursului prescripției.
Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art.283 al.1 lit.c) din Legea 53/2003 conform căruia cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3;ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Mai arata recurenta ca a fost gresit admisa cererea de actualizare cu indicele de inflatie. eaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2003-privind finanțele publice, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă n buget și nici angajata și efectuată din acesta dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. cuprinsul aceleiași Legi 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație preciza și limitată, iar potrivit art.4, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol. Astfel, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita Creditelor bugetare anuale aprobate.
Curtea de Apel Ploiești este instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, fapt pentru care obligarea la reactualizarea sumelor bănești cuvenite reclamanților ar reprezenta stabilirea în sarcina acesteia a unor obligații imposibile. Astfel în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației nu există surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Referitor la incidenta prescriptiei extinctive, Curtea retine ca potrivit art. 1 alin 1 si art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul general de prescriptie fiind de 3 ani.
Cf. art. 7 alin 1 din acelasi decret, prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune.
Or, in cazul drepturilor salariale, dreptul la actiune se naste in momentul cand obligatia de plata a acestor drepturi de catre angajator devine scadenta, in speta, in luna urmatoare celei pentru care sunt achitate.Intimatul reclamant a sesizat instanta de judecata la data de 06.10.2008 pretinzand si drepturi aferente lunii septembrie 2008, caror plata se efectueaza in luna urmatoare, asadar, in luna octombrie 2008. Nu i se poate cere salariatului sa actioneze inainte de data la care este indreptatit la plata drepturilor salariale.
Cat priveste plata sumelor actualizate cu indicele de inflatie, in mod intemeiat prima instanta a admis aceasta cerere, avand in vedere ca prin neplata drepturilor salariale in cuantumul cuvenit intimatul reclamant a fost prejudiciat, prin scaderea valorii reale a sumelor pretinse. Neprevederea in buget a unor sume cu aceasta destinatie nu este de natura sa conduca la respingerea pretentiilor deoarece este obligatia ordonatorului de credite să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, cf. art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Mai invoca recurenta faptul ca OUG nr. 27/2006 nu prevede sporul solicitat de intimatul reclamant. Curtea retine ca fata de mentiunile Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronuntata in cadrul unui recursul in interesul legii, in sensul ca dispozitiile art. 47 din legea nr. 50/1996 produc efecte si dupa intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000, prima instanta a facut o aplicare corecta a dispzoitiilor legale aplicabile astfel cum au fost interpretate de Inalta C de Casatie si Justitie.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Ploiești, împotriva sentinței civile nr.473 din data de 17.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: G, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
17.06.2009
Jud. fond: S;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
