Pretentii civile. Speta. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 351/2009
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta "" SA B împotriva sentinței civile nr. 1829/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru pârâta recurentă "" SA B și reclamantul intimat asistat de avocat, lipsă fiind pârâta intimată - Sucursala H-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, o chitanță în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu de avocat și întâmpinare, din care instanța comunică un exemplar cu reprezentantul pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantele părților, având cuvântul, declară că nu au chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente reiterează în susținerea recursului motivele de recurs astfel cum au fost în scris formulate, solicitând admiterea recursului și reținând spre rejudecare cauza, să fie modificată hotărârea atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului. În esență învederează că instanța de fond a ignorat disp. art. 117 și următoarele din Codul Muncii ce reglementează munca suplimentară; că din probele administrate la dosar nu rezultă efectuarea de ore suplimentare, iar expertiza contabilă a fost în mod greșit încuviințată întrucât un expert contabil are rolul de a efectua operațiuni matematice nicidecum nu poate aprecia asupra efectuării unui număr de ore suplimentare; că instanța și-a bazat hotărârea pe niște foi de parcurs care conțin inadvertențe cu privire la timpul parcurs pe traseu și orele de sosire/plecare care coincid, împrejurare imposibilă; că nu există nici o dispoziție scrisă din partea conducerii unității pentru efectuarea orelor suplimentare întrucât angajatorul nu a dat dispoziții în vederea prestării de ore suplimentare.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu procesul.
Învederează că criticile de nelegalitate a hotărârii instanței de fond sunt nefondate având în vedere concluziile expertizei contabile efectuate din care rezultă efectuarea orelor suplimentare de către reclamant și declarațiile martorului audiat - șeful compartimentului casierie din bancă care a confirmat că traseele efectuate erau dispuse prin ordin verbal de conducerea unității și fiind transporturi oficiale de valori bancare se făceau sub pază armată. Arată de asemenea că practica de a nu plăti orele suplimentare în cadrul băncii este permanentă, iar proba foilor de prezență nu poate infirma valoarea probatorie a expertizei contabile judiciare efectuată în cauză.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor "" SA B și "-Sucursala H", la:
- plata diferențelor salariale rezultate între activitatea prestată efectiv în unitate, șofer transport valori bancare și cea de muncitor calificat începând cu data de 15.11.2003 și până la data încetării raporturilor de muncă în sumă de 34.200 lei;
- plata salariului și sporului de salariu cuvenit pentru orele prestate peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi și diurna aferentă începând cu data de 15.11.2003 și până la încetarea raporturilor de muncă;
- plata sumei de 7.200 lei cu titlu de spor cuvenit pentru port armă începând cu data de 15.11.2003 și până la încetarea raporturilor de muncă;
- plata sumei de 10.000 lei cu titlu de diferență salarii compensatorii cuvenite la plecarea din unitate, raportate la activitatea depusă efectiv în unitate - transport valori bancare;
- plata sumei de 4.800 lei cu titlu de diferență de primă de concediu și primă de vacanță raportat la munca efectiv prestată în unitate începând cu data de 15.11.2003 și până la încetarea raporturilor de muncă;
- plata unor daune interese constând în dobânzi de 8 % pe an pentru fiecare sumă de bani datorată, începând cu scadența lunară a acestora până la plata efectivă.
- plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei;
- plata cheltuielilor de judecată;
În motivarea cererii a arătat că a fost angajatul pârâtei în funcția de muncitor calificat în perioada 28.06.1994-01.04.2006. La eliberarea carnetului de muncă a constatat că a fost greșit încadrat și retribuit ca muncitor calificat în loc de șofer transport valori bancare. La data de 15.11.2003 a solicitat în instanță rectificarea carnetului de muncă, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 2188/2007 a Judecătoriei Deva. Toate drepturile solicitate, arată reclamantul, i se cuvin în virtutea funcției de șofer transport valori bancare.
Prin întâmpinare, pârâta "" SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei H și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 15.11.2003-14.09.2004 pe fondul cauzei pârâta pretinde că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate câtă vreme contractul individual de muncă se referă la funcția de muncitor calificat, dar a primit drepturile cuvenite funcției de șofer, nu a existat o dispoziție privitoare la efectuarea orelor suplimentare, după data de 12.03.2002 reclamantul nu a mai primit armă și muniție, salariile compensatorii i-au fost acordate la nivelul funcției de șofer transport valori bancare, iar pretențiile privind daunele interese și daunele morale sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 1829/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă în parte, pârâta "" SA B fiind obligată să-i plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite pentru 415 ore suplimentare prestate în perioada 14.09.2004.31.03.2006 raportat la salariul de încadrare înscris în carnetul de muncă, după cum urmează: 78 ore suplimentare pentru perioada 14.09.2004-01.03.2005 la un salariu de încadrare de 820 lei și 337 ore suplimentare pentru perioada 01.03.2005-31.03.2006 la un salariu de încadrare de 880 lei. Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului sporul pentru orele suplimentare cuvenite. A fost respinsă în rest acțiunea reclamantului față de această pârâtă. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta - Sucursala H, fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala H, dat fiind faptul că nu are personalitate juridică, pe cale de consecință fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile bănești pretinse pentru perioada 15.11.2003-14.09.2004, apreciindu-se că în cauză sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul a fost angajatul Sucursalei Ha E. din 1994 și până la 01.04.2006, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților în temeiul art. 55 lit.b din Codul Muncii. Acesta a lucrat ca șofer transport valori bancare, post care era de fapt de muncitor calificat conform contractului individual de muncă și actelor adiționale semnate fără obiecțiuni de către reclamant.
Ca urmare, angajatorul i-a calculat și achitat reclamantului salariul menționat în actele adiționale în mod legal în mod legal, neexistând temei pentru acordarea unui salariu de încadrare superior.
Au fost considerate nefondate și pretențiile pentru sporul de port armă care nu era prevăzut în contractul de muncă, iar din 12.03.2004 nu a mai primit armă.
În privința orelor suplimentare s-a arătat că acesta a lucrat deseori peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi, fapt confirmat de martorul audiat în cauză, care a mai arătat că orele prestate suplimentar nu au fost compensate cu timp liber corespunzător și nici plătite. Conform expertizei tehnice întocmite în cauză s-a apreciat că reclamantul a prestat peste program un număr de 415 ore, pârâta fiind obligată la plata acestora plus sporul aferent conform salariului de încadrare.
S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 29 din contractul colectiv de muncă potrivit cărora de diurnă beneficiază doar salariații delegați și doar pe durata delegării.
Cum drepturile salariale nu sunt purtătoare de dobânzi, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere referitor la plata orelor suplimentare pentru perioada 14.09.2004-31.03.2006.
În expunerea de motive arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 117 și următoarele din Codul Muncii care reglementează munca suplimentară.
Instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile în condițiile în care nu există nici o dovadă a prestării muncii suplimentare. Angajatorul nu i-a solicitat reclamantului să presteze muncă suplimentară și nu a existat o acceptare scrisă a angajatorului pe baza căreia acesta să presteze muncă suplimentară.
Instanța de fond nu a analizat dacă munca reclamantului se putea efectua în timpul de 8 ore de lucru sau dacă era necesară muncă suplimentară pentru îndeplinirea îndatoririlor cuprinse în fișa postului.
Potrivit dispozițiilor din contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății, orele suplimentare se efectuează în situații deosebite și numai pe baza dispoziției scrise a conducerii, se consemnează într-un registru special și se plătesc în condițiile art. 120 din Codul Muncii, registru care nu s-a întocmit deoarece angajatorul nu a dat dispoziții în sensul prestării unor ore suplimentare de către salariați.
Instanța de fond, apreciază recurenta, nu a făcut nici o mențiune referitoare la foile colective de prezență și nu argumentează motivele pentru care a înlăturat probele propuse de societate în favoarea probelor propuse de contestator.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform prevederilor art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă recurată a fost admis numai capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata orelor suplimentare prestate în perioada 14.09.2004-31.03.2006.
Pentru calculul numărului de ore suplimentare prestate de reclamant în perioada menționată, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile care, contrar aprecierilor societății pârâte, a fost dispusă în baza probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la termenul din 05.02.2008, în cauză a fost audiat martorul care a deținut, până în luna decembrie 2006, funcția de director adjunct și ulterior, de șef serviciu tezaur-casierie în cadrul - Sucursala
Din declarațiile martorului rezultă că programul normal de lucru era de 8 ore, dar în realitate se lucrau 12 ore pe zi timp de două săptămâni și 10 ore pe zi timp de alte două săptămâni pe lună. Martorului personal nu i s-a cerut plata acestor ore suplimentare, dar are cunoștință că astfel de cereri au fost adresate directorului sucursalei, fără a fi însă onorate.
Este adevărat că, potrivit art. 49 din pe anul 2007-2007 încheiat la nivel de unitate, munca suplimentară se efectuează pe baza dispoziției scrise a conducerii în condiții excepționale, se va trece la pontaj, se compensează prin ore libere plătite, iar atunci când acest lucru nu este posibil, salariatul beneficiază de plata orelor suplimentare.
Deci, așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, reclamantul efectua curse în întreg județul, iar din motive independente de voința sa depășea constant timpul normal de lucru de 8 ore pe zi, lucru cunoscut de conducerea unității, nu s-a luat măsura stabilirii unor programe flexibile, iar orele suplimentare nu au fost menționate în pontaj și nu au fost compensate cu ore libere plătite și nici nu s-a procedat la plata lor.
Așa se explică faptul că nu există solicitări din partea angajatorului în sensul prestării muncii suplimentare și pe cale de consecință, nici acceptul scris al angajaților, printre care și reclamantul, pentru prestarea muncii suplimentare.
Câtă vreme prin probele administrate în cauză s-a dovedit fără dubiu că reclamantul a prestat constant ore suplimentare în condițiile deplasării în tot județul, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a constatat că sarcinile de serviciu ale reclamantului nu puteau fi îndeplinite în timpul programului normal de 8 ore pe zi și aceasta cu știrea conducerii sucursalei care a acceptat tacit prestarea de ore suplimentare.
În contextul celor sus arătate, de asemenea contrar susținerilor recurentei, nu prezintă relevanță câtă vreme se reduc la programul normal de muncă de 8 ore pe zi, fără a evidenția munca suplimentară neîndoielnic prestată nu numai de reclamant, ci și de ceilalți angajați, așa cum rezultă din probatoriul testimonial administrat în cauză și acceptat fără rezerve de instanța de fond în dauna foilor colective de prezență.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față.
Căzând în pretenții, potrivit prevederilor art. 274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
(continuarea deciziei civile nr.351/2009)
*****
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B împotriva sent. civ. 1829/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dos-.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. CV, 2 ex. IM 30.04.2009
Jud.fond- I,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
