Pretentii civile. Speta. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 351/CM
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulINSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2507 din 19 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, bloc 2,. D,. 8, județul T, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 15% doctorat, spor 20% pentru funcția suplimentară de șef stație, spor 50% primă din beneficiu pe unitate pentru 2006, primă C aferentă anului 2007, contravaloare benzină).
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a le da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 și art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 4 iunie 2009 și 9 iunie 2009.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
SC de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură a declarat recurs la data de 3 februarie 2009 împotriva sentinței civile nr. 2507 din 19 noiembrie 2008 Tribunalului Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamanta a chemat în judecată de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i plătească sporul de 15% din salariul de bază pentru titlul de doctor, sporul de 20% din salariul de bază pentru funcția de Stație Zonală apicolă T, începând cu data de 1 februarie 2007 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, precum și în continuare pe toată perioada cât va avea calitatea de salariată a pârâtei.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat să fie obligată pârâta să-i plătească sporul de 50% din salariul de bază, reprezentând prima din beneficiul pe unitate al anului 2006; sporul de 50% din salariul de bază reprezentând prima de C aferentă anului 2007; contravaloarea bonului de benzină nr. 856/2007; contravaloarea unei zile de muncă pentru luna decembrie 2007 și cheltuieli de judecată.
A mai solicitat reclamanta să fie obligată pârâta să-i înscrie în cartea de muncă, începând cu data de 1 februarie 2004, salariul cu sporurile de șef de stație zonală și de doctor.
La data de 22 aprilie 2008, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare, prin care a menționat că solicită și anularea deciziei nr. 12 din 28 martie 2008 emisă de pârâtă, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că este salariata pârâtei în funcție de Stație Zonală T și cercetător științific II, cu doctorat în domeniul în care lucrează.
Menționează reclamanta că pârâta refuză să-i plătească drepturile salariale ce i se cuvin în calitate de de stație și cercetător științific cu doctorat, deși desfășoară în fapt activități specifice acestor funcții.
A mai arătat reclamanta că, prin sentința civilă nr. 814/2007 a Tribunalului Tulcea așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 431/2007 a Curții de Apel Constanța, pârâta a fost obligată să-i plătească pentru perioada 1 februarie 2004 - 1 februarie 2007, 15% din salariul de bază pentru titlul științific de doctor și 20% pentru șef secție zonală.
Precizează reclamanta că pârâta refuză să-i înscrie aceste sporuri în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 2507 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă.
A fost anulată decizia nr. 12 din 28 martie 2008 emisă de de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură SA B, ca netemeinică și nelegală.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sporului de 15% din salariul de bază, reprezentând spor de doctorat și a sporului de 20% din salariul de bază pentru funcția suplimentară de șef stație, aferente perioadei 1 februarie 2007- 19 noiembrie 2008.
A fost respins capătul de cerere privind plata sporului de 15% din salariul de bază, reprezentând spor de doctorat și a sporului de 20% din salariul de bază pentru funcția suplimentară de șef stație, pentru viitor, ca inadmisibil.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei 50% din salariul de încadrare reprezentând prima din beneficiul pe unitate al anului 2006.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei 50% din salariul de încadrare reprezentând prima de C aferentă anului 2007.
A fost obligată pârâta să-i deconteze reclamantei contravaloarea bonului de benzină nr. 856 din 18 decembrie 2007.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei o zi de muncă aferentă lunii decembrie 2007.
A fost obligată pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei sporul de 15% din salariul de bază, reprezentând sporul de doctorat și a sporului de 20% di salariul de bază pentru funcția suplimentară de șef stație, aferente perioadei 1 februarie 2004 - 19 noiembrie 2008.
A fost obligată pârâta la 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin emiterea deciziei nr. 12 din 28 martie 2008 pârâta de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură Bad ispus desființarea funcției de Stație Zonală T în baza procesului verbal nr. 1 din 26 martie 2008, începând cu data de 1 aprilie 2008.
Tot prin această decizie s-a dispus modificarea încadrării funcției reclamantei în cercetător științific gr. II începând cu data de 1 aprilie 2008.
Prin adresa nr. 479 din 23 octombrie 2008, pârâta a precizat că referitor la solicitarea instanței de a depune la dosarul cauzei procesul-verbal nr. 1 din 26 martie 2008 al AGA, acesta nu are legătură și nu ar putea aduce lumină în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, având în vedere că pârâta nu a dovedit temeinicia și legalitatea măsurii dispuse prin decizia nr. 12/2008, instanța a anulat decizia nr. 12 din 28 martie 2008 emisă de de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură B, ca netemeinică și nelegală.
Față de capătul de cerere cu privire la sporul de 15% lunar din salariul de bază pentru titlul științific de doctor, instanța de fond a reținut potrivit art. 23 lit. n din Legea nr. 319/2003, privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare, categoriile de personal prevăzute la art. 6 lit. a și b (respectiv, personalul de cercetare-dezvoltare) beneficiază în condițiile legii de sporurile la salariul de bază, respectiv doctorat, fidelitate, confidențialitate și alte sporuri prevăzute de lege sau contractele colective de muncă.
Prin art. 3 al aceluiași act normativ, se menționează că dispozițiile prezentului statut se aplică personalului de cercetare-dezvoltare care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului național de cercetare-dezvoltare, în cadrul altor structuri organizatorice cu capital de stat, privat sau mixt, al instituțiilor publice, precum și în cadrul unor forme de asociere ori în mod individual.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că sporul de doctorat se aplică personalului de cercetare-dezvoltare din toate unitățile, indiferent că sunt private sau bugetare.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sporului de 20% din salariul de bază pentru exercitarea funcției de șef de stație, instanța reține că, potrivit anexei 5 pct. 2 lit. c din pe anii 2006-2007, se acordă spor pentru exercitarea unor funcții suplimentare în cadrul programului normal de lucru sau în afara acestuia, dar considerând timpul normal de lucru de 168 ore/ lună, indiferent de orele lucrate în plus.
Pentru a primi acest spor, angajatul trebuie să exercite pe lângă funcția avută și o funcție suplimentară.
Ori, reclamanta are funcția de cercetător științific gr. II și, în plus, are și funcția de șef de stație, pentru care i se cuvine sporul de 20% din salariul de bază.
Salariul pe care îl primește reclamanta este pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu ale cercetătorului științific gr. II și nu pentru atribuțiile de serviciu al șefului de stație, deși aceasta îndeplinește atribuțiile pentru ambele funcții.
Față de aceste considerente, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a sporului de 15% din salariul de bază, reprezentând sporul de doctorat și a sporului de 20% din salariul de bază pentru funcția suplimentară de șef stație, aferente perioadei 1 februarie 2007 - 19 noiembrie 2008.
Întrucât drepturile salariale reprezintă contraprestație pentru munca îndeplinită de salariat, instanța nu poate dispune plata pentru viitor, a sporului de 15% din salariul de bază, reprezentând spor de doctorat și a sporului de 20% din salariul de bază pentru funcția de șef stație, întrucât nu există certitudinea menținerii raporturilor de muncă și prin urmare, instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Față de capetele de cerere privind plata a 50% din salariul de încadrare reprezentând prima din beneficiul pe unitate al anului 2006 și 50% din salariul de încadrare reprezentând prima de C aferentă anului 2007, instanța de fond a constatat că, din probele de puse la dosarul cauzei, rezultă că salariații pârâtei au încasat atât drepturi salariale reprezentând prime din beneficiu pe anul 2006, cât și prima de C aferentă anului 2007.
Ori, având în vedere că în ceea ce o privește pe reclamantă, pârâta nu a făcut dovada că i-au fost achitate drepturile salariale solicitate, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantei 50% din salariul de încadrare reprezentând prima din beneficiul pe unitate al anului 2006 și 50% din salariul de încadrare reprezentând prima de C aferentă anului 2007.
Întrucât reclamanta a achiziționat la data de 28 decembrie 2007, cu autoturismul personal, lemne pentru pârâtă, iar aceasta nu i-a decontat contravaloarea bonului fiscal nr. 856 din 18 decembrie 2007 în sumă de 99,72 lei, instanța de fond a obligat pârâta să-i deconteze reclamantei contravaloarea acestui bon de benzină.
Potrivit art. 154 alin.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru munca prestată, în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Având în vedere că din fluturașul de salariu al reclamantei aferent lunii decembrie 2007, rezultă că acesteia nu i-a fost plătită o zi de muncă și, întrucât din foaia colectivă de prezență pentru luna decembrie 2007 rezultă că reclamanta a lucrat câte 8 ore în fiecare zi lucrătoare, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantei o zi de muncă aferentă lunii decembrie 2007.
Întrucât pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei contravaloarea sporului de 15% din salariul de bază, reprezentând sporul de doctorat și a sporului de 20% din salariul de bază pentru funcția suplimentară de șef de stație, având în vedere că la plata acestor două sporuri pârâta a fost obligată
și prin decizia civilă nr. 431/CM din 15 noiembrie 2007 pronunțată de către Curtea de Apel Constanța, văzând și dispozițiile Decretului nr. 92/1976, instanța de fond a obligat pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei sporul de 15% din salariul de bază, reprezentând sporul de doctorat și a sporului de 20% din salariul de bază pentru funcția suplimentară de șef stație, aferente perioadei 1 februarie 2004 - 19 noiembrie 2008.
Întrucât reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în acest proces, iar cererea i-a fost admisă, instanța de fond a obligat pârâta la 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Tribunalul a anulat în mod nelegal dispoziția nr. 12/2008 prin care s-a reiterat desființarea funcției de șef de stație și a operat o încadrare corespunzătoare punctului de lucru în loc de Stație Zonală deoarece această decizie are la bază rațiuni economice impuse de însăși reclamanta, care țin de voința socială a societății și care nu fac obiectul cauzei.
2. Hotărârea este nelegală și sub aspectul obligării recurentei la plata sporului de doctorat deoarece contractul individual de muncă cuprinde toate sporurile negociate de părți, iar părțile au negociat salariul fără spor de doctorat.
3. Sentința este criticabilă și sub aspectul obligării la plata sporului de șef de stație întrucât Stația Zonală a fost desființată din rațiuni economice cauzate de reclamantă.
4. În mod eronat a fost obligată la plata sumelor de 50% din salariul de încadrare reprezentând prima de C și 50% din salariul de încadrare reprezentând cota de beneficiu pe unitate.
5. O altă critică vizează obligarea greșită la plata carburantului pentru un transport făcut cu autoturismul personal deoarece conform notei interne nr. 1 din 14 ianuarie 2008 toate deplasările în interesul instituției se puteau face numai în baza ordinului de deplasare aprobat și semnat în prealabil de directorul general, iar asemenea ordin nu există.
6. Și obligarea la plata unei zile de muncă în luna decembrie 2007 este nelegală deoarece cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că în acea zi nu a prestat activitate profesională.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Criticile formulate prin motivele de recurs având ca obiect sporul de 15% de doctorat și 20% din salariul de bază pentru exercitarea funcției de șef de stație sunt întemeiate numai sub aspectul momentului până la care urmează a fi acordate acestea, prin raportare la momentul încetării derulării raporturilor de muncă dintre salariată și recurentă, în calitate de angajator.
Prin decizia civilă nr. 350/CM din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Constanțaa reținut că intimata reclamantă nu se află în situația juridică reglementată de dispozițiile art. 56 lit. d din Codul muncii întrucât încetarea contractului de muncă s-a realizat prin concediere pentru motive care țin de
persoana salariatului, caz reglementat de art. 61 lit. e din Codul muncii, care dispune: "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: e) în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea".
Cât privește plata salariului, acesta nu era cuvenit ulterior datei de 30 septembrie 2008 având în vedere că raportul de muncă s-a desfășurat până la acest moment, când s-a comunicat decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 38 din 8 septembrie 2008.
Împrejurarea că intimata reclamantă a desfășurat activități în folosul angajatorului până la data de 30 septembrie 2008 rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, înscrisuri din care rezultă că aceasta a semnat în considerarea calității de salariat.
Ulterior datei de 30 septembrie 2008 nu i se mai cuveneau recurentei drepturi salariale întrucât încetarea contractului individual de muncă s-a făcut prin concediere pentru motive care țin de persoana salariatei.
De asemenea, prin adresa nr. 693 din 19 septembrie 2008 recurenta a fost convocată de către angajator în vederea predării stupinei cel mai târziu până la data de 1 octombrie 2008.
Cât privește temeinicia sporurilor pretinse, Curtea apreciază că acestea se datorează având în vedere următoarele:
Cu privire la sporul de 15% lunar din salariul de bază pentru titlul științific de doctor:
Potrivit art. 23 lit. n din Legea nr. 319/2003, privind Statutul personalului de cercetare - dezvoltare, categoriile de personal prevăzute la art. 6 lit. a și b (respectiv, personal de cercetare - dezvoltare) beneficiază în condițiile legii de sporuri la salariul de bază, respectiv doctorat, fidelitate, confidențialitate și alte sporuri prevăzute de lege sau în contractele colective de muncă.
Prin art. 3 al aceluiași act normativ, se menționează că dispozițiile prezentului statut se aplică personalului de cercetare - dezvoltare care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului național de cercetare - dezvoltare, în cadrul altor structuri organizatorice cu capital de stat, privat sau mixt, al instituțiilor publice, precum și în cadrul unor forme de asociere ori în mod individual.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că sporul de doctorat se aplică personalului de cercetare - dezvoltare din toate unitățile, indiferent că sunt private sau bugetare.
Cu privire la sporul de 20% din salariul de bază pentru exercitarea funcției de șef de stație:
Conform anexei 5 pct. 2 lit. c din contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, se acordă spor pentru executarea unor funcții suplimentare în cadrul programului normal de lucru sau în afara acestuia, dar considerând timpul normal de lucru de 168 ore/lună, indiferent de orele lucrate în plus - 20% (din salariul de bază al funcției înlocuite).
Pentru a primi acest spor, angajatul trebuie să exercite, pe lângă funcția avută, și o funcție suplimentară.
În speță, reclamanta are funcția de cercetător științific grad II, conform deciziei nr. 17 din 20 octombrie 2005, funcție pe care a ocupat-o în baza susținerii unui concurs și, în plus, are și funcția de șef de stație, conform deciziei nr. 20 din 31 octombrie 1994, pentru care i se cuvine sporul de 20% din salariul de bază.
Salariul pe care îl primește reclamanta este pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale cercetătorului științific grad II și nu pentru atribuțiile de serviciu ale șefului de stație, deși aceasta îndeplinește atribuțiile pentru ambele funcții.
Din toată corespondența pe care unitatea pârâtă a purtat-o cu reclamanta, rezultă că i se adresează acesteia în calitate de șef de stație.
Celelalte critici sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
În referire la anularea deciziei nr. 12 din 28 martie 2008 observăm că Tribunalul a motivat în mod corespunzător aplicarea măsurii întrucât, deși a făcut demersuri în vederea obținerii înscrisurilor care justifică luarea măsurii de desființare a postului de șef stație zonală, angajatorul nu a înaintat aceste înscrisuri.
În recurs s-a completat materialul probator de către recurentă, înscrisuri care confirmă situația de fapt reținută de Tribunalul Tulcea în sensul că intimata reclamantă a desfășurat în fapt funcția de șef coordonator de stație zonală, ea fiind invitată în considerarea acestei calități, la data de 8 septembrie 2008, în vederea predării gestiunii și obiectelor de inventar, cel mai târziu la data de 12 septembrie 2008.
Hotărârea este întemeiată sub aspectul obligării la plata sumelor de 50% din salariul de încadrare reprezentând prima de C și 50% din salariul de încadrare reprezentând cota de beneficiu pe unitate și avem în vedere următoarele:
Dreptul la prima de Caf ost instituit prin art. 68 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 - 2007, el materializându-se prin acordarea lui către ceilalți salariați, intimata fiind omisă.
La dosarul Tribunalului Tulcea au fost depuse primelor de C 2007, intimata nefiind cuprinsă printre beneficiari.
De asemenea, cu privire la premiul de 50% din salariul tarifar de încadrare, deși recurenta a refuzat să depună dovezi concrete, intimata a adus declarația autentificată a cantabilului șef I (fila 72 - dosar tribunal) care a arătat în mod explicit că toți salariații au primit acest spor exceptând-o pe intimată, căreia nu i s-a acordat în mod expres de către directorul ui de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură pe motiv de răzbunare din cauza unui proces intentat acestuia de salariata.
Soluția este corectă și sub aspectul obligării recurentei la plata contravalorii bonului de benzină în cuantum de 99,72 lei întrucât, chiar în lipsa unui ordin de deplasare, angajatorul a profitat de transportul lemnelor efectuat în interesul lui, însă cu mașina salariatei.
Angajatorul se află în culpa de a nu fi pus la dispoziția salariatului un mijloc de transport în vederea achiziționării materialului lemnos.
O ultimă critică vizează acordarea nejustificată a contravalorii unei zile de muncă în luna decembrie 2007.
La admiterea acestui capăt de cerere Tribunalul a ținut seama de colectivă de prezență pentru luna decembrie 2007, din care rezultă că reclamanta a lucrat câte 8 ore pe zi în fiecare zi lucrătoare, cele menționate în cuprinsul acesteia fiind valabile câtă vreme nu s-a constatat că ar fi false.
Pe cale de consecință, Curtea, admițând recursul în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința sub aspectul obligării pârâtei la plata sporului de 15% și 20% până la data de 1 octombrie 2008, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtulINSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2507 din 19 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, bloc 2,. D,. 8, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata sporurilor de 15% și 20% până la 1 octombrie 2008, cu efectuarea corespunzătoare a mențiunilor în cartea de muncă a reclamantei.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/3.07.2009
gref. -
4 ex./7.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
