Pretentii civile. Speta. Decizia 3611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(964/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3611/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.7910 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 17655/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât COLEGIUL NAȚIONAL " ", având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, personal, intimatul pârât Colegiul Național " ", prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 11 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 18.05.2009.
Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul pârât Colegiul Național " ".
Consilierul juridic al intimatul pârât Colegiul Național " ", solicită admiterea excepției ți constatarea nulității recursului.
Recurentul reclamant, personal, lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la excepția nulității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.7910/18.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dmis excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parat si, in consecința, a respins pretențiile reclamantului privind concediul de odihna neefectuat pentru perioada 1993-2004 ca prescrise; a admis în parte acțiunea precizata formulata de reclamantul împotriva paratului Colegiul National " "; a obligat paratul sa compenseze in bani concediul de odihna pentru anii 2005 si 2006 și a respins restul cererilor ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al Colegiului National " " pe postul de fochist, raporturile de munca încetând la data de 01.08.2008 prin emiterea deciziei nr. 73/31.07.2008.
Prin decizia nr.- din data de 31.10.2007 privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta a fost admisa cererea de pensionare a reclamantului, inregistrată cu nr.- din 21.08.2008, iar drepturile au fost stabilite incepand cu data de 21.08.2007.
Pentru drepturile bănești din lunile august, septembrie si octombrie 2007 a căror plată a solicitat-o reclamantul, conform statului de plată semnat de acesta, drepturile bănești aferente lunii august în valoare de 474 lei, au fost încasate. Nu este imputabila paratului împrejurarea ca decizia de pensie a fost emisa abia la data de 31.10.2007, având in vedere ca reclamantul a formulat cerere către instituția competenta la data de 21.08.2007. Drepturile de pensie au fost stabilite incepand cu data depunerii cererii, astfel incat reclamantul nu a fost prejudiciat, primind drepturile retroactiv.
Raporturile de munca fiind incetate la data de 01.08.2008 plata drepturilor salariale nu mai are fundament. Salariul reprezintă contraprestatia muncii prestate in favoarea angajatorului in baza contractului individual de munca, cf. art.154 alin 1 Codul muncii, or, pentru lunile septembrie si octombrie 2007 reclamantul nu a avut calitatea de angajat al paratului Colegiului National, astfel incat nici din acest punct de vedere nu este indreptatit la plata salariului.
Instanța de fond a reținut că reclamantul avea posibilitatea sa conteste decizia de incetare a contractului individual de munca in măsura in care nu era mulțumit de data cu care angajatorul a dispus aceasta.
Cu privire la cererea reclamantului de plată a celor 20 de zile din luna august 2007, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată deoarece pentru luna august reclamantul a incasat drepturile bănești cuvenite pentru aceasta perioada.
A mai solicitat reclamantul obligarea paratului la plata orelor prestate in zilele de sâmbăta si duminica.
Art. 41 alin 3 lit c din contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede ca pentru orele prestate in zilele de sâmbăta si duminica sporul minim este de 100%, însă în cazul reclamantului deși acesta a prestat într-adevăr munca in zilele de repaus săptămânal, aceasta au fost achitate, paratul făcând proba plații drepturilor bănești cf. art. 161 Codul muncii.
Față de cererea reclamantului de obligare a paratului la plata sumelor reprezentând valoarea concediului de odihna neefectuat in perioada 1993-2007, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, pe care instanța a admis-o în privința pretențiilor aferente intervalului 1993 - 2007.
Potrivit art. 283 alin 1 lit c Codul muncii cererea poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in situația in care obiectul conflictului de munca consta in plata unor drepturi salariate neacordate.
Or, în cauză, reclamantul a pretins plata unor drepturi de natura salariala ce se întind pe o perioada îndelungata fata de data formulării acțiunii. Întrucât este vorba de prestații bănești succesive corespunzătoare modalității in care dreptul la concediu de odihna se poate exercita, fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție distincta, astfel încât, față de data formulării acțiunii, pretențiile aferente perioadei 1993 - 2004 sunt prescrise.
Conform art. 141 alin 4 Codul muncii, compensarea in bani a concediului de odihna este posibila numai in cazul încetării contractului individual de munca, reclamantul fiind astfel îndreptatit sa solicite compensarea in bani a concediului de odihna pentru anii 2005 si 2006. Pentru anul 2007, parata a făcut dovada ca a plătit reclamantului suma de 728 lei cu titlu de compensare in bani a concediului neefectuat.
Cererea având ca obiect daune morale a fost găsită nefondată de către instanța de fond, deoarece reclamantul nu a făcut dovada vreunei fapte ilicite a angajatorului sau a unui prejudiciu suferit din cauza conduitei acestuia. Pârâtul chiar a achitat la zi drepturile salariate cuvenite reclamantului, tinand seama de orele prestate in zilele de repaus săptămânal, contravaloarea concediului de odihna neefectuat in anul 2007, și nu i se poate imputa vreo culpa in privința emiterii deciziei de pensionare.
Reclamantul a mai solicitat si constatarea grupei a ll-a de munca, date fiind condițiile in care si-a desfășurat activitatea. Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată întrucat nu s-a făcut dovada prin urmarea procedurii stabilite de legislația in vigoare pentru încadrarea locului de munca in categoria celor ce presupun condiții deosebite.
Astfel, instanța de fond a admis în parte acțiunea în sensul obligării paratului sa compenseze in bani concediul de odihna pentru anii 2005 si 2006, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si a respins pretențiile aferente perioadei 1993-2004 ca prescrise, a respins restul cererilor ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat o cerere de recurs recurentul-reclamant, prin care cerut o nouă analiză a dosarului, arătând că în această fază procesuală va accepta și expertiza contabilă propusă la fond de către instanță, pe care acum este dispus să o accepte.
Printr-o altă cerere, recurentul și-a exprimat în 4 puncte nemulțumiri ale sale cu privire la afirmații neadevărate și fapte eronat prezentate de pârât, expuse la instanța de fond.
În cauză a depus întâmpinare intimatul-pârât Colegiul Național " ", prin reprezentantul său legal, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În cauză nu s-au depus dovezi noi.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de C din oficiu, astfel cum a fost reținută în practicaua deciziei, Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, iar recursul formulat va fi constatat ca fiind nul pentru următoarele motive:
Astfel, Curtea reține că prin cererea de recurs formulată recurentul nu invocă nicio critică la adresa sentinței recurate.
În fapt recurentul face numai niște afirmații, ipoteze proprii exprimate, cu privire la unele neadevăruri expuse de intimatul-pârât la instanța de fond,
Recurentul nu a invocat în motivarea recursului nici un motiv din cele prevăzute de art. 304 pct.1-9. proc. Civ. precum și nici un motiv de fapt ce ar fi putut fi încadrat în dispozițiile art. 3041. proc. Civ.
Curtea reține că potrivit art.3021alin. (1) lit. c) din Codul d e procedură civilă, "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: motivele de nelegalitatea pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, potrivit art. 306. proc. Civ. stabilește că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2)."
Prin urmare, Curtea reține că recursul formulat nu se încadrează în dispozițiile legale citate mai sus, astfel că urmează să fie constatat ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.7910/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât COLEGIUL NAȚIONAL " ".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2005.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
15.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
