Pretentii civile. Speta. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.364/
Ședința publică din 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1645/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:intimatele-reclamante și, lipsă fiind recurenta-pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, recurentul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B și intimații-reclamanți, G, G,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare în 5 exemplare; după care:
S-a procedat la legitimarea intimatelor-reclamante posesoare a seria - nr.- eliberată de Poliția mun. B la data de 11.09.2000 și posesoare a seria - nr.- eliberată de Poliția mun.B la data de 04.09.2001.
Curtea constată că recurenta-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, prin cererea de recurs a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii, sens în care respinge cererea de suspendare a cauzei ca nefondată întrucât motivul invocat nu se încadrează în cazul de suspendare prev.de art.300 al.2 Cod procedură civilă.
Curtea consideră că nu este necesar a se comunica întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți întrucât nu sunt susțineri noi și nu se invocă excepții de care trebuie să ia la cunoștință și recurentele.
Nemaifiind alte cereri de formulat curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri intimatelor-reclamante și.
Intimata-reclamantă apreciază că recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României este netemeinic și nefundamentat motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Intimata-reclamantă achiesează la concluziile intimatei-reclamante .
Cu privire la recursul declarat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE intimatele-reclamante și precizează că nu au cunoștință de conținutul acestui recurs, ci doar de recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României
Curtea aduce la cunoștință intimatelor-reclamante și conținutul recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Intimatele-reclamante și, cu privire la recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor precizează că acesta este principalul coordonator al acțiunilor Guvernului în realizarea acțiunii bugetare fiind însărcinat astfel prin art.19 din Legea 500/2002, și în această calitate trebuie determinat pentru asigurarea fondurilor necesare plății eventualelor despăgubiri. A se admite recursul formulat de acesta, ar însemna afectarea posibilităților de plată de către Curtea de Conturi a României. În concluzie solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1645/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească fiecărui reclamant, drepturile bănești cuvenite, reprezentând 10 % din salariul de bază brut lunar, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 1.09.2007 - noiembrie 2008 și în continuare, sens în care urmează a fi actualizat cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
A fost obligată chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale acordate prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.7764/121/04.12.2008, reclamanții, G, G, și G au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata unor despăgubiri în echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de bază, spor neacordat în perioada 01.09.2007-29.02.2008 și în continuare,actualizate la rata inflației până la plata efectivă a acestor despăgubiri.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de controlori financiari la Camera de Conturi Județeană În luna septembrie 2007 la solicitarea Camerei de Conturi Județeană B s-a procedat la măsurarea lor electromagnetice de radiofrecvență. Ca urmare a acestei operațiuni s-a întocmit Buletinul de măsurători al radioelectric nr. 302/17014 din 26.09.2007. Autoritatea de Sănătate Publică B și ITM B au avizat favorabil buletinul de măsurători pentru acordarea sporului salariaților Camerei de Conturi. Curtea de Conturi în baza acestor avize a emis Ordinul nr. 606/30.11.2007 prin care a aprobat sporul pentru condiții vătămătoare de lucru numai pentru personalul contractual și pentru funcționarii publici,excluzându-i pe controlorii financiari.
Reclamanții se consideră discriminați și invocă art. 1-6 din OG137/2000, iar prin conduita pârâtei susțin că s-a încălcat dreptul la protecția socială astfel cum este reglementat pe plan național dar și prin convențiile la care România a aderat.
În drept, reclamanții au invocat art. 16, 20 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 anexă la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.4 din Carta Socială Europeană Revizuită,art. 14 din aceiași Convenție Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, art. 5 și 295 din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte, sens în care au depus la dosar în copie buletinul de măsurători al radioelectric,avizele favorabile ale ITM B și ale Autorității de Sănătate Publică a Județului B, Ordinul nr. 605/30.11.2007 emis de Curtea de Conturi a României.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții sunt salarizați în baza art. 3 din OUG160/2000 potrivit cu care indemnizația este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare activității de controlor financiar. În cauză sporul de 10% acordat pentru condiții vătămătoare de lucru,care formează obiectul cererii de chemare în judecată, se acordă acelora care sunt expuși în permanență condițiilor dăunătoare. Activitatea controlorilor financiari se desfășoară în majoritatea timpului de lucru în afara sediului Camerei de Conturi și ca urmare nu pot pretinde acest spor. În raport de condițiile de muncă ale acestora și de motivele care au stata la baza acordării acestui spor,pârâta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de discriminare prevăzute de OUG. 137/2000.
A solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca în situația admiterii cererii acesta să aloce fondurile necesare pentru plata acestui spor.
În susținerea cererii de chemare în garanție a invocat prev. art. 4 alin.2 și art. 28 din legea 500/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000, se stabilește ca persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, se constată următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai pârâtei pe perioadă nedeterminată. Potrivit buletinului de măsurători nr.302/17014/29.09.2007 au rezultat valori mai mari decât cele legale și ca urmare s-a constat că persoanele care desfășoară activitatea în aceste condiții sunt îndreptățite la un spor de 10% din salariul de bază brut. În aceste condiții pârâta a emis Ordinul nr. 606/30.11.2007 prin care a dispus acordarea sporului pentru condiții vătămătoare dar i-a exceptat pe reclamanți cu motivarea că în cea mai mare parte a timpului aceștia își desfășoară munca pe teren.
O asemenea excludere este discriminatorie deoarece este de notorietate că reclamanții chiar dacă prestează muncă pe teren, semnează condici de prezență, întocmesc și predau lucrări și rapoarte în aceleași condiții ca și persoanele care încasează acest spor. Există expunere la condițiile vătămătoare de lucru ale căror consecințe nu pot fi previzionate în funcție de durata expunerii. Reclamanții sunt privați de un drept salarial acordat unor persoane aflate în situații comparabile,iar prin excluderea acestora de la acest spor se încalcă principii de bază recunoscute constituțional,internațional dar și de dreptul muncii( la muncă egală salariu egal, protecție socială egală, securitate și sănătate în muncă,egalitate în fața legii).
Pentru motivele expuse,văzând și disp. art. 2 alin.1 și 4,art.6 lit. g din OUG 137/2000,precum și art.5, s-a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată,motiv pentru care a fost admisă astfel cum a fost formulată, aceștia fiind îndreptățiți să fie despăgubiți cu c/v sporului de care au fost privați în mod nelegal.
Raporturile financiare dintre pârâtă și chemata în garanție sunt reglementate de Legea 500/2002.
Soluția dispusă în cauză ar fi lipsită de efectele firești ale unei hotărâri judecătorești și ar aduce atingere drepturilor concrete și efective ale reclamanților dacă plata acestora nu s-ar realiza din lipsă de mijloace financiare. În condițiile în care drepturile acordate pot fi satisfăcute prin alocarea sumelor necesare de către chemata în garanție, potrivit art. 60 și urm. Cod procedură civilă a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta Curtea de Conturi a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată cu modificările și completările ulterioare, art.1 al.2 și art. 6 din nr.OUG160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare.
Exercitarea controlului conturilor se poate efectua la sediu sau la fața locului, din practică reieșind că aceste măsuri de control se exercită prin deplasarea controlorilor financiari, în prezent auditori publici externi, la sediile instituțiilor controlate, aspect care nu a fost reținut de instanță.
Sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază se acordă personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
Locul de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții vătămătoare se stabilesc pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite,cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Ținând cont de faptul că programele de control se realizează în sediile instituțiilor controlate, controlorii financiari aflându-se în majoritatea timpului de lucru în afara sediului Camerei de Conturi a Județului B, a considerat că angajatorul în mod corect nu a acordat acest spor reclamanților aceștia putând beneficia de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.
În ceea ce privește situația de discriminare reținută de prima instanță, a considerat că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000, ale căror prevederi au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1325/04.12.2008 a Curții Constituționale.
Drepturile salariale și alte drepturi ale controlorilor financiari sunt reglementate prin nr.OUG160/2000, creșterile salariale pentru anul 2008 la această categorie de personal fiind stabilite prin nr.OG14/2008.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
A mai solicitat suspendarea executării hotărârii recurate până la soluționarea căii de atac, avându-se în vedere caracterul executoriu al acesteia cât și solicitarea adresată Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovare a unui recurs în interesul legii în această materie.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Gac riticat soluția primei instanțe considerând-o vădit nelegală referitor la obligația alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru reclamanți.
Hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele de fapt și de drept în referire la incidența dispozițiilor art.35 al.1 din Legea nr. 500/2002 în condițiile lipsei calității procesuale pasive, pârâtul Curtea de Conturi a României având calitatea de ordonator principal de credite și obligată de a depune toate diligențele în vederea asigurării resurselor necesare cheltuielilor reprezentând drepturi salariale ale personalului din subordine.
Prin obligarea Ministerului Finanțelor Publice la virarea sumelor solicitate de reclamanți fără existența unui proiect de buget au fost încălcate dispozițiile Legii nr.500/2002 care stabilesc în mod imperativ competențele în stabilirea și rectificarea bugetelor fiecărui ordonator de credite, invocând dispozițiile Legii nr.500/2002, art.137 al.1 și 138 al.2 din Constituție, principiul separației și echilibrului puterilor în stat, reglementat de art.1 al.4 din Constituție.
Prin întâmpinare intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României ca netemeinic și nelegal, față de acordarea de către acesta a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă fără o motivație sau justificare legală numai unei părți a personalului contractual.
În ceea ce privește recursul chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice au solicitat să se constate existența calității procesuale pasive a acestuia dată fiind calitatea sa de principal coordonator al acțiunilor Guvernului în realizarea activității bugetare, pentru a asigura sumele necesare pentru plata despăgubirilor stabilite de instanță.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice G, acesta este găsit întemeiat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 prevăd atribuțiile ce revin Ministerului Finanțelor Publice cu referire la coordonarea activităților care sunt în responsabilitatea Guvernului privind sistemul bugetar și anume:pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Numai că, elaborarea bugetelor prin proiectele de legi se face pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite cât și a propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, așa cum este și recurentul-pârât Ministerul Justiției.
Ca atare, nu subzistă în orice condiții obligațiile de garanție ori despăgubire în sarcina Ministerului Finanțelor Publice care să fie determinate în mod direct și nemijlocit de admiterea acțiunii principale,fiind necesare pentru elaborarea proiectelor de legi care să cuprindă asemenea cheltuieli, politici și strategii sectoriale ori propuneri de cheltuieli detaliate avansate de ordonatorii principali de credite.
În consecință, va fi admis recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în garanție față de acesta.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, curtea reține următoarele:
Din buletinul de măsurători al radioelectric nr.302/17014/26.09.2007 întocmit de Societatea Națională de - Sucursala B rezultă că la sediul Camerei de Conturi a Județului B s-au înregistrat depuneri ale valorilor de referință în ceea ce privește expunerea la le electromagnetice.
Potrivit adresei nr.892/7.11.2007 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B expunerea în timp la radiațiile electromagnetice de radiofrecvență poate genera apariția bolilor legate de profesiune sau profesionale.
Pe baza unor asemenea constatări, prin Ordinul nr.605/30.11.2007 a Președintelui Curții de Conturi a României s-a dispus începând cu data de 01.09.2007 acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% pentru personalul contractual și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în sediul Camerei de Conturi a Județului
Sporul pentru condiții vătămătoare de muncă s-a prevăzut a se acorda temporar, pe durata existenței condițiilor vătămătoare, calculat la salariul de bază (la care se adaugă și salariul de merit după caz) corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru specificat în situația lunară de prezență.
În mod legal și temeinic, prima instanță a reținut că o asemenea măsură plasează într-o situație de discriminare pe intimații - reclamanți care îndeplinesc funcțiile de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi a Județului
Intimații-reclamanți se află într-o situație analoagă cu celelalte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sediul Camerei de Conturi a Județului B iar excluderea lor de la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de muncă nu este justificată obiectiv, pe baza de metode adecvate și necesare.
Evocarea situației potrivit cărora măsurile de control presupun deplasarea controlorilor financiari la sediile instituțiilor controlate nu constituie o justificare obiectivă rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege.
Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României nu a adus dovezi din care să rezulte cele susținute, în sensul timpului de lucru petrecut de intimații-reclamanți în sediul sau în afara sediului Camerei de Conturi a Județului Bacă, pentru a concluziona asupra inexistenței expunerii la le electromagnetice ce depășesc valoarea nivelului de referință.
Din chiar avizul cu nr.891/7.11.2008 emis de Inspectoratul teritorial d e muncă B rezultă printre locurile de muncă afectate de nivelul radioelectric și biroul controlorilor financiari.
În referire la Decizia nr.1325/4.12.2008 a Curții Constituționale,s-au constatat neconstituționale dispozițiile nr.OG137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Numai că, în speță, prima instanță nu a procedat în sensul declarat ca fiind neconstituțional prin decizia enunțată,respectiv să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, dimpotrivă, a constatat existența unei stări certe de discriminare rezultând din dezavantajarea categoriei profesionale a intimaților-reclamanți, în lipsa unor criterii sau practici justificate obiectiv de un scop legitim, cât și a unor metode adecvate și necesare de atingere a acestui scop.
O asemenea constatare dă dreptul la acordarea de despăgubiri în vederea înlăturării consecințelor create prin discriminare, după reglementările prevăzute de art.27 din nr.OG137/2000.
O altă interpretare dată normelor de mai sus le-ar lipsi de eficiență juridică, aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil în înțelesul prevederilor art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței
civile nr.1645/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1645/19.12.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/06.05.2009
Tehnored./2 ex./ 12 Mai 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
