Pretentii civile. Speta. Decizia 3686/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3686
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN D, împotriva sentinței nr. 73 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 73 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ la plata sumei de 10.662,62 lei, reprezentând drepturi salariale, către reclamant, al cărui cuantum va fi reactualizat la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor B și au fost obligat chematul în garanție să pună la dispoziția pârâților sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată nr. 5/2008, ICCJ- Secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a stabilit că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
In același timp, prin sentința civilă nr. 2307 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, reclamantului i-au fost recunoscute, alături de alți reclamanți (judecători și procurori din cadrul Tribunalului Dolj și ai Parchetului Județean D) drepturile bănești reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, hotărâre rămasă irevocabilă.
Din considerentele acestei hotărâri judecătorești rezultă cu claritate faptul că reclamanților le-au fost recunoscute drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică proporțional cu perioada lucrată în cadrul Tribunalului Dolj și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, astfel încât, pentru perioada solicitată în prezenta cauză (23 mai 2006 - 1 ianuarie 2007), reclamantului nu i-au fost acordate aceste drepturi salariale deși în dispozitivul hotărârii acesta figurează cu drepturile salariale pe perioada 1 iulie 2004 - 31 decembrie 2007. Pentru perioada solicitată, reclamantul a funcționat în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleul S, respectiv a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat față de această hotărâre.
De altfel, pe data de 12 septembrie 2008, reclamantul și-a precizat cererea solicitând acordarea drepturilor bănești pe perioada lucrată în cadrul parchetelor din județul S, iar ulterior și-a precizat și cuantumul pretențiilor în funcția de raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 2 octombrie 2008.
Din conținutul raportului de expertiză a rezultat faptul că pe perioada 23 mai 2006 - 1 ianuarie 2007 reclamantului i se cuvin drepturi bănești reprezentând sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996 în cuantum de 9.570,76 lei la care s- adăugat actualizarea în funcție de coeficientul de inflație și dobânda legală practicată de BNR, astfel încât reclamantului i se cuvin drepturi salariale în cuantum total de 10.662,60 lei,
In raport de aceste considerente s-a constatat că cererea formulată de reclamant este întemeiată și s-a admis, dispunându-se obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ - în calitate de ordonator principal și terțiar de credite, la plata sumei de 10.662,60 lei cu titlu de drepturi salariale.
In ceea ce privește excepția invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, privind lipsa calității procesuale pasive, s-a constatat că este nefondată și s-a respins întrucât acest minister, potrivit competențelor legale, elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de asigurări sociale; raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare al bugetului de stat, fiind cel care alocă tuturor celorlalte ministere fondurile necesare plății drepturilor salariale, astfel încât are calitate procesuală pasivă chiar în condițiile în care nu are raport juridic de muncă cu reclamantul.
Pentru aceleași considerente s-a admis și cererea de chemare în garanție a acestui minister formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ, întrucât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale pentru salariați, astfel încât se impune ca Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță de către personalul din sistemul justiției.
A fost astfel obligat chematul în garanție să pună la dispoziția pârâților sumele necesare plății drepturilor salariale câștigate de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
În motivarea recursului său, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ a arătat că decizia nr. 73 din 16 octombrie 2008 Curții de APEL CRAIOVA este nulă absolut în raport de dispozițiile art. 255 Cod pr.civilă care arată că hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc sentințe, iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii se numesc decizii.
În ceea ce privește dispoziția instanței de fond privind admiterea raportului de expertiză efectuat în cauză și obligarea Ministerului Public în temeiul acestuia la plata drepturilor salariale solicitate se apreciază că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât raportul de expertiză nu le-a fost comunicat fiind astfel încălcate dispozițiile art. 208 Cod pr.civilă.
Instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea deciziei, cererea de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, formulată și depusă în termen legal.
S-a apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în situația în care - Parchetul de pe lângă ICCJ ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat în motivarea recursului că această instituție nu are calitate procesual pasivă întrucât nu există raporturi juridice de muncă între ea și reclamant.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune separat aprobării Parlamentului.
Conform HG 208/2005 - art. 3, în realizarea funcțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice are în principal următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, iar în conformitate cu punctul 6, urmărește execuția operativă a bugetului general consolidat, stabilește măsurile necesare pentru încasarea veniturilor și limitarea cheltuielilor în vederea încadrării în deficitul bugetar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Sporul de 50 % solicitat de către reclamanți, a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Urmează a fi respinsă critica invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ referitoare la faptul că hotărârea împotriva căreia a declarat recurs este intitulată decizie și nu sentință, întrucât acest aspect nu reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii prevăzut de dispoz. art. 105 și următ. Cod pr.civilă.
Prima instanță a dispus în mod legal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, întrucât actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plății este de natură să evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plată și a acțiunii factorilor de devalorizare, și nu înlătură acordarea și a dobânzii legale.
În ceea ce privește critica privind omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză fără a fi comunicat Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Curtea reține că nu este întemeiată, întrucât în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 208 Cod pr.civilă câtă vreme expertul a depus lucrarea la dosar în conformitate cu dispoz. art. 209 Cod pr.civilă și anume cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, termen la care MINISTERUL PUBLICa fost legal citat, astfel că nu a fost lipsit de dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât instanța a acordat un nou termen de judecată pentru observarea raportului de expertiză.
Este întemeiată critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea deciziei, cererea de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Curtea constată că MINISTERUL PUBLIC prin întâmpinarea depusă la dosar ( filele 29-35 dosar fond) a solicitat introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în calitate de ordonator secundar de credite, însă prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
Sub acest aspect este fondat recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, astfel că va fi admis, casată în parte sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale cu privire la cererea de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din Legea 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Față de cele de mai sus arătate se apreciază că sunt întrunite cerințele dispoz. art. 60-63 Cod pr.civilă, în scopul asigurării opozabilității hotărârii pronunțate față de Ministerul Finanțelor pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Curtea reține că recursul MEF este nefondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 73 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale cu privire la cererea de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN D, împotriva sentinței nr. 73 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
01.07.2009
Red.jud.-
3 ex./AS
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Ligia Epure, Doina Vișan
