Pretentii civile. Speta. Decizia 370/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 370/
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, HG, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Panciu, din P,-, jud. V împotriva sentinței civile nr. 103/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR, ambele instituții cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1,--3, TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 94/91 din 11.01.2008 la Tribunalul Vrancea reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu data de 01.07.2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii raporturilor și până la data executării hotărârii judecătorești (plata efectivă).
Au solicitat să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au solicitat reclamanții să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au arătat că fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Panciu.
Au arătat că prin diferite acte normative salariații care gestionează informații clasificate beneficiază de sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, s-a arătat că prin Legea nr. 444/2006 asemenea sporuri se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, au arătat reclamanții, prin nr.OG 6/2007 privind unele drepturi salariale ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de 15 % nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr. 444/2006 ci și altor categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe și altor ministere.
Prin Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, membrii Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor beneficiază de spor de confidențialitate de până la 15 %.
Deci, au arătat reclamanții, rezultă clar voința legiuitorului de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate cât și alte informații confidențiale și nu numai unor categorii de persoane prevăzute de Legea nr. 444/2006.
Însăși nr.OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art. 30 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Or, deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 % acordat altor categorii de persoane care exercită funcții care implică păstrarea confidențialității.
Prin aceasta, au arătat reclamantele, se încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului - art. 14 - titlul "Interzicerea discriminării".
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile a reclamanților.
A arătat pârâtul că nr.OG 137/2000 are în vedere drepturile recunoscute prin lege, exercitarea unor drepturi referindu-se la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative aduse de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de o discriminare în sensul nr.OG 137/2000.
S-a mai arătat că neacordarea sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a nr.OG 137/2000 a dispozițiilor Constituției, a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate nefiind în vigoare nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi sporul de confidențialitate.
A mai susținut pârâta că în numeroase decizii Curtea Constituțională a statuat că sporurile precum și alte stimulente sunt salariile suplimentare iar nu drepturi fundamentale apărate de Constituție (Decizia nr. 108/2006).
S-a mai arătat că personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 567/2004 cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv nr.OG 8/2007.
Situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi considerată în nici un fel comparabilă cu a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 întrucât statutul acestora, drepturile și îndatoririle sunt diferite, a arătat pârâtul.
Informațiile clasificate la care aceștia au acces sunt total diferite de informațiile la care se referă Hotărârea nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, informațiile clasificate fiind reglementate de Legea nr. 182/2002.
Situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi comparabilă nici cu cea a funcționarilor publici reglementat cu Legea nr. 188/1999 întrucât prin nr.OG 6/2007 s-a instituit sporul de 15 % pentru anumite categorii de funcționari publici și nici cu cea a personalului din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării întrucât statutul acestora reglementat prin nr.OG 137/2000 este diferit, a arătat pârâtul.
S-a invocat de pârât și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.07.2004 - 11.01.2005 conform art. 283 din Codul muncii.
Pârâtul Tribunalul Vrancea, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile întrucât sporul de confidențialitate nu este prevăzut de nr.OG 8/2007.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa întrucât, potrivit art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000 el aplică dispozițiile legale în motive de discriminare și sancționează aceste încălcări, iar potrivit art. 27 din actul normativ persoana prejudiciată are dreptul la acțiune direct în instanța prin care să solicite despăgubiri și numai atunci se citează Consiliul.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză.
A arătat că, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice în calitate de ordonator principal de credite nu are cum să asigure unul alt ordonator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin sentința civilă nr. 103 din 06.02.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților.
Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamanților este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială., care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 1 al. 3 din același act normativ, "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol, privește persoanele aflate în situații comparabile".
În speță, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești constituie o categorie de salariați cu un statut propriu, aprobat prin Legea nr. 567/2004 și cu drepturi salariale stabilite prin Legea nr. 8/2007, lege ce nu reglementează și dreptul la un spor de confidențialitate.
Reclamanții invocând discriminarea fac trimitere la alte categorii de funcționari publici care operează în cadrul activității lor cu informații clasificate și care beneficiază de un astfel de spor.
Situația nu este însă comparabilă, în accepțiunea disp. art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000, avându-se în vedere că aceste categorii de persoane au un statut diferit de cel al reclamanților, cu drepturi și obligații diferite și care au atribuții și responsabilități distincte.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 (Interzicerea discriminării) al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru a se produce o discriminare, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă, împrejurare ce nu a fost dovedită în speță (Cazurile Eredin contra Suediei din 18 februarie 1991, Hoffman contra Austriei din 28 septembrie 1995 și Scalambrina contra Italiei din 22 octombrie 1996).
De altfel, Hotărârea nr. 232/29.08.2007 emisa de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit ca nu există discriminare între magistrații procurori care instrumentează cauze în cadrul cărora gestionează informații clasificate și alte categorii de persoane care gestionează astfel de informații.
Rezultă ca evidentă împrejurarea că discriminarea nu a fost reținută pentru o categorie care instrumentează cauze în care se operează în mod direct cu informații clasificate, astfel încât o astfel de discriminare nu poate să opereze cu privire la o categorie de persoane care nu desfășoară o astfel de activitate, ci doar au o obligație generală de a păstra secretul profesional.
Instanța de fond a constatat că reclamanții nu constituie o categorie de persoane comparabilă cu categoria de funcționari publici indicată în cererea de chemare în judecată, situație în care nu poate fi reținută nici o discriminare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat s-a susținut de către recurenții-reclamanți că instanța de fond, în aprecierea existenței unei situații discriminatorii a lor față de alte categorii de salariați trebuie să pornească de la obligația imperativă impusă lor, o obligație specială de confidențialitate - art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, art. 4 din Legea nr. 304/2004 raportat la art. 15 din Codul deontologic, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic, de la faptul că activitatea judiciară desfășurată de recurenți implică contactul cu informații confidențiale, recurenții aflându-se în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Potrivit art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 13 (1) din nr.OUG 123/2002, art. 15 (1) din nr.OG 6/2007, art. 13 din nr.OG 10/2007, personalului bugetar îi este recunoscut dreptul la sporul de confidențialitate, toți făcând parte din personalul din cadrul unităților bugetare care se supun obligației de confidențialitate indiferent de categoria socio-profesională, au arătat recurenții-reclamanți.
Legiuitorul, au arătat recurenții-reclamanți, a avut în vedere un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidențialitate, îndeplinirea obligației de confidențialitate criteriu care a fost aplicat discriminatoriu ținând cont doar de criteriul categoriei socio-profesionale.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum au formulat-
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Tribunalul Vranceaa solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.
A susținut că în mod corect instanța de fond a reținut că nu poate fi reținută o situație discriminatorie ca cea prevăzută de nr.OG 137/2000, că reclamanții constituie o categorie de salariați cu statut propriu aprobat prin Legea nr. 567/2004 și cu drepturi salariale proprii conform nr.OG 8/2007.
Intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Finanțelor Publice nu au depus întâmpinare deși au fost citați cu copie de pe motivele de recurs (citațiile primite pentru termenul din 14.04.2008 filele 39 - 42 dosar recurs).
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenții-reclamanți, cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemenică, astfel că recursul declarat de reclamanți este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 (1) din nr.OUG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Alineatul 3 al aceluiași articol menționează că: "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a aceluiași scop sunt adecvate și necesare.
Codul muncii ale cărui dispoziții potrivit art. 295 se aplică și reclamanților-recurenți în art. 5 alin. 3 prevede că, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferințe, care au ca efect sau scop neacordarea, restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii, deci există discriminare directă atunci când o persoană este tratată într-o manieră mai puțin favorabilă față de o altă persoană.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 4 din Codul muncii constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alineatul 2, dar care produc efectele unei discriminări directe, această discriminare indirectă producându-se când o dispoziție, un criteriu, o practică aparent neutră este susceptibilă să antreneze un dezavantaj particular pentru diferite persoane.
Or, recurenții-reclamanți au susținut că anumite categorii de salariați bugetari, și nu neapărat demnitari sau funcționari cu statut special, ca și ei beneficiază de sporuri de confidențialitate.
Obligația de confidențialitate reprezintă o obligație legală pentru toate categoriile de salariați, inclusiv salariații din unitățile bugetare.
Acordarea unor sporuri unor categorii de salariați bugetari pentru a respecta o obligație legală și neacordarea acestor sporuri unui alte categorii de salariați bugetari pentru aceeași obligație legală constituie o practică discriminatorie în sensul dispozițiilor art. 2 din nr.OG 137/2000 și art. 5 din Codul muncii.
Justificarea neacordării acestui spor și reclamanților personal auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești numai pe acest criteriu socio-profesional precum că au un statut special, o lege de salarizare specială, că au atribuții diferite de cele ale celorlalți salariați bugetari care beneficiază de acest spor, nu poate fi primită.
Și personalul auxiliar de specialitate prin însăși natura activității lor are acces la informații confidențiale, referitoare la secrete bancare, secrete economice, etc. numai că celorlalte categorii de salariați bugetari care au acces la asemenea informații, deși au aceeași obligație legală de confidențialitate le-a fost recunoscut și un drept salarial.
Diferențierea de salarizare trebuie făcută în funcție de nivelul studiilor, calitatea muncii, condițiile de muncă.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică o recunoaștere acelorași obiective și elementelor de salarizare pentru toate persoanele aflate în situații comparabile.
Deci, nu poate fi considerată justificată susținerea că situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi comparabilă numai cu cea a personalului militar și funcționarilor cu statut special sau a funcționarilor din aparatul de lucru al Guvernului, unele ministere, pentru că situația reclamanților este comparabilă cu multe alte categorii de salariați bugetari care beneficiază de acest spor de confidențialitate cât și pentru faptul că și pentru aceste categorii de persoane există obligația legală de confidențialitate.
Deci, sub aspectele menționate mai sus, recursul reclamanților este fondat, criticile formulate de aceștia încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul însă este întemeiat numai în ceea ce privește reclamanții, și .
În ceea ce privește pe reclamanții, și recursul declarat de aceștia nu este fondat.
Potrivit adresei nr. 1784/7A/05.05.2008 a Tribunalului Vrancea aceștia îndeplinesc funcții de șofer, muncitor, îngrijitor și aprod, funcții care nu fac parte din personalul auxiliar de specialitate.
Acordarea sporului de 15 % pentru reclamanții-recurenți personal auxiliar de specialitate se va face numai pentru perioada 11.01.2005 - 22.05.2008 și nu și pentru viitor, iar pentru perioada 01.07.2004 - 11.01.2005 dreptul la acțiunea civilă este prescris față de data introducerii acțiunii civile - 11.01.2008.
Conform art. 14 din Decretul nr. 92/1976 urmează ca pârâtul Tribunalul Vrancea să facă mențiunile privind plata acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Conform art. 269 alin. 1 din Codul muncii urmează a obliga ca plata drepturilor bănești cuvenite să se facă actualizată cu indicele de inflație.
Acțiunea recurenților-reclamanți față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării urmează a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice execută controlul asupra politicii bugetare în numele Guvernului, el întocmind proiectele de buget anuale și proiectele de legi bugetare anuale pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite printre care și pârâtul Ministerul Justiției.
Sumele alocate de Ministerul Finanțelor Publice ordonatorilor principali de credite sunt cele stabilite prin legea bugetului potrivit destinațiilor stabilite prin acesta (art. 19, 28, 35 din Legea nr. 500/2002).
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării urmărește aplicarea legislației în materie de nediscriminare, el constatând și sancționând faptele de discriminare.
Potrivit art. 27 din nr.OG 137/2000 persoanele care se constată discriminate și prejudiciate au dreptul la acțiune în justiție pentru repararea prejudiciului.
Având în vedere cele menționate mai sus, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de reclamanții, și .
Urmează a modifica în tot sentința civilă nr. 103/2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare a obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților-recurenți, și sporul de 15 % de confidențialitate pe perioada efectiv lucrată în cadrul perioadelor 11.01.2005 - 22.05.2008, actualizate cu indicele de inflație.
Urmează a obliga pârâtul Tribunalul Vrancea să menționeze plata acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamanților-recurenți.
Urmează a respinge acțiunea civilă a reclamanților-recurenți față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Se va respinge recursul declarat de reclamanții, și ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Panciu, din P,-, jud. V împotriva sentinței civile nr. 103/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 103 din 06.02.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud. V să plătească reclamanților-recurenți, și, sporul de 15 % de confidențialitate pe perioada efectiv lucrată în cadrul perioadei 11.01.2005 până la 22.05.2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâtul Tribunalul Vrancea să menționeze plata acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
RESPINGE acțiunea civilă a recurenților-reclamanți față de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1,--3, pentru lipsa calității procesuale pasive.
RESPINGE recursul declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Panciu, din P,-, jud. V împotriva sentinței civile nr. 103/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Virginia Filipescu
Pt. jud.,
aflat în, cf. art. 261 al.2,
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
Dr.
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al.2,
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex.//23 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
CU OPINIE SEPARATĂ A D-LUI JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
ÎN:
RESPINGERII ca nefondat a recursului declarat de reclamanții, HG, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Panciu, din P,-, jud. V împotriva sentinței civile nr. 103/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței judecătorești, și-au întemeiat acțiunea civilă prin care au solicitat plata sporului de confidențialitate pe dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării și pe dispozițiile din unele acte normative: Legea nr. 444/2006 pentru acordarea unor drepturi salariale personalului militar și funcționarilor cu statut special din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, nr.OG 6/2007 privind reglementarea unor drepturi salariale și a altor categorii de funcționari publici din aparatul Guvernului, Administrației Președințiale, Ministere, etc. Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor.
Conform art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Or, în cauză, nu sunt întrunite aceste cerințe.
Actele normative invocate mai sus prevăd acordarea acestui spor de confidențialitate anumitor categorii de salariați care au acces la informații clasificate, informații privitoare la siguranța națională, persoane care au aviz de acces la aceste informații.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de asemenea invocată de reclamanți, consideră că există tratament discriminatoriu atunci când persoanele respective se află în situații omoloage sau comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Este adevărat că art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar impune acestora să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul, dar aceasta are caracter general și ține de procedura de soluționare a cauzelor, informațiile respective neintrând în categoria informațiilor clasificate care privesc siguranța națională.
Păstrarea secretului profesional este o obligație de serviciu și este aplicabilă tuturor categoriilor de salariați indiferent de sectorul în care-și desfășoară activitatea.
Or, acesta nu poate fi considerat un tratament discriminatoriu și care ar restrânge anumite libertăți ale salariatului.
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, opinând în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
pt. JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
aflat în, conf. art. 261 alin. 2.
PREȘEDINTE,
Dr.
pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al.2,
Grefier șef secție,
-
: - -
: 2 ex.//23 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
