Pretentii civile. Speta. Decizia 3774/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1183/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3774/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.288 din data de 14.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5391/2008), în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și,având ca obiect:"drepturi bănești - rețineri impozit".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta și intimațiiConsiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 25.05.2009, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ.
Curtea respinge excepția tardivității cererii reclamanților reiterată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinarea depusă în recurs, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile de drept comun din Codului muncii, iar nu acelea ale legii speciale - nr.OUG 177/2002, astfel cum susține intimatul pârât.
Având în vedere împrejurarea că intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea formulată și transmisă prin fax, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, Curtea o reține spre soluționare.
După reținerea cauzei în pronunțare, se depune la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.05.2009, ora 1230, întâmpinarea transmisă prin poștă de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.288 din data de 14.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii, a respins acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins acțiunea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Dispozițiile art. 109 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, modificate, ce prevedeau reducerea impozitului pe venit în cote procentuale corespunzătoare distincțiilor "Meritul Judiciar" acordate magistraților în activitate, au fost abrogate prin dispozițiile nr.OG 73/1999, iar dispozițiile actului abrogator au fost abrogate, la rândul lor, prin dispozițiile nr.OG 7/2001, care, ulterior, a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002.
La 28.09.2004, dispozițiile art. 109 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 au fost abrogate tacit prin art. 107 pct. 2 lit. b) ale Legii nr. 303/2004, la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 88 și art. 89 din Legea nr. 92/1992 ce prevedeau distincțiile menționate au fost abrogate tacit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 la data de 28.09.2004, acest din urmă act normativ prevăzând la art. 88 și art. 89 posibilitatea acordării către magistrați a diplomei "Meritul Judiciar".
Împrejurarea înlăturării beneficiilor fiscale acordate magistraților distinși cu diferite medalii și ordine pentru activitatea desfășurată nu semnifică lipsirea acestora de proprietatea lor în sensul dat de Curtea Europeană articolului 1 al primului protocol adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece posibilitatea de a beneficia sau nu de înlesniri fiscale ca urmare a acordării unor premii nu semnifică "privarea de bunuri fără o cauză de utilitate publică" cum susțin reclamanții, ci doar exercitarea de către legiuitor a posibilității sale de apreciere în domeniul normativ fiscal asupra beneficiilor pe care înțelege să le acorde sau nu unor anumite categorii profesionale; nu se poate susține nici că reclamanții au o creanță bine stabilită sau o speranță legitimă care să beneficieze de protecția prevăzută de garanțiile instituite prin dispozițiile art.1 ale Primului protocol adițional la Convenția Europeană deoarece dreptul pretins prin prezenta cauză nu este consacrat prin vreun act de creanță sau printr-o hotărâre judecătorească.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că nu se poate susține existența unui conflict între dispozițiile art. 107 pct. 2 lit. b) din Legea nr.303/2004, prin care au fost abrogate scutirile fiscale acordate magistraților, și art. 1 al Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană.
Totodată, a mai reținut Curtea, nu se poate susține nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, câtă vreme neacordarea de scutiri fiscale magistraților premiați nu reprezintă o faptă ilicită prejudiciabilă a legiuitorului român, care nu a încălcat principiul egalității în drepturi a salariaților, în condițiile în care marja de apreciere a acestuia în domeniul fiscal, domeniu în care poate sau nu acorda înlesniri fiscale nu semnifică nici nerespectarea dreptului câștigat, deoarece scutirea de impozit pe venit nu reprezintă un drept de natură salarială, ci fiscală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a reiterat în parte argumentele expuse în motivarea acțiunii principale, arătând, în esență, următoarele:
Articolul 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bunuri" cuprinde atât "bunurile actuale", cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele.
Dreptul de creanță constă în îndrituirea creditorului unui raport juridic de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva.
Dreptul de reducere a impozitului pe venit, ca efect al primirii "Meritul Judiciar", fiind o creanță, bine stabilită, și care a creat o "speranță legitimă", reprezintă o "valoare patrimonială" ce implică garanțiile prevăzute de art. 1 al Protocolului Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( împotriva Slovaciei nr. 44912/1998).
De aceea, a mai a susținut recurenta, prin art. 86 din Ordonanța Guvernului nr.73/1999 și art. 107 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 303/2004 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea acestui "bun", fără ca din cuprinsul actelor normative interne să rezulte o cauză de utilitate publică.
A mai făcut referire recurenta la dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, arătând, în concluzie, că este evidentă existența unui conflict între art. 86 din Ordonanța Guvernului nr.73/1999 și art.107 pct. 2 lit. b) din Legea nr.303/2004 prin care s-au abrogat art. 107-109 din Legea nr.92/1992, pe de o parte, și art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe de altă parte, astfel încât trebuie dată preponderență aplicării acestui text al reglementării internaționale la care România a aderat prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 martie 1994 - in aceasta constând greșita aplicare a legii de către instanța de fond, care a nesocotit aceste dispoziții.
Admiterea acțiunii recurentei ar fi reprezentat totodată o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998 din Codul civil și art. 6 și 269 din Codul muncii, fiind injust ca pentru trecut, prezent și până la eventualele modificări legislative când vor fi prevăzute expres alte drepturi în plus ce decurg din primirea "Meritul Judiciar", judecătorilor și procurorilor să nu li se respecte dreptul câștigat, prevăzut de art. 109 alin.1 din Legea nr. 92/1992.
Este de neconceput, a susținut recurenta, ca, prin intervenții legislative ulterioare în domeniul diplomei "Meritul Judiciar", să se suprime un drept câștigat al magistraților încă din anul 1992. Aceasta ar fi în contradicție cu însuși scopul legii noi - Legea nr. 303/2004, explicit exprimat în expunerea de motive în care se precizează că, printre obiectivele urmărite este și " statutului magistraților și crearea unui corp de magistrați de carieră".
Totodată se mai arată că "stabilirea drepturilor magistraților ține seama de rolul justiției de putere în stat, de răspunderea și complexitatea funcției de magistrat, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute pentru magistrați și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora".
Cu toate acestea, prin sentința recurată, se susține că acțiunea a fost respinsa, fără a se motiva de ce a fost înlăturată aplicarea textelor și a principiilor pe care recurenta le-a expus, reținându-se doar că legiuitorul are o marjă de apreciere nelimitată, cu referire la distincția dintre drepturile de natura salarială și cele de natură fiscală.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea sentinței civile atacate,care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În temeiul dispozițiilor art. 1 lit. d) pct. 13 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Guvernul a adoptat nr.OG 73/1999 privind impozitul pe venit, act normativ care, la art. 86 pct. 5 prevede expres că, la data intrării sale în vigoare, se abrogă dispozițiile art. 109 alin. 1 cu privire la reducerea impozitului pe venit, din Legea nr. 92/1992 republicată, privind organizarea judecătorească.
Cu toate că nr.OG 73/1999 a fost respinsă, ulterior, prin Legea nr. 206/2002, o atare situație nu poate înlătura caracterul definitiv al abrogării art. 109 alin. 1 cu privire la reducerea impozitului pe venit, din Legea nr. 92/1992 republicată, privind organizarea judecătorească dispusă prin această ordonanță, câtă vreme aceeași ordonanță a fost mai întâi abrogată printr-un alt act normativ de egal, respectiv prin art. 85 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001.
Astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 55/2007, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, din moment ce efectul normei de abrogare este instantaneu, în sensul că aplicabilitatea dispozițiilor abrogate încetează odată cu intrarea în vigoare a textului abrogator, iar caracterul abrogării nu poate fi decât definitiv încât, în lipsa unei prevederi exprese, dispozițiile abrogate nu mai pot fi reactivate în viitor, se impune ca, față de această particularitate a unei astfel de norme, de aplicare a ei o singură dată, dar cu efect definitiv, să se considere că nici nu are relevanță dacă textul abrogator a fost abrogat la rândul lui sau nu.
Totodată, deși Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, prevede, la art. 88 alin. 1, posibilitatea acordării diplomei "Meritul Judiciar" pentru judecătorii și procurorii cu merite deosebite, nici acest act normativ și nici actuala lege de salarizare nu mai prevăd o reducere a cotelor de impozitare pentru procurorii distinși cu diploma "Meritul Judiciar".
În mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate susține existența unui conflict între dispozițiile art. 86 din Ordonanța Guvernului nr.73/1999 și art. 107 pct. 2 lit. b) din Legea nr.303/2004, prin care au fost abrogate scutirile fiscale acordate magistraților recompensați cu diploma "Meritul Judiciar", pe de o parte, și art. 1 al Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană, pe de altă parte.
Este adevărat că, în sensul Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, noțiunea de bun are o semnificație specială, care nu poate fi redusă numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în baza cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" de a obține folosința efectivă a unui drept de proprietate.
Însă, primul protocol adițional nu recunoaște dreptul de proprietate "în termeni absoluți", consacrând nu numai principiul general al necesității respectării dreptului de proprietate, ci și admisibilitatea privării de proprietate, cu respectarea anumitor condiții, și fără a aduce atingere substanței dreptului, ori a controlului folosinței bunurilor.
Așa fiind, în cauză, în mod corect prima instanță a reținut că legiuitorul este în măsură a stabili condițiile de exercitare a dreptului, ceea ce nu echivalează cu lipsirea reclamanților de însuși dreptul.
Curtea constată că dreptul judecătorilor și procurorilor de a le fi acordată diploma "Meritul Judiciar" nu a fost suprimat, astfel încât nu pot fi primite nici criticile recurentei potrivit cărora instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere că, prin abrogarea art. 109 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 s-ar fi nesocotit obiectivele urmărite prin adoptarea Legii nr. 303/2004, așa cum rezultă ele din expunerea de motive a acestuia act normativ.
De altfel, se impune a fi menționat că și Curtea Constituțională a stabilit în mod constant în jurisprudența sa că exceptarea de la plata impozitelor și taxelor ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă care corespunde unor rațiuni economice sau unor necesități de ocrotire a unor subiecte de drept, dar că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele și cuantumul lor și de a acorda scutiri sau reduceri de impozite în favoarea unor anumite categorii de contribuabili în anumite perioade de timp, neexistând nici un impediment ca, printr-o lege nouă, să fie retrase scutirile sau reducerile acordate printr-o lege anterioară.
În mod judicios prima instanță a stabilit că nu se poate reține nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, câtă vreme neacordarea de scutiri fiscale magistraților premiați nu reprezintă o faptă ilicită prejudiciabilă a legiuitorului român, și nici încălcarea principiului egalității în drepturi a salariaților, în condițiile în care marja de apreciere a legiuitorului în domeniul fiscal, domeniu în care poate sau nu să acorde înlesniri fiscale, nu semnifică nerespectarea unui drept câștigat (în sensul art. 38 din Codul muncii ), deoarece scutirea de impozit pe venit nu reprezintă un drept de natură salarială, ci fiscală.
Cu atât mai puțin se poate reține vinovăția angajatorilor pârâți pentru neacordarea reducerilor de impozit, în condițiile în care textul legal care reglementa aceste reduceri pentru judecătorii și procurorii cărora le-a fost acordată diploma "Meritul Judiciar" a fost abrogat. Or, art. 269 din Codul muncii reglementează răspundereaangajatorului, care este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pe baza probelor administrate și a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Așa fiind, Curtea va menține hotărârea instanței de fond și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) pr. civ, va respinge recursul declarat de recurenta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.288 din data de 14.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5391/2008), în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./25.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
