Pretentii civile. Speta. Decizia 3870/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3870
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G și împotriva sentinței civile nr. 57/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează următoarele:
- recursul este declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile,
- prin serviciul registratură intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus o cerere prin care solicită să i se comunice un exemplar de pe recurs și să se acorde un nou termen pentru a-și pregăti apărarea,
- se cere și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, în baza art. 156 alin. 1 Cod proc. civ. respinge cererea formulată de intimatul-pârât Ministerul Justiției. După care, din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea 167/1999 coroborat cu art. 301 din Codul d e procedură civilă, invocă excepția tardivității recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 57 de la 24 ianuarie 2008 respins cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Corabia, fiind salarizați potrivit OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea 45/2007 anexa 1 lit A pct. 25-31, iar prin prezenta cerere au solicitat acordarea despăgubirilor ca urmare a discriminării create prin neacordarea aceleiași salarizări prevăzute la anexa 1 lit. A pct.6-13, respectiv coeficienții de multiplicate 7-15 față de 19-23 acordat procurorilor din cadrul DNA și DIICOT.
Analizând dispozițiile art.74 alin.1 din Legea 303/2004 și art.3 alin.1 din OUG 27/2006, s-a reținut că indemnizația magistraților se stabilește în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură. În speță, DNA și DIICOT sunt structuri cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii din cadrul acestora sunt salarizați conform coeficienților de multiplicare 19-23, având un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii în cadrul structurilor sus-menționate, respectiv prin numire, exercitarea funcției pe o durată temporară, revenirea pe postul deținut la expirarea numirii, precum și activitatea desfășurată, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între petenți și procurorii DNA și DIICOT.
În mod evident OG l37/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000, iar în cazul petenților legea a prevăzut modalități de salarizare diferite în funcție de nivelul instanței, inegalitățile fiind justificate.
Susținerea reclamanților că discriminarea invocată a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și înlăturată prin Decizia VI /2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate reține deoarece aceasta nu se referă la modul de salarizare care este clar prevăzut de lege,ci se referă la drepturile prevăzute la art.17 și 26 din OUG nr.177/2002. Astfel, și anterior OUG 27/2006 salarizarea magistraților s-a făcut în funcție de nivelul instanțelor sau parchetelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs sunt aceleași cu cele menționate în cererea de chemare în judecată.
Recursul este tardiv.
Instanța, din oficiu,a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de reclamant.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 301 Cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezii de comunicare este 07.02.2008, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 04.03.2008, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanții, G și, împotriva sentinței civile nr. 57/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA de APEL CRAIOVA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
09.06.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitrancă
