Pretentii civile. Speta. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul scu, împotriva Sentinței Civile nr.903/2008, pronunțată de Tribunalul C S în Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate CFR SA B, prin Sucursala Regională CF T, având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurentul personal, asistat de avocat, prezentă intimata prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta intimatei depune la dosar note scrise.
Curtea, văzând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate, În sensul admiterii contestației reclamantului,astfel cum a fost formulată în primul ciclu procesual. Învederează că sancționarea reclamantului a fost nelegală și netemeinică, că ea reprezintă o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, în contextul in care funcția din care a fost schimbat recurentul nu concură la siguranța circulației, spre deosebire de aceea in care a fost trecut, de 111. Reiterează și celelalte argumente expuse in cererea de recurs și învederează că solicită plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimate solicită respingerea recursului, reluând pe scurt apărările de fond expuse in conținutul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr.903/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul C S în Dosarul nr- a fost respinsă contestația reclamantului scu, promovată in contradictoriu cu pârâta CFR SA, Sucursala Regionala T, T, ce a avut ca obiect anularea deciziei de sancționare nr. 400/15.11.2007, emisă de pârâtă și repunerea sa în funcția de șef stație III la stația C.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in deliberare că prin Decizia de sancționare nr. 400/15.11.2007, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu înlocuirea din funcția de șef stație III în funcția de impiegat de mișcare, începând cu data de 16.11.2007, în temeiul prevederilor art. 264 alin. 2 din Codul Muncii, coroborate cu art. 42 pct. 1 lit. f din Decretul nr. 360/1976.
La baza emiterii deciziei de sancționare au stat concluziile Raportului nr.4/m/1125/22.10.2007, întocmit cu ocazia finalizării cercetării disciplinare, raport în care s-a reținut că reclamantul se face vinovat de săvârșirea unor abateri disciplinare,reproșându-i-se că nu a efectuat controalele ierarhice cu exigență pentru depistarea de nereguli în sarcina personalului executiv, că a consemnat fictiv efectuarea de controale ierarhice în registrul de evidență, că nu a urmărit desfigurarea deficiențelor constatate cu ocazia reviziilor lunare în comisie; nu a efectuat instructajul practic de servicii; nu a menționat în pontajele lunare suspendarea serviciului de mișcare conform dispozițiilor Regulamentului de circulație C; nu s-a implicat în respectarea regimului de muncă și urmărirea reducerii soldului de ore suplimentare și nu a trecut datele de circulație pentru trenul suplimentar 20953 TRANS.
Tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 263 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, respectiv o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Astfel, sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul sunt cele prevăzute de art. 264 alin.1 Codul Muncii, insă în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială se stabilește un alt regim sancționator, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 2 Codul Muncii, va fi aplicat acesta.
Instanța de fond a mai observat că, în speță, reclamantul nu a realizat anumite controale conform programului lunar de control aprobat, controale care erau în sarcina sa conform fișei postului, consemnându-le fictiv, atât în Registrul de evidență control ierarhic, cât și în sintezele lunare. Aceste abateri disciplinare au fost recunoscute și de către reclamant în cuprinsul Notei explicative date cu ocazia cercetării disciplinare.
S-a mai reținut in conținutul considerentelor sentinței menționate că reclamantul a efectuat superficial controalele ierarhice, nedepistând nici o neregulă în sarcina personalului executiv în perioada iunie-octombrie 2007, cu toate că în respectiva perioadă, au existat mai multe nereguli în activitatea personalului stației pe care reclamantul o conducea, nereguli constatate cu ocazia controlului de fond efectuat în perioada 17-18.10.2007 și consemnate la punctul 8.5. din Nota de constatare întocmită cu acea ocazie (fila 80 dosar).
Este adevărat că în cursul anului 2007 schema de normare cu personal calificat necesar funcțiilor existente la nivelul stației C - nu fost completă și că reclamantul a sesizat acest aspect către de Circulație C, însă aceste deficiențe au fost remediate prin detașări de personal așa cum rezultă din situația consemnată la pct. 8.4.7 din Nota de constatare de la fila 80 dosar.
Instanța de fond a mai considerat că, deși conform fișei postului, reclamantul avea ca atribuții de serviciu întocmirea graficelor lunare de lucru la toți salariații și întocmirea pontajelor, și-a îndeplinit necorespunzător aceste atribuții, existând diferențe între graficul de lucru și pontaje (filele 115-124 dosar).
Nu în ultimul rând, s-a reținut că, deși în data de 20.09.2007, reclamantul efectua serviciul de impiegat de mișcare, acesta nu a consemnat în registrul special mișcare datele de circulație ale suplimentar 20953 Trans, care circulat pe relația C - Oțelu (filele 111-114 dosar).
În contextul situației de fapt mai sus expusă, instanța de fond a conchis că reclamantul a încălcat obligațiile de serviciu ce îi reveneau conform dispozițiilor art. 187 pct. 2 din regulamentul 005 privind înscrierea datelor de circulație a trenului în registrul de mișcare prin fiecare punct de secționare, iar sancțiunea disciplinară a fost corect aplicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul scu, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, la data de 08.10.2008, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței supusă reformării, în sensul admiterii contestației sale, astfel cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 /pr.civ. reclamantul a reiterat argumentele expuse in fața instanței de fond, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa prin decizia de sancționare. Dimpotrivă, pentru neajunsurile din activitatea stației pe care o conducea este responsabilă intimata, fiindcă nu i-a asigurat numărul de 14 angajați cât prevederea normativul stației, context in care recurentul a fost nevoit să substituie, pe lângă atribuțiile de șef de stație,toate funcțiile posibile, lucrând peste program și cu personal redus la
Cu toate că prin contestația formulată recurentul a răspuns tuturor acuzațiilor angajatorului, prima instanță a luat în considerare numai argumentele invocate de partea adversă prin decizia de sancționare, acest act reprezentând in fapt o modificare unilaterală a contractului său individual de muncă.
Poziția procesuală a intimatei CFR SA, Sucursala Regionala Taf ost exprimată prin întâmpinarea depusă in fața instanței de recurs la filele 11-13, aceasta solicitând respingerea recursului,cu motivarea că atât prin cererea de recurs, cât și prin contestația formulată, reclamantul recunoaște indirect că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, însă le justifică prin numărul redus de personal repartizat de angajator în perioada respectivă, argument ce nu este in măsură sa îl exonereze de la obligația de a-și îndeplini corespunzător atribuțiile ce-i reveneau în calitate de șef de stație.
Mai arată pârâta că activitatea de control pe care reclamantul trebuia s-o îndeplinească are ca scop depistarea neconformităților și a deprinderilor greșite de lucru ale personalului din subordine, iar activitatea de instruire practică are drept finalitate corectarea deprinderilor greșite și aprofundarea celor formate corect, ambele fiind componente esențiale ale muncii de prevenire a accidentelor și evenimentelor feroviare, cu implicații asupra siguranței circulației.
In fața instanței de recurs părțile au mai depus la dosar următoarele înscrisuri. Împuternicire avocațială, Carnetul de muncă al reclamantului, listă a locurilor de muncă, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 127/P/2008, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, Decretul nr. 360/1976 privind statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, ultimele in copii xerox.
Analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, dar și a înscrisurilor depuse in recurs, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind. 1/pr.civ., Curtea reține că acesta nu este întemeiat, cu următoarele argumente.
Într-adevăr, reclamantul este angajatul pârâtei, îndeplinind funcția de șef de stație de cale ferată în stația C până la data de 15.11.2007, când, prin Decizia nr. 400, fost sancționat disciplinar cu înlocuirea din funcție, reținându-se in sarcina sa săvârșirea abaterilor la care se referă art. 31 lit. a) și b) din Decretul nr. 360/1976 privind Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport, referitoare la neîndeplinirea atribuțiilor de organizare, coordonare și control, precum și a celei privind îndrumarea personalului din subordine în legătură cu atribuțiile de serviciu. În privința faptelor concrete ale reclamantului, acestea au fost reproduse in mod exact prin considerentele sentinței recurate și au fost expuse mai sus.
Observând conținutul Notei explicative întocmită la data de 22.10.2007, cu ocazia cercetării disciplinare a salariatului in discuție, Curtea constată, la fel ca și instanța de fond, că reclamantul a recunoscut că nu a efectuat controalele ierarhice trecute in programul lunar de control in perioada iunie-octombrie 2007 pentru depistarea de nereguli în sarcina personalului executiv și că a consemnat fictiv efectuarea de controale ierarhice în registrul de evidență, dar a justificat aceste disfuncționalități in îndeplinirea atribuțiilor de șef de stație, de lipsa personalului suficient pentru asigurarea continuității serviciului, care l-a pus in situația de a presta el însuși anumite sarcini de serviciu ale subalternilor, fără a-i mai rămâne timp pentru îndeplinirea propriilor obligații. O atare poziție procesuală a fost exprimată de autorul contestației și prin cererea de recurs in conținutul căreia susține din nou că neajunsurile din activitatea stației pe care o coordona s-au datorat insuficienței personalului repartizat de intimată.
Cu privire la aceste argumente ale reclamantului, Curtea consideră că, in contextul situației sale concrete, insuficiența personalului din subordine nu justifică neîndeplinirea tuturor sarcinilor de serviciu ce-i reveneau in calitate de șef de stație, câtă vreme el nu a manifestat o preocupare adecvată atribuțiilor sale pentru a aduce la cunoștința unității angajatoare în concret, prin expunerea detaliată și documentată a consecințelor pe care neocuparea schemei de personal o are asupra activității pe care o coordonează.
În aceeași ordine de idei, Curtea nu poate să nu constate că reclamantul a depus la dosarul instanței de fond nu mai puțin de șase sesizări adresate șefului său ierarhic, din al căror conținut rezultă insă că principala sa preocupare a fost, nu descrierea completă și documentată a deficiențelor in activitatea stației care se datorează numărului redus de angajați ce i-au fost repartizați in subordine prin raportare la atribuțiile de serviciu ale fiecăruia, ci imposibilitatea subalternilor săi de a-și efectua concediul de odihnă potrivit legii.
Singurul înscris care atestă o oarecare preocupare a reclamantului pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu in contextul numărului redus de personal pe care îl avea in subordine este Adresa nr-, redactată la data de 22.05.2007 prin care acesta aduce la cunoștința angajatorului faptul că datorită orelor suplimentare pe care trebuie să le lucreze, salariații din cadrul stației sunt obosiți fizic, solicită in scris zile libere pentru odihnă și rezolvarea problemelor personale.
Ori, de vreme ce adresa menționată nu cuprinde date concrete despre disfuncționalitățile din cadrul stației generate de insuficiența personalului, Curtea consideră că recurentul nu a manifestat o preocupare constantă și adecvată pentru bunul mers al activității sale și a subordonaților și de aceea nu poate invoca cu succes in fața instanțelor de judecată, pentru a se exonera de răspunderea ce-i revine pentru neîndeplinirea unora dintre atribuțiile sale, faptul că intimata nu a asigurat un număr suficient de salariați, in raport cu sarcinile de serviciu.
Curtea consideră că nu sunt întemeiate nici susținerile recurentului referitoare la faptul că prin decizia de concediere atacată, angajatorul ar fi modificat unilateral raporturile de muncă ale reclamantului, pentru că sancțiunea disciplinară vizând înlocuirea din funcție și trecerea intr-o altă muncă ce corespunde pregătirii profesionale, chiar și intr-o altă localitate este reglementată expres de prevederile art.42 pct.1, lit. b) din Decretul nr.360/1976. Mai mult, funcția de conducere pe care o exercita reclamantul până la emiterea deciziei atacate, prin atribuțiile concrete ce țin de coordonarea întregii activități a stației de cale ferată, prin complexitatea și importanța sarcinilor de serviciu pe care reclamantul le îndeplinea conform fișei postului și a (filele 64-71 dosar fond), concură intr-o mai mare măsură la siguranța circulației, decât cea de, care presupune sarcini de serviciu mai puțin complexe.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul reclamantului, procedând conform art. 312 alin. 1/pr.civ., cu consecința evidentă a menținerii hotărârii atacată,considerată a fi legală și temeinică.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul scu,împotriva Sentinței Civile nr.903/2008, pronunțată de Tribunalul C S în Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate CFR SA B, prin Sucursala Regională CF
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../05.02.2009.2009
Tehnored.:./ 2 ex./05.02.2009
Prima instanță. și
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
