Pretentii civile. Speta. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 414/
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G-, -, împotriva sentinței civile nr. 44 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți, G-, -, și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: recursul este al treilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; s-au depus la dosar relațiile solicitate Tribunalului Brăila; recurenții reclamanți prin cererea de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenții reclamanți au solicitat judecarea în lipsă, unește excepția cu fondul cauzei, rămânând în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu și a recursului declarat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2563/113 din 06.09.2007 la TRIBUNALUL BRĂILA reclamanții, G-, -, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând obligarea pârâților să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu luna august 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și pentru viitor, ca plata acestor drepturi să fie actualizată cu indicele de inflație, să fie obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au susținut că fac parte din personalul auxiliar de specialitate de la TRIBUNALUL BRĂILA.
Au arătat că prin diferite acte normative salariații care gestionează informații clasificate beneficiază de sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, s-a arătat că prin Legea nr. 444/2006, asemenea sporuri se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională.
De asemenea, au arătat reclamanții, prin nr.OG 6/2007 privind unele drepturi salariale ale funcționarilor publici, s-a prevăzut acordarea sporului de 15 % nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr. 444/2006 ci și altor categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe și altor ministere.
Prin Lega nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor membrii Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor beneficiază de spor de confidențialitate de până la 15 %.
Deci, au arătat reclamanții, rezultă clar voința legiuitorului de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate, cât și alte informații confidențiale - și nu numai - unor categorii de persoane prevăzute de Legea nr. 444/2006.
Însăși nr.OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art. 30 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Or, deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de spcialitate al instanțelor judecătorești, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 % acordat altor categorii de persoane care exercită funcții care implică păstrarea confidențialității.
Prin aceasta, au arătat reclamanții, se încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului - art. 14 - titlul "Interzicerea discriminării".
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile a reclamanților.
A arătat pârâtul că nr.OG 137/2000 are în vedere drepturile recunoscute prin lege, exercitarea unor drepturi referindu-se la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu poate fi vorba de o discriminare în sensul nr.OG 137/2000.
S-a mai arătat că neacordarea sporului de confidențialitate nu poate fi reținută ca o încălcare a nr.OG 137/2000, a dispozițiilor Constituției, a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege, pentru personalul auxiliar de specialitate nefiind în vigoare nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi sporul de confidențialitate.
S-a mai arătat că personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie aparte de salariați din sistemul bugetar, cu un statut specific reglementat de Legea nr. 567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv nr.OG 8/2007.
Situația personalului auxialiar de specialitate nu poate fi considerată în nici un fel comparabilă cu a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instiuțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 întrucât, statutul acestora, drepturile și îndatoririle sunt diferite, a arătat pârâtul.
Informațiile clasificate la care acestea au acces sunt total diferite de informațiile la care se referă Legea nr. 567/2004 a, informațiile clasificate fiind reglementate de Legea nr. 182/2002.
Situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi comparabilă nici cu cea a funcționarilor publici reglementată de Legea nr. 188/1999, întrucât, prin nr.OG 6/2007 s-a instituit sporul de 15 % pentru anumite categorii de funcționari publici, și nici cu cea a personalului din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării întrucât statutul acestora reglementat prin nr.OG 137/2000 este diferit, a arătat pârâtul.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză.
A arătat că, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice în calitate de ordonator principal de credite nu are cum să asigure unui alt ordinator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin încheierea din 02.11.2007 TRIBUNALUL BRĂILA - Secția civilă a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Curtea de APEL GALAȚI în vederea soluționării cererilor de abținere formulate de întreg personalul auxiliar din cadrul instanței având în vedere calitatea lor de reclamanți în cauză.
Curtea de APEL GALAȚI, prin încheierea din 03.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, a admis cererile de abținere și a trimis cauza spre judecare la Tribunalul Vrancea.
La Tribunalul Vrancea cauza s-a înregistrat sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 44 din 17.01.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamanților este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Brăila, calitate în care, față de dispozițiile art. 78 din Legea nr. 567/2004 se consideră discriminați față de alte categorii profesionale care primesc un spor de confidențialitate de până la 15 % din salariul de bază.
Potrivit nr.OG 137/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Art. 1 alin. 3 din același act normativ stabilește că: "exercitarea drepturilor enunțate privește persoanele aflate în situații comparabile", situație care este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Nu orice diferență de tratament reprezintă însă o discriminare.
Pentru a putea fi reținută discriminarea este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, față de conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale reclamanților, față de celelalte categorii profesionale indicate în acțiune, precum și sistemele de salarizare ale acestora, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte. Există deci o justificare obiectivă a diferenței de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale, în raport de deosebirile dintre aceste grupuri, astfel că lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie.
Chiar și Curtea Constituțională (deciziile nr. 693/2006 și 108/2006) a reținut că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări și nici privilegii.
Obligația prevăzută pentru personalul auxiliar de specialitate de păstrare a secretului profesional, nu poate însă duce la concluzia că fiecărei obligații de serviciu a cărei nerespectare atrage o sancțiune, îi corespunde acordarea unui spor, astfel că nici această susținere a reclamanților nu poate fi primită în sprijinul celor solicitate prin acțiune.
De altfel, în același sens s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 232 din 29.08.2007 prin care s-a reținut că nu există discriminare în ceea ce privește neacordarea sporului de confidențialitate între magistrați și celelalte categorii profesionale care beneficiază de acest spor.
Acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive întrucât între acest minister și reclamanți nu există nici un raport de muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G-, -, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat reclamanții au susținut că deși instanța de fond achiesează la punctul de vedere al legiuitorului, prin faptul că art. 78 din Legea nr. 567/2004 prevede că grefierii au obligația să păstreze secretul profesional, consideră că nu bgeneficiază de sporul de confidențialitate acordat altor categorii de persoane.
Au mai arătat că Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea stabilește în art. 78 că personalul auxiliar este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele în curs de desfășurare, încălcarea acestei interdicții fiind sancționată conform art. 84 lit. c fiind considerată abatere disciplinară.
Obligația de a respecta clauza de confidențialitate prin interdicția de a transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul exercitării contractului este susținută în administrația publică, în armată, în poliție și alte domenii prin plata unui spor al cărui cuantum variază de la 15 % până la 30 %, reglementat prin nr.OG 9/2001, Legea nr. 444/2006, nr.OG 6/2007, Legea nr. 656/2002, au arătat reclamanții-recurenți.
Au mai arătat recurenții-reclamanți că stabilirea sistemului de salarizare este un drept, dar și o obligație a legiuitorului care însă trebuie să se facă cu respectarea principiului egalității în drepturi.
În cazul de față, au arătat recurenții, reglementarea sporului în sistemul justiției constituie o încălcare a principiului înscris în art. 5 din Codul muncii potrivit căruia, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajații, orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat fiind interzisă.
Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferințe întemeiate pe unul sau mai multe criterii care au ca scop fie neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii, sau discriminare indirectă, când faptele și actele întemeiate aparent pe alte criterii decât cele prevăzute în alineatul 2 produc o discriminare directă, au arătat recurenții-reclamanți.
Tratamentul diferențiat creat prin dispozițiile legale arătate mai sus, au arătat recurenții-reclamanți, confirmă discriminarea personalului auxiliar față de alte categorii profesionale prin neacordarea sporului.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum au formulat-
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului recurenților-reclamanți ca nefondat.
Prin întâmpinare, a invocat aceleași motive pe care le-a invocat și la instanța de fond: inexistența discriminării conform nr.OG 137/2000, a faptului că personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie aparte de salariați, că dreptul la sporul de confidențialitate nu este un drept recunoscut de lege, că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 232/29.08.2007 a constatat că nu există discriminare în cauză.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă, a susținut că recursul declarat de reclamanți este nefondat în ceea ce îl privește întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având atribuții specifice conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Analizând hotătârea instanței de fond în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenții-reclamanți, cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, astfel că recursul declarat de reclamanți este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 (1) din nr.OUG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Alineatul 3 al aceluiași articol menționează că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavanzajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste pevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Codul muncii ale cărui dispoziții potrivit art. 295 se aplică și reclamanților-recurenți, în art. 5 alin. 3 prevede că, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferințe care au ca efect sau scop neacordarea, restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii deci, există discriminare directă atunci când o persoană este tratată într-o manieră mai puțin favorabilă față de o altă persoană.
Discriminare, potrivit art. 5 alin. 4 din Codul muncii, constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute de alineatul 2, dar care produc efectele unei discriminări directe, această discriminare indirectă producându-se când o dispoziție, un criteriu, o practică aparent neutră este susceptibilă să antameze un dezevantaj particular pentru anumite persoane.
Or, reclamanții au susținut că anumite categorii de salariați bugetari, și nu neaparat demnitari sau funcționari cu statut special, ca și ele, beneficiază de sporuri de confidențialitate.
Obligația de confidențialitate reprezintă o obligație legală pentru toate categoriile de salariați inclusiv salariații din unitățile bugetare.
Acordarea unor sporuri unor categorii de salariați bugetari pentru a respecta o obligație legală și neacordarea acestor sporuri unei alte categorii de salariați bugetari pentru aceeași obligație legală constituie o procedură discriminatorie în sensul dispozițiilor art. 2 din nr.OG 137/2000 și art. 5 din Codul muncii.
Justificarea neacordării acestui spor și reclamanților, personal auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești numai pe acest criteriu socio-prefesional precum că au o lege ori un statut special, o lege de salarizare specială, că au atribuții diferite de cele ale celorlalți salariați bugetari care beneficiază de acest spor, nu poate fi primită.
Și personalul auxiliar de specialitate, prin însăși natura activității sale, are acces la informații confidențiale, referitoare la secrete bancare, secrete economice, etc. numai că celorlalte categorii de salariați bugetari care au acces la asemenea informații, deși au aceleași obligații legale de confidențialitate, le-a fost recunoscut și un drept salarial.
Diferențierea de salarizare trebuie făcută în funcție de nivelul studiilor, calitatea muncii, condițiile de muncă.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică o recunoaștere a acelorași obiective și elemente de salarizare pentru toate persoanele aflate în situații comparabile.
Deci, nu poate fi considerată justificată susținerea că situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi comparabilă numai cu cea a personalului militar și funcționarilor cu statut special sau a funcționarilor din aparatul de lucru al Guvernului, unele ministere, pentru că situația reclamanților este comprabilă cu multe alte categorii de salariați bugetari care beneficiază de acest spor de confidențialitate cât și pentru că și pentru aceste categorii de personal există obligația legală de confidențialitate.
Deci, sub aspectele menționate mai sus, recursul reclamanților este fondat, criticile formulate de aceștia încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul însă este întemeiat numai în ceea ce privește reclamanții, G-, -, și.
În ceea ce privește pe reclamantele și, recursul declarat de acestea nu poate fi primit.
Potrivit adresei nr. 1636/41 A/21.05.2008 a Tribunalului Brăila acestea îndeplinesc funcția de aprod, funcție care nu face parte din personalul auxiliar de specialitate, astfel că ele nu au calitate procesuală activă în cauză.
Acordarea sporului de 15 % pentru reclamanții-recurenți, personal auxiliar de specialitate, se va face pentru perioada 06.09.2004 - 02.06.2008 în funcție de perioada efectiv lucrată, pentru luna august 2004 drepturile reclamanților fiind prescrise, acțiunea fiind introdusă la data de 06.09.2007.
Conform art. 14 din Decretul Lege nr. 92/1976 pârâtul TRIBUNALUL BRĂILA va face mențiunile privind plata acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Conform art. 269 alin. 1 din Codul muncii plata drepturilor bănești cuvenite se va face actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Având în vedere cele menționate mai sus, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă să fie admis recursul declarat de reclamanți.
Se va modifica în parte sentința civilă nr. 44/2008 și, în rejudecare, va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și TRIBUNALUL BRĂILA să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15 % pe perioada 06.09.2004 - 02.06.2008 în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Urmează a obliga pârâtul TRIBUNALUL BRĂILA să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul reclamantelor și pentru lipsa calității procesuale active.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 44/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, G-, -, și împotriva sentinței civile nr. 44/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 44 din 17.01.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
ADMITE acțiunea civilă formulată de reclamanții, G-, -, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA, CONSILIUL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL BRĂILA să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15 % începând cu 06.09.2004 și până la data de 02.06.2008 în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe pârâtul TRIBUNALUL BRĂILA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
RESPINGE recursul declarat de și pentru lipsa calității procesuale active.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02 Iunie 2008.
Pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
cf. art. 261 al. 2.pr.civ.
PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//15 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
CU OPINIA SEPARATĂ a d-lui JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
în sensul:
RESPINGERII ca nefondat a recursului declarat de reclamanții, G-, -, și împotriva sentinței civile nr. 44/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză pentru următoarele considerente:
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței judecătorești, și-au întemeiat acțiunea civilă prin care au solicitat plata sporului de confidențialitate pe dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării și pe dispozițiile din unele acte normative: Legea nr. 444/2006 pentru acordarea unor drepturi salariale personalului militar și funcționarilor cu statut special din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, nr.OG 6/2007 privind reglementarea unor drepturi salariale și a altor categorii de funcționari publici din aparatul Guvernului, Administrației Președințiale, Ministere, etc. Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor.
Conform art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Or, în cauză nu sunt întrunite aceste cerințe.
Actele normative invocate mai sus prevăd acordarea acestui spor de confidențialitate anumitor categorii de salariați care au acces la informații privitoare la siguranța națională, persoane care au aviz de acces la aceste informații.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de asemenea invocată de reclamanți, consideră că există tratament discriminatoriu atunci când persoanele respective se află în situații omoloage sau comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Este adevărat că art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar impune acestora să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul, dar aceasta are caracter general și ține de procedura de soluționare a cauzelor, informațiile respective neintrând în categoria informațiilor clasificate care privesc siguranța națională.
Păstrarea secretului profesional este o obligație de serviciu și este aplicabilă tuturor categoriilor de salariați indiferent de sectorul în care-și desfășoară activitatea.
Or, acesta nu poate fi considerat un tratament discriminatoriu și care ar restrânge anumite libertăți ale salariatului.
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, opinând în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de reclamanți.
Pt. JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
,
A în, cf. art. 261 al.2 pr.civ.
PREȘEDINTE,
Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//15 August 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
