Pretentii civile. Speta. Decizia 4167/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4167
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva deciziei civile nr.174/09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin decizia nr. 174 din 09 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, a admis acțiunea formulată de reclamanta, și intervenienta, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de interv. -, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara să plătească reclamantei suma de 4440,50 lei și intervenientei - suma de 5304 lei, sume ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea față de acest pârât.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenientei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Sporul de 50 % solicitat de către reclamanta și intervenientă, a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele internaționale și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamantei și intervenientei.
Există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, întrucât acțiunea a fost introdusă în termenul legal de 3 ani prev.de art.3 din Decr.167/1958, respectiv la data de 22.04.2008.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea față de acesta, întrucât între reclamantă și intervenientă pe de o parte și acest pârât pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Se mai reține că potrivit art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv, virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plătirii sumelor reprezentând drepturile bănești solicitate, cu respectarea procedurilor specifice elaborării proiectului legii, privind rectificarea bugetului de stat.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, va fi admisă acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și va obliga pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara să plătească reclamantei suma de 4440,50 lei și intervenientei - suma de 5304 lei conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert, sume ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantei și intervenientei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, invocând încălcarea dispoz. art. 304 pct. 4 pr.civ. de către prima instanță, în condițiile în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, instanța a consacrat un drept salarial care nu era prevăzut de legislația în vigoare.
Se mai invocă nerespectarea normelor de procedură privind comunicarea expertizei contabilei efectuate, în acest caz fiind incidente art. 105 alin. 1 pr.civ.
De asemenea se arată că, în mod greșit a fost admisă cererea intervenitei - pentru perioada 01.08.2005-31.08.2005, atâta timp cât acțiunea era prescrisă, potrivit decretul 167/1958, art. 8.
Analizând motivele de recurs cât și motivele instanței de fond se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 pr.civ. urmează a-l respinge.
In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Critica recurentului privind necomunicarea raportului de expertiză, este nefondată, atâta timp cât legea nu sancționează necomunicarea raportului de expertiză fiecărei părți.
Potrivit art. 209 pr.civ. activitatea expertului concretizată în raportul de expertiză prevede obligația pentru expert să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Ori, a lărgi cadrul obligațiilor a expertului desemnat în cauză, prin includerea unor obligații ce nu sunt prevăzute de lege, în speță obligația de a comunica raportul de expertiză părților, contravine
la rându-i legii, cunoscut fiind ca nulitățile sunt de ordine publică și acolo unde legea nu distinge nici noi nu vom distinge,
De asemenea va fi înlăturată și ultima critică, având în vedere concluziile raportului de expertiză și soluția pronunțată de prima instanță, ce vizează perioada solicitată de către intervenient și acordată de către instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva deciziei civile nr.174/09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 iunie 2009.
PREȘEDIENTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. 30.06.2009.
,
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
