Pretentii civile. Speta. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 418/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței civile nr. 247/F-CM din 9 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, răspuns apelantul- pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, intimata- reclamantă, intimatul- pârât MINISTERUL ȘI FINANȚELOR și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei- reclamante, având cuvântul susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe cererea de chemare în garanție.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, precum și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01 iulie 2008 la zi, actualizat în raport cu rata inflației până la data plății efective, precum și achitarea acestui spor în continuare, pe viitor, până la intervenirea de modificări legislative, pârâtul să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate, iar Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996.
Reclamanta a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni la data de 01 iulie 2008 și nu a primit niciodată acest spor.
La data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar pe de altă parte și dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării acestui spor.
Prin nr.OG83/2000 s-a modificat Legea nr.50/1996, fiind abrogat art.47, însă această abrogare nu este conformă cu Constituția, deoarece nu pot fi emise ordonanțe în domeniul care face obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă.
OG nr.83/2000 încalcă și prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
S-a mai arătat că, potrivit art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială care privesc securitatea și sănătatea acestora, regimul de muncă al femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, etc.
Drept urmare, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 fiind făcută cu încălcarea Constituției, nu produce nici un efect, situație în care dreptul la sporul de 50% continuă și după această dată.
Prin întâmpinarea formulată, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bas olicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât prin decizia Curții Constituționale nr.821/03 iulie 2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale.
S-a apreciat că instanțele judecătorești au posibilitatea, prin admiterea acestor acțiuni, să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
De asemenea, este inadmisibilă și solicitarea reclamantei de a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia de dreptul solicitat și pe viitor, deoarece prin aceasta instanța și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în situația în care se va admite acțiunea reclamantei, să se dispună prin aceeași hotărâre ca acest minister să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar MINISTERUL PUBLIC, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata fondurilor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, iar atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei are numai MINISTERUL PUBLIC.
Cum chematul în garanție nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale către reclamantă, aceasta neavând calitate procesuală pasivă, acțiunea și cererea de chemare în garanție împotriva acestuia trebuie respinsă.
Prin sentința civilă nr.247/F-CM din 9 decembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis acțiunea și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL ARGEȘ să plătească reclamantei, sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.07.2008 la zi și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B în finalul întâmpinării, s-au reținut următoarele:
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanta, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin prevederile art.155 Codul muncii, nu era prevăzut în Legea nr.50/1996. Prin nr.OG56/1997 care a completat nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art.47 din Legea nr.50/1996, s-a introdus dreptul reclamantei de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art.114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Însă, potrivit art.72 pct.3 lit.h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art.VI din nr.OG9/1997 și modificată prin nr.OG56/1997, nr.OUG75/1997 și Legea nr.154/1998, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.41 din nr.OG83/2003. Totodată, prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, nr.OUG177/2000 a fost abrogată prin art.41 lit.a din nr.OUG27/2006.
Susținerea reclamantei că în acest mod dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG83/2000 și până la data de 01.02.2007, s-a reținut a fi întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994. Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens este și opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Din cuprinsul nr.OG83/2000, prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
De altfel, prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și s-a stabilit că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
S-a mai reținut că reclamanta este îndreptățită la acordarea acestui spor nu numai pe perioada 01 iulie 2008 și până la pronunțarea hotărârii, ci și pe viitor, întrucât dreptul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu putea fi abrogat printr- ordonanță a guvernului, deoarece norma care-l reglementează este încă în vigoare, privarea acesteia de la beneficiul acestui drept fiind nejustificată.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare și după abrogarea expresă prin nr.OG83/2000, pentru că acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu forță juridică de eficiență inferioară față de actul ce l-a acordat.
Sporul de 50% în discuție este un drept de creanță, un bun în sistemul european, ce intră sub protecția art.1 la Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Rațiunea pentru care legiuitorul român a considerat că reclamantei i se cuvine acest drept este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupun și creșterea factorilor de risc, astfel încât a înțeles ca pe viitor să mențină reglementarea sa.
Referitor la daunele interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite reclamantei, s-a reținut că acestea vor fi stabilite în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii, iar efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă a fodt dispusă în baza art.40 alin.2 lit.g coroborat cu art.11 alin.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, cât și cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea, pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste considerente, atât acțiunea, cât și cererea de chemare în garanție au fost respinse față de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr.247/F-CM din data de 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au formulat în termen recurs, pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, invocând faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Motivând recursul, pârâții susțin că reclamanta a solicitat prin acțiune acordarea sporului de 15 % pentru confidențialitate prevăzut de art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței de Guvern nr.19/2006, iar instanța a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând critica formulată se constată că nu este întemeiată, iar recursul nu este fondat.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat să fie obligați pârâții la plata "sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%", invocând și dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 alături de alte texte de lege.
Ori, verificând hotărârea rezultă că instanța de fond s-a pronunțat conform obiectului cererii dedus judecății și nu așa cum susțin pârâții, că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut.
În considerarea celor de mai sus se apreciază că hotărârea pronunțată este legală, critica formulată nu este întemeiată, iar recursul nu este fondat, așa încât în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței civile nr.247/F-CM/09 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/23.03.2009.
Jud.fond: /.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
