Pretentii civile. Speta. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418/
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, etaj 1, camera 1, împotriva sentinței civile nr. 1598/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G,- A, etaj 1, camera 1, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publicăm din 13.04.2009 fiind consemnate în încheierea din aceiași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 15.04.2009 pronunțând următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1598/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 4506,28 lei cu titlu de salariu pe perioada iulie - 30.09.2008, 635,04 lei cu titlu de contravaloare bonuri de masă, 857,14 lei cu titlu de contravaloare indemnizație de concediu de odihnă pe anul 2008 și 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de acordare a sumei de 1436,76 lei contravaloare preaviz.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr-, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați -secția civilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC " " SRL la plata drepturilor salariale restante în sumă de 7435,22 lei, pentru lunile iulie - septembrie 2008 (4506,28 lei salariu; 635,04 lei c/v bonuri de masă; 857,14 lei indemnizație aferentă pentru 10 zile de concediu de odihnă și 1436,76 lei c/v preaviz, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În fapt a susținut că a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de director cu un salariu de 1500 lei lunar. Raporturile de muncă s-au derulat în perioada 01.05.2008 - 30.09.2008, dată la care contractul de muncă a încetat în baza art. 79 Codul muncii. Pe parcursul derulării raporturilor de muncă angajatorul nu și-a respectat obligația de plată a drepturilor salariale, iar la data încetării contractului de muncă nu i-a acordat c/v indemnizației concediului de odihnă pentru perioada lucrată. Fiind în culpă solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu susținerea prezentului proces.
În drept a invocat art. 166 și 283 Codul muncii.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că deși reclamantul a fost invitat să-și ridice drepturile salariale acesta nu a dat curs invitației sale. A susținut că din culpa reclamantului punctul de lucru la care și-a desfășurat activitatea a devenit ineficient, motiv pentru care a fost înștiințat că începând cu data de 30.09.2008 acesta se închide.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că acțiunea este fondată în parte, pentru următoarele motive:
Cu copia contactului de muncă nr. 3592/I/B/07.05.2008, cu decizia nr. 7/01.05.2008, cu înștiințarea nr. 184/25.09.2008 și cu cererea reclamantului din data de 30.09.2008, s-a dovedit că reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioada mai - 30.09.2008.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a recunoscut că are de plată către reclamant drepturi salariale, iar cu statele de plată depuse dar nesemnate de salariat nu a dovedit că la momentul încetării raporturilor de muncă s-a desocotit cu acesta.
În condițiile în care pârâta nu a contestat dreptul la plata bonurilor de masă și nu a dovedit plata salariului și a celorlalte drepturi salariale (indemnizație concediu de odihnă) în perioada iulie - septembrie 2008, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c și art. 141 alin. 4 Codul munciis -a constatat că cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-
În ceea ce privește plata preavizului, tribunalul a reținut că reclamantul nu este îndreptățit la această plată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul recunoaște că raporturile de muncă au încetat prin demisie, respectiv prin actul unilateral de voință al salariatului. Termenul de preaviz instituit de art. 79 alin. 1 Codul muncii este însă în favoarea angajatorului nu a salariatului care înțelege să denunțe contractul de muncă. Ca urmare, în condițiile în care a acceptat încetarea raporturilor de muncă prin demisie chiar dacă fusese notificat că va avea loc o desființare a punctului de lucru cu consecința desființării postului ocupat, nu poate pretinde c/v preavizului de 30 zile solicitat prin prezenta cerere. Un astfel de drept ar fi fost recunoscut în condițiile în care raporturile de muncă ar fi încetat în temeiul art. 65 și următoarele din Codul muncii.
Ca urmare, reclamantul nu poate pretinde valorificarea unui drept care nu este recunoscut în favoarea sa.
Pentru considerentele mai sus menționate, potrivit art. 969, 977 și următoarele cod civil în referire la art. 40 alin. 2 lit. c, 141 și 79 Codul munciis -a constatat că acțiunea este fondată în parte. Pârâtei îi este aplicabilă sancțiunea prev. de art. 274 Cod procedură civilă deoarece la momentul desființării postului nu a plătit toate drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă. Având în vedere poziția angajatorului exprimată prin întâmpinare dar și soluția favorabilă reclamantului dispusă în prezenta cauză, obligat pârâta să achite reclamantului și suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta SC SRL B criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
- suma pretinsă de către intimat în valoare de 1500 lei/lună reprezintă salariul brut, salariul net cuvenit pe perioada celor trei luni fiind de 3516 lei;
- suma pretinsă drept contravaloare bonuri de masă este de 453,6 lei (20 bonuri x 3 luni x 7,56) lei;
- suma pretinsă drept contravaloare indemnizație de concediu pe anul 2008 este de 547,7 lei corespunzător a 9 zile de concediu de odihnă aferent perioadei lucrate (01.05.2008 - 30.09.2008).
A considerat că datorează intimatului-reclamant suma de 4517,3 lei.
A mai învederat faptul că l-a înștiințat pe intimatul-reclamant dar acesta nu s-a prezentat pentru ridicarea drepturilor bănești, acesta nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu conform fișei postului, trebuia să eficientizeze activitatea punctului de lucru, nu a predat funcția și a înființat o societate concurentă.
În drept și-a întemeiat recursul invocând dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând state de salarii pe perioada iunie - iulie 2008, adresa nr. 152/19.08.2008, contractul individual de muncă nr. 3592/1 B/07.05.2008, tichet de masă, facturi fiscale.
Prin concluziile formulate, intimatul-reclamant prin apărător, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele motive:
Motivele de recurs invocate pun în discuție întinderea drepturilor bănești cuvenite intimatului-reclamant, pe perioada desfășurării activității în cadrul societății recurente SC SRL
Potrivit dispozițiilor art. 154 și 155 Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Cu privire la asemenea pretenții, prima instanță a motivat că pârâta nu a contestat dreptul la plata bonurilor de masă și nu a dovedit plata salariului și a celorlalte drepturi (indemnizația de concediu de odihnă) în perioada iulie - septembrie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c și art. 141 alin. 4 Codul muncii constatându-se cererea ca fiind întemeiată.
Însă, din coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în fața instanței de fond cât și în recurs se constată următoarea situație de fapt:
Potrivit contractului individual de muncă încheiat între părți, intimatul-reclamant a fost angajatul societății recurente începând cu data de 01.05.2008 și până la data de 30.09.2008.
Conform prevederilor contractuale, salariul convenit a fost de 1500 lei lunar, acesta reprezentând salariul de bază lunar brut, astfel încât pe perioada iulie - 30.09.2008 suma datorată este de 4500 lei.
În ceea ce privește contravaloarea bonurilor de masă, aceasta a fost prevăzută a se acorda prin același contract individual de muncă cu titlu de alte adaosuri.
Valoarea unui bon de masă a fost de 7,56 lei, astfel încât suma cuvenită intimatului-reclamant are valoarea de 453,6 lei (20 bonuri x 3 luni x 7,56 lei).
Pentru indemnizația datorată ca urmare a concediului de odihnă neefectuat, pentru perioada lucrată (01.05.2008 - 30.09.2008) intimatului-reclamant i se cuvine suma de 613 lei brut (1500 lei brut lunar: 22 zile/lună x 9 zile = 613 lei).
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 1598/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați și va fi modificată în sensul că:
Va fi obligată pârâta SC SRL B să plătească reclamantului suma de 4500 lei brut cu titlu de salariu pe perioada iulie - 30.09.2008, suma de 453,6 lei cu titlu de contravaloare bonuri de masă, suma de 613 lei brut cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2008.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, etaj 1, camera 1, împotriva sentinței civile nr. 1598/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1598/19.12.2008 a Tribunalului Galați, în sensul că:
OBLIGĂ pe pârâta SC SRL B să plătească reclamantului, domiciliat în G,- A, etaj 1, camera 1, jud. G suma de 4500 lei brut cu titlu de salariu pe perioada iulie - 30.09.2008, suma de 453,6 lei cu titlu de contravaloare bonuri de masă, suma de 613 lei brut cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile care nu sunt contrare prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Alina Savin |
Grefier, |
: - -/27.05.2009
: 2 ex.//04 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
