Pretentii civile. Speta. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 426/

Ședința publică din 06 Aprilie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, avocat A și reprezentantul intimatului reclamant, avocat, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare la care este anexată împuternicirea avocațială, chitanța privind onorariul avocațial și copia deciziei nr. 254 din 24.02.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin.2 și art.298 alin.2 din Legea 35/2003 - Codul muncii.

Reprezentantul recurentei depune la dosar practică judiciară, respectiv încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul O l t, încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Gorj, precum și copia unui certificat de grefă într-o cauză similară pronunțată de Curtea de Apel București și un certificat de grefă într-o cauză similară pronunțată de Curtea de Apel Galați.

La solicitarea instanței reprezentantul pârâtei recurente declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită termen pentru studierea acesteia.

Părțile arată că nu mai au de formulat cereri în probațiune.

Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pentru judecarea pe fond a recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, a se dispune suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin.2 din Legea 53/2003- Codul muncii.

Reprezentantul recurentei reiterează pe scurt motivele invocate în scris și arată că în stabilirea ierarhizării competenței instanța se află în prezența a două dispoziții legale, respectiv dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă este exclusivă instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, iar în egală măsură, dispozițiile art. 284 din Codul muncii care prevăd competența exclusivă instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, conform codului d e procedură civilă. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, astfel că aceste prevederi legale nu au fost declarate neconstituționale, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate prin întâmpinare și arată că instanța de fond în mod corect s-a pronunțat cu privire la inadmisibilitatea cererii privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 din Codul muncii.

CURTEA,

Prin încheierea din 12 martie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Mureș, precum și, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1, alin.4 și 5, art.73 alin.3, lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României.

Pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate în sensul arătat, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 și alin.6 din Legea nr.47/1992, excepția este inadmisibilă, deoarece dispozițiile art.298 alin.2 din Codul muncii nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind incidente în speță. Pe de altă parte, competența teritorială este reglementată lege organică și prin proceduri speciale și derogatorii (art.284 alin.2 Codul muncii ), care au prioritate de aplicare față de actele normative ordinare la care face trimitere art.298 alin.2 Codul muncii.

În al doilea rând tribunalul a constatat că actele normative ordinare nu mai sunt în prezent în vigoare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC""SA, invocând prevederile art.304 pct.9 pr.civ. și art.312 alin.1 și 3.pr.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut următoarele:

-cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate recurenta a invocat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992;

-cu privire la dispozițiile supuse controlului de constituționalitate, recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței de fond a avut ca obiect prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, raportat la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituția României;

-cu referire la temeiurile invocate în fața instanței de fond, în susținerea excepției de neconstituționalitate, recurenta a arătat că dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 și dispozițiile art.284 din Codul muncii stabilesc competența teritorială diferită a instanțelor în judecarea conflictelor de muncă; în acest sens se arată că la stabilirea competenței teritoriale, raportat la textele legale invocate, dispozițiile Codului muncii - dispoziții de drept comun, intră în concurs cu dispozițiile Legii nr.168/1999 - dispoziții speciale.

Excepția de neconstituționalitate are în vedere "principiul efectivității juridice", dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens, s-a apreciat că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente și coerente care să evite paralelismul legislativ, să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă, în sensul de a evita o jurisprudență neuniformă.

Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă nu oferă autorității legiuitoare dreptul de a deroga de la prevederile ei fără a contraveni în acest sens prevederilor constituționale. Astfel fiind, prevederile art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii contravin prevederilor constituționale în sensul în care sunt interpretate ca modificând, implicit, prevederile Legii nr.168/1999, respectiv, art.72.

Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea în totalitate a încheierii atacate, susținând că, sub aspectul modului de soluționare a cererii de sesizare a Curții constituționale, aceasta este legală și temeinică, fiind dată cu respectarea prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992. În acest sens, se arată că excepția de neconstituționalitate vizează în fapt rezolvarea unor probleme de aplicare a legii, prerogativă care aparține instanțelor de judecată și excede controlului de constituționalitate. În al doilea rând, s-a arătat că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei în fond.

În fine reclamantul intimat a invocat împrejurarea că prin decizia nr.254/2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat într-o cauză similară, respingând ca inadmisibilă această excepție. În temeiul dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992, aceste decizii pronunțate de Curtea Constituțională sunt obligatorii.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992, instanța de judecată în fața căreia este ridicată excepția de neconstituționalitate are obligația de a verifica îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în alin.1 și 2 ale art. sus citat.

Potrivit prevederilor art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.47/1992, sesizarea Curții Constituționale poate fi făcută atunci când autorul excepției invocă neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanțăîn vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

3 al art.29 exclude controlului de constituționalitate acele prevederi legale cuprinse în legi sau ordonanțe care au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară pronunțată de Curtea Constituțională.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra cerinței cuprinse în art.29 alin.1 teza a II-a din Legea nr.47/1992, în sensul în care aceeași instanță și prin aceeași încheiere a soluționat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție invocată de pârâta SC""SA.

Cu alte cuvinte, dispozițiile legale apreciate de instanța de fond ca fiind cele care întemeiază competența teritorială a Tribunalului Mureș sunt chiar dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate invocată de aceeași pârâtă.

Raționamentul instanței de fond a pornit de la o premisă greșită, în sensul în care aceasta a apreciat că cerința "legăturii cu soluționarea cauzei", cuprinsă în art.29 alin.1 teza a II-a din Legea nr.47/1992, se referă exclusiv la normele legale incidente soluționării pe fond a prezentei cauze. Textul legal amintit nu face o asemenea distincție, astfel că principiul potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici cel care o interpretează nu poate distinge, își găsește pe deplin aplicarea.

În altă ordine de idei, tribunalul a reținut, de asemenea în mod greșit, că actele normative ordinare la care face trimitere art.298 alin.2 Codul muncii, nu mai sunt în vigoare, iar din această perspectivă, condiția prevăzută de art.29 alin.1 teza I, nu este îndeplinită. Aceste argumente urmează a fi înlăturate ca vădit neîntemeiate, întrucât obiectul excepției de neconstituționalitate a fost clar determinat de autorul acestei excepții și se referă la dispoziții legale în vigoare, respectiv art.298 alin.2, ultima teză, sau "ultima liniuță" din Codul muncii.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul reclamant a invocat prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992, în sensul în care a apreciat că decizia nr.254/2009, pronunțată de Curtea Constituțională, are caracter general obligatoriu, fiind inadmisibilă orice altă cerere având același obiect.

Argumentele aduse de intimatul reclamant urmează a fi înlăturate prin prisma dispozițiilor art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992, în sensul în care nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiindneconstituționaleprintr-o decizie anterioară a Curții. Instanța în fața căreia excepția de neconstituționalitate a fost invocată este obligată să verifice, prin prisma caracterului general obligatoriu, existența vreunei astfel de decizii pronunțate anterior de Curtea Constituțională. Legea nr.47/1992, în redactarea anterioară republicării, prevedea în mod expres, în cuprinsul art.23 alin.3, că nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită,potrivit art.145 alin.1 din Constituție. În actuala reglementare inadmisibilitatea acestei excepții poate fi invocată atunci când, fie nu sunt îndeplinite cerințele cuprinse în art.29 alin.1 și 2, fie se referă la prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară.

Așa cum s-a mai arătat, prin decizia invocată de intimata reclamantă, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

Având în vedere cele de mai sus, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. instanța va admite recursul declarat, va modifica în parte încheierea atacată și, în baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, va dispune sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art.298 alin.2 teza finală - "orice alte dispoziții contrare", din Legea nr.53/2003 ( Codul muncii ).

Cu referire la excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta SC""SA, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Pornind de la aceeași premisă expusă de pârâtă în cuprinsul excepției de neconstituționalitate, respectiv premisa că ambele acte normative, atât Legea nr.168/1999 cât și Legea nr.53/2003, sunt legi organice, trebuie constatată împrejurarea că acestea reglementează, cu forță juridică egală, procedura de soluționare a conflictelor de muncă, mai exact competența instanțelor judecătorești.

Modalitatea în care legiuitorul a înțeles să abroge, prin Legea nr.53/2003 "orice alte dispoziții contrare", vine în contradicție flagrantă cu dispozițiile Legii 24/2000, mai exact art.62 din această lege. Într-un cadrul legislativ astfel creat instanțele sunt chemate să constate o abrogare implicită, respectiv, judecătorul trebuie să legifereze expres acolo unde legiuitorul a "tăcut implicit". Din această perspectivă, norma legală supusă controlului de constituționalitate contravine prevederilor art.1 alin.4 și art.73 alin.3 din Constituție.

Văzând și dispozițiile art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, instanța va dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de

Modifică în parte încheierea atacată.

În baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, dispune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 teza finală "-orice alte dispoziții contrare" din Legea nr. 53/2003, excepție invocată de pârâta

În temeiul art. 29 alin.5 din Legea nr. 47/1992, suspendă judecarea cauzei.

Menține celelalte dispoziții din încheierea atacată.

Pronunțată azi, 6 aprilie 2009, în ședință publică.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/3ex

Jud.fond:;

-22.04.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: